Contencios administrativ. Decizie de sanctionare emisa de Colegiul Medicilor din România. Cauze de nulitate. Consecinte
Decizia nr.232/CA/06.11.2006
Prin sentinta civila 685/E/14.12.2005 a Tribunalului Iasi a fost admisa în parte actiunea în anulare formulata de reclamanta A.M., în contradictoriu cu pârâtii Colegiul Medicilor din România, Comisia Superioara de Disciplina Bucuresti si Consiliul Judetean al Colegiului Medicilor Iasi, cu consecinta anularii în parte a Deciziei 54/7.07.2005 emisa de pârâta Comisia Superioara a Colegiului Medicilor din România si a deciziei 192/6.12.2004 a Comisiei Judetene a Colegiului Medicilor Iasi în sensul mentinerii sanctiunii aplicate privind ridicarea dreptului la libera practica pe o perioada de 3 luni.
A retinut instanta de fond ca deciziile sus mentionate au fost legale, fiind emise cu respectarea dispozitiilor incidente, respectiv art. 11 din Statutul Colegiului Medicilor din România potrivit caruia „Biroul Consiliului se poate sesiza si poate dispune începerea unei anchete disciplinare din oficiu” astfel ca sustinerea potrivit careia sesizarea nu se face din oficiu, urmeaza sa fie înlaturata cu atât mai mult cu cât potrivit dispozitiilor art. 106 din Statut si actiunea disciplinara poate fi pornita si de la data cunoasterii consecintelor prejudiciabile, în termen de 6 luni, putându-se efectua atât de personalul din cadrul Comisiei, cât si din Departamentul de Jurisdictie profesionala, (art. 107 (1) si (2) Statut.
De altfel, Colegiul Judetean al medicilor din Iasi, în temeiul art. 112 din Statut a demarat procedura disciplinara, trecând la cercetarea faptei prin audierea medicului reclamant, a celui care a facut sesizarea, prin solicitarea opiniilor de la specialistii în materie, în speta de la dr. I.Gh. – specialist obstetrica ginecologie si prof. dr. D.D., de asemenea de la Institutul de Medicina Legala Iasi, Universitatea Clinica de Obstetrica si Ginecologie Timisoara si numai ulterior, în baza referatului întocmit de Departamentul de Jurisdictie si Deontologie Profesionala, Consiliul Judetean al Colegiului Iasi a hotarât prin adoptarea Deciziei nr.192/6.12.2004 sanctionarea dr. A.M..
Nici sustinerea nelegalitatii deciziilor, urmare nerespectarii componentei nu poate fi luata în considerare, cât timp dispozitiile art. 139 din Statutul Colegiului Medicilor din România stipuleaza ca organele de conducere atât la nivel national si teritorial,desi pentru care au fost alesi.
În ce priveste motivele de netemeinicie invocate, instanta constata de asemenea ca sunt neîntemeiate motivat de urmatoarele:
Pacienta B.M. s-a adresa dr. A.M. în Cabinetul „Echomed” pentru consult ginecologic de specialitate. Astfel, în 23.06.2003 s-a pus diagnosticul de sarcina de 7 saptamâni, apoi s-a efectuat în secventa în datele de 2.09.2003, Echo vârsta gestationala 17 saptamâni, în 15.11.2003 Echo în vârsta gestationala 32 saptamâni si 3 zile, în 29.01.2004 Echo vârsta gestationala 37 saptamâni, în 2.02.2004 naste la termen un copil de sex feminin cu diagnosticul chirurgical focomelie membru inferior drept, deficienta focala proximata femur stâng sindicatilie degetele II, III picior stâng.
Prin referatul sau, Comisia de Jurisdictie si Deontologie a considerat ca dr. A. M., desi nu se face vinovata de aparitia malformatiei congenitale a copilului, ci se face vinovata de practica medicala fara competenta în ceea ce priveste examinarea echografica a gravidei, pe care nu a informat-o despre lipsa competentei în echografie abuzând de încrederea acordata în relatia medic-pacient, si pentru faptul ca din cauza neglijentei a determinat eroarea de diagnostic a malformatiei locomotorii grave a copilului, cuplul nu a mai fost informat, si astfel nu a mai putut cere întreruperea sarcinii.
