CONTENCIOS ADMINISTRATIV. CONSECINTA
EDIFICARII UNUI IMOBIL DUPA ANULAREA
AUTORIZATIEI DE CONSTRUIRE PENTRU VICII DE
FORMA. INTRAREA ÎN LEGALITATE.
- art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executarii lucrarilor de constructii;
- - art. 56 alin. 3 din Ordinul nr. 1430/2005
pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 50/1991
În situatia în care imobilul a fost realizat în baza unei
autorizatii de construire anulata pentru vicii de forma, autoritatea
administrativa competenta poate proceda la emiterea unei autorizatii de
construire în vederea intrarii în legalitate, daca imobilul corespunde
cerintelor de calitate, în temeiul dispozitiilor art. 28 din Legea nr.
50/1991 si art. 56 alin. 3 din Ordinul nr. 1430/2005.
( Curtea de Apel Pitesti – s.c.c.a.f., decizia nr. 1062/R-C/14
noiembrie 2008)
Prin sentinta civila nr.410/CA din 7 iulie 2008, Tribunalul
Arges a admis în parte actiunea reclamantului M.D., a anulat certificatul
de urbanism si autorizatia de construire emise de pârâtul primarul
comunei B., a obligat pe pârâtii Primarul si Primaria B. sa nu mai emita
alta autorizatie de construire si alt certificat de urbanism pâna la
reglementarea raporturilor dintre reclamant si pârâtul T.M., a Mihai, a
obligat pe pârâtul primarul comunei la 5000 lei daune morale, a respins
capatul de cerere privitor la daune materiale si a obligat pe pârâti la 1000
lei cheltuieli de judecata catre reclamant.
Pentru a se pronunta în sensul celor de mai sus, instanta a
retinut ca exceptia lipsei de interes a reclamantului în promovarea actiunii
este nefondata, având în vedere ca reclamantul, în mod constant, a
sustinut si dovedit ca autorizatia a fost emisa pentru un imobil ce a fost
edificat pe o parte din terenul proprietatea sa.
Pe fondul pricinii, instanta a retinut ca prima autorizatie de
construire a fost anulata judecatoreste, cu motivarea ca lipsesc
semnaturile legale pe aceasta, fara a fi antamat fondul cauzei.
Primarul comunei a emis alt certificat de urbanism si
autorizatie de construire, în baza aceleiasi documentatii ce a stat la baza
emiterii autorizatiei de construire initiale, fara a se tine cont de acestea si
de faptul ca, în mod irevocabil, s-a stabilit ca o parte de imobil a fost
edificat pe terenul reclamantului.
Prima instanta a apreciat ca ilegalitatea edificarii unei
constructii nu poate fi acoperita prin emiterea autorizatiei de construire si
a certificatului de urbanism, deoarece se încalca dreptul de proprietate al
reclamantul, stabilit irevocabil prin hotarâre irevocabila, precum si
hotarârea însasi, ce i-a fost adusa la cunostinta de catre reclamant, situatie
ce ar putea atrage si raspunderea penala.
Împotriva sentintei, în termen legal au formulat recurs pârâtii
Primaria comunei B. si Primarul comunei B. cât si T.M., ca si
reclamantul M.D.
Examinând sentinta prin prisma criticilor formulate, ce se
încadreaza în disp.art.304 pct.7 si 9 Cod pr.civila, cât si sub toate
aspectele, în temeiul art.3041 Cod pr.civila, Curtea a constatat ca
recursurile pârâtilor sunt fondate, spre deosebire de cel al reclamantului.
Pentru o mai buna clarificare a situatiei partilor, au fost
analizate cu prioritate recursurile pârâtilor, ce au fost admise, pentru
urmatoarele argumente:
Critica pârâtilor referitoare la gresita anulare a actelor este
întemeiata, cât timp dispozitiile legale retinute de prima instanta nu sunt
incidente în speta, situatia de fapt si de drept constând în intrarea în
legalitate a unei constructii deja edificata în baza unei autorizatii existente
la momentul edificarii constructiei, ce a fost anulata pentru vicii de
forma, situatie reglementata de dispozitiile art.28 din Legea nr.50/1991,
coroborate cu art.56 alin.3 din ordinul nr.1430/2005 prin care au fost
aprobate Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr.50/1991.
Potrivit textelor de lege sus mentionate, daca exista un imobil
realizat chiar în absenta autorizatiei de constructie, daca acesta întruneste
conditiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent,
autoritatea administratiei publice locale competente poate proceda la
emiterea unei autorizatii de construire în vederea intrarii în legalitate, în
coroborare cu luarea masurilor legale care se impun, daca acesta
corespunde cerintelor de calitate.
Cu atât mai mult, emiterea autorizatiei de constructie pentru
intrarea în legalitate se impunea pentru situatia concreta din speta, în care
imobilul a fost edificat în baza unei autorizatii preexistente, care a fost
anulata pentru vicii de forma, legate de lipsa unor semnaturi.
