Contencios administrativ. Control fiscal nefinalizat. Inadmisibilitatea sesizarii instantei
Decizia nr.192/CA/02.10.2006
Prin sentinta civila nr. 240/E din 28 martie 2006, Tribunalul Iasi a respins cererea formulata de reclamanta Universitatea „M.Kogalniceanu” Iasi în contradictoriu cu pârâta Directia Generala a Finantelor Publice Iasi.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca, cu ocazia inspectiei fiscale initiate de pârâta, a fost încheiat procesul verbal din 7.07.2007, prin care s-a dispus refacerea de catre reclamant a statelor de salarii, pentru perioada 1.04.2001-28.02.2003, prin recalcularea contributiilor datorate si a impozitului pe venitul din salarii, motivat de faptul ca pentru personalul cu care s-au încheiat „contracte de munca – cumul de functii extern” nu s-au calculat contributiile angajatorului si a angajatului la asigurarile sociale de stat, la asigurarile sociale de sanatate si la fondul de somaj, precum si întreruperea controlului si amânarea finalizarii lui pâna la data de 7 septembrie 2004, act împotriva caruia s-a formulat contestatie. Ce a fost respinsa de catre D.G.F.P. Iasi prin decizia nr. 163/21.09.2004.
Prima instanta a mai retinut ca personalul didactic din învatamântul superior poate fi salarizat si prin cumul sau plata cu ora, ca drepturile salariale realizate în aceste conditii se impoziteaza distinct pentru fiecare activitate, separat de celelalte venituri, ca angajatorii au obligatia de a achita contributia la fondul de asigurari sociale si la fondul pentru plata ajutorului de somaj, în conditiile în care Legea nr. 2/1991 a fost abrogata în mod expres din Legea nr. 53/2003, iar art. 130 din Legea nr. 19/2000 si Legea nr. 145/1997, respectiv O.U.G. nr.150/2002, stabilesc în mod expres caror persoane le revine obligatia de plata.
Curtea a respins recursul promovat de reclamanta ca nefundat, avându-se în vedere urmatoarele considerente.
Este necontestat faptul ca, atacând procesul-verbal încheiat de personalul autoritatii pârâte la data de 7 iulie 2004, reclamanta a adus în discutie doar o problema de principiu si anume daca exista pentru angajator si pentru cadrele didactice cumularde, pâna la data de 1 martie 2003, obligatia de a calcula, retine si vira contributiile legale la fondul de asigurari sociale de stat, la fondul asigurarilor sociale de sanatate si la fondul de somaj, chestiune asupra careia s-au oprit atât Directia Generala a Finantelor Publice Iasi, când a emis decizia nr. 163/21.09.2004, cât si prima instanta, sesizata de reclamanta în procedura consacrata de art. 188 Cod procedura fiscala.
Din cercetarea actului mentionat se constata, astfel cum a retinut si prima instanta, ca problema obligatiilor fiscale ce reveneau angajatorului si angajatilor a fost abordata de organul de control al nivel pur conceptual, retinându-se ca „ … pentru persoanele care în baza unui contract individual de munca cumuleaza mai multe functii, în afara de unitatea la care are functia de baza, se calculeaza si se vireaza lunar contributia C.A.S., C.A.S.S. si fond somaj, pentru toate functiile ocupate, la o baza lunara de calcul stabilita conform art. 23 si 24 din Legea nr. 19/2000”.
Nici reclamanta si nici pârâta nu au întocmit însa vreun act în care sa se materializeze acest concept-punct de vedere referitor la aplicarea normelor legale în materie, astfel încât, dupa 2 ani de la data întocmirii procesului verbal contestat nu se cunosc în mod concret nici persoanele carora le revine obligatia de plata si nici cuantumul contributiilor, pe fiecare obligatie în parte.
Aceste din urma elemente comune oricarei obligatii, respectiv debitorul si cuantumul obligatiei, trebuia evidentiate în lucrarea de care reclamanta urma sa o realizeze în perioada în care s-a dispus întreruperea controlului „în vederea refacerii statelor de salarii”, finalizarea controlului fiind prevazuta pentru data de 7 septembrie 2004.
Refuzul sau nefinalizarea refacerii statelor de salarii, prin recalcularea contributiilor datorate si a impozitului pe venitul din salarii, are drept consecinta nematerializarea obligatiei facând imposibila în fapt verificarea nasterii creantelor si obligatiilor fiscale în sensul art. 23 din Codul de procedura fiscala.
Ca atare, cum simpla dispozitie de a se proceda la refacerea statelor de salarii, chiar daca vine din partea organului de control fiscal si este luata în exercitiul puterii publice cu care acesta este investit, nu a fost urmata de întocmirea vreunui act concret de catre nici unul din participantii la raportul de drept administrativ mentionat, nu se poate retine ca procesul verbal din 7 iulie 2004 a dat nastere unei late obligatii decât una tehnica, de „recalculare”, fara nici un efect direct si imediat asupra obligatiei fiscale evocata, care se va naste abia când controlul fiscal va fi finalizat.
Lipsa actului de finalizare a controlului sau a oricarui act prin care obligatiile fiscale sa fi fost individualizate si determinate, face ca abordare de principiu a problemei obligatiilor persoanelor ce cumulau mai multe functii sa apara ca prematura, chiar daca s-a formulat o contestatie pe aceasta tema si chiar daca aceasta a fost solutionata, iar prima instanta s-a considerat legal investita cu solutionarea actiunii în anulare.