Calitatea de constructor de buna credinta a pârâtului T.M. a
facut obiectul cercetarii judecatoresti, respingându-se capatul de cerere
privind obligatia la demolarea constructiei aflata pe terenul proprietatea
reclamantului, pe 6,61 m.p.( filele 37-39).
Mai mult, prin sentinta nr.2132/7 aprilie 2008 a Judecatoriei
Pitesti au fost obligati aceeasi pârâti sa efectueze anumite modificari
constructive la casa si sa plateasca reclamantului suma de 28.500,06 lei
reprezentând lipsa de folosinta a terenului de 238,71 m.p., actualizata de
la data de 28.11.2005 (momentul pronuntarii deciziei nr.1218/2005 a
Tribunalului Arges) pâna la data platii efective, suma stabilita de catre
instanta în raport de pretul de circulatie de 35 EURO/mp. practicat în
zona.
Drept urmare, eliberarea actelor ce fac obiectul prezentei
cauze s-a facut în vederea intrarii în legalitate, fiind deja stabilit
judecatoreste ca nu se impune demolarea portiunii de constructie
edificata pe terenul proprietatea reclamantului, pârâtii fiind obligati la
anumite modificari ale propriei constructii, tocmai la cererea
reclamantului.
Daca s-ar primi actiunea de fata, s-ar ajunge practic la
înlaturarea efectelor hotarârilor judecatoresti anterioare, iar anularea
celor doua acte, dincolo de faptul ca ar fi lipsite de finalitate, pentru ca
autoritatea locala nu ar putea dispune demolarea, data fiind solutionarea
irevocabila a cererii având un asemenea obiect, stabilindu-se
judecatoreste ca reclamantul este îndreptatit sa primeasca o suma
echivalenta pretului de circulatie a terenului, nici nu s-ar putea dispune în
sensul celor solicitate de reclamant, cât timp emiterea lor s-a facut în
temeiul art.28 din Legea nr.50/1991 si art.56 din Normele Metodologice
de aplicare a acestei legi, care conditioneaza eliberarea lor doar de
întrunirea cerintelor de calitate.
Consimtamântul eventual al reclamantului, retinut de catre
prima instanta ca fiind necesar pentru eliberarea actelor, nu are relevanta,
în raport de dispozitiile legale care stau la baza emiterii acestora si de
situatia concreta în care se afla partile, diferendul dintre ele fiind deja
transat judecatoreste prin stabilirea despagubirilor si efectuarea
modificarilor la constructia pârâtului T.M..
Prima instanta, de altfel, nu a analizat aceste aparari, desi
pârâtul a sustinut constant acest lucru, sub acest aspect actiunea
reclamantului fiind practic lipsita de finalitate si, corelativ, de interes.
În ceea ce priveste temeiurile de drept retinute de prima
instanta, se constata ca art.11 alin. 1 lit.c din Norme nu exista, art.16
alin.1, art.30 alin. 1 si art. 41 alin.1 din Norme se refera la documentatia
ce trebuie depusa si la verificarile din partea compartimentelor de
specialitate ale emitentului (cerinte respectat, documentele fiind depuse,
în copie, si la dosarul de fond), iar art.46 lit. b, care se refera la protejarea
proprietatii vecinilor are în vedere alte aspecte decât cele pretinse de
reclamant.
În concluzie, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civila, recursurile
pârâtilor vor fi admise, iar sentinta va fi modificata în sensul respingerii
în tot a actiunii, retinându-se ca odata ce nu exista temeiuri pentru
anularea celor doua acte, nu pot fi acordate daune morale si nici pastrata
dispozitia interdictiei de eliberare a altei autorizatii de construire sau
certificat de urbanism.
Pe cale de consecinta, recursul reclamantului care viza
acordarea daunelor materiale si morale în cuantumul solicitat va fi respins
ca nefondat, pentru temeiurile ce au stat la baza solutionarii celorlalte
recursuri.
Odata ce actele contestate au fost emise pentru intrarea în
legalitate, retinându-se imposibilitatea desfiintarii constructiei prin
hotarâri intrate în puterea lucrului judecat, este evident ca reclamantul nu
este îndreptatit sa primeasca vreo suma de bani cu titlu de daune morale
sau materiale. Se va retine, în plus, si ca nu s-a facut dovada existentei
unui asemenea prejudiciu; dimpotriva atunci când a solicitat i s-a eliberat
propria autorizatie de constructie (filele 55-57), fara a se dovedi ca i s-ar
fi refuzat acest lucru, potrivit sustinerilor personale, doar în aceasta
ipoteza putând pretinde ca a fost prejudiciat.
În concluzie, acest recurs a fost respins ca nefondat, în temeiul art.312
alin.1 Cod pr.civila.