Pentru toate aceste abateri în temeiul dispozitiilor art. 34,39,48,70 din Codul deontologic dr. A.M. a fost sanctionata cu ridicarea dreptului de libera practica pe o perioada de 6 luni, conform Deciziei nr. 192/6.12.2004.
Într-adevar, dispozitiile art. 97 din Statutul Colegiului Medicilor din România defineste abaterea ca fiind „fapta savârsita cu vinovatie prin care se încalca juramântul depus, legile si regulamentele specifice profesiei de medic, Codul de deontologie medicala, prevederile statutului, deciziile obligatorii ale Colegiului Medicilor din România, precum si orice alta fapta savârsita în legatura cu profesia sau în afara acesteia, care este de natura sa prejudicieze onoarea si prestigiul profesiei sau ale corpului profesoral”.
Art. 76 alin. 1 lit. e din Legea nr. 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic precum si organizarea si functionarea Colegiului Medicilor din România cât si art. 104 (1) lit. e din Statut, enumara printre sanctiunile disciplinare ce se pot aplica în cazul savârsirii abaterii disciplinare si interdictia de a exercita profesia ori anumite activitati medicale de la o luna la un an.
Codul de Deontologie Medicale cuprinde normele de conduita obligatorii în legatura cu exercitiul drepturilor si îndatoririlor medicului ca profesionist, în sarcina reclamantei retinându-se savârsirea urmatoarelor abateri prevazute de cod – astfel:
- art. 34 (medicul nu poate utiliza aparate de diagnostic sau tratament pentru mânuirea carora nu are pregatire sau suficienta practica;
- art. 39 (medicul poate exercita o activitate medicala doar daca are pregatirea si practica suficienta);
- art. 48 (medicul nu trebuie, în afara unor circumstante exceptionale, sa întreprinda sau sa continue îngrijiri si nici sa for muleze prescriptii în domenii ce depasesc competenta sau posibilitatile sale) si,
- art. 70 (în vederea elaborarii diagnosticului si tratamentului medical medicul trebuie sa consacre toata constiinciozitatea si timpul necesar, ajutându-se daca este cazul, de metodele stiintifice cele mai orientate si recurgând la consultari cât mai competente). Practic rezulta continutul comun al acestor abateri, si care converg spre încalcarea de catre reclamanta a normelor de etica si deontologie profesionala prin aceea ca a exercitat activitati de practica medicala fara competenta în ceea ce priveste examinarea echografica a gravidei în timpul sarcinii, prin aceasta abuzându-se de relatia de încredere medic –pacient, iar în cazul unui diagnostic corect ar fi putut informa cuplul pentru a cere întreruperea cursului9 sarcinii.
Dat fiind ca medicul obstretician poate obtine competenta în echografie numai în urma sustinerii unui examen, necesitând efectuarea unei instruiri prealabile într-un centru autorizat, iar reclamanta nu a produs dovezi în acest sens, instanta retine ca se face vinovata de încalcarea normelor de conduita sau enumerate, urmând sa raspunda disciplinar.
Fata de adresa nr. 7997 din 11.10.2004 a Ministerului Sanatatii – Institutul de Medicina Legala Iasi, din care rezulta ca „anomalia congenitala a membrelor inferioare nu pune în pericol viata fatului” si ulterior a nou nascutului si nici a gravidei, în speta nu se încadreaza în indicatiile de întrerupere terapeutica a evolutiei sarcinii peste termenul legal de 12 saptamâni (deci nu se încadreaza între afectiunile cu risc major pentru mama) cât despre informarea gravidei asupra unor malformatii fetale posibile la o vârsta de sarcina când aceasta nu poate fi întrerupta ramâne la latitudinea medicului curant, deoarece asupra mamei impactul poate fi imprevizibil mergând pâna la declansarea unei psihoze (fila 50 dosar).
Având în vedere si recomandarile pe care reclamanta le-a facut pacientei la fiecare consultatie acordata (investigare suplimentara la echograf –performant si la o clinica medicala pentru efectuarea si a altor analize întrucât sufera de hepatita virala) asa cum rezulta din Registrul de Consultanta aflat în xerocopie (la filele 18-32) instanta a retin ut ca vinovatia apartine si pacientei (de profesie medic) care nu a dat curs acestor recomandari.
Instanta a apreciat ca se im pune reducerea perioadei pentru care a fost aplicata sanctiunea disciplinara, urmând sa se dispuna ca ridicarea dreptului de libera practica sa fie mentinut pentru o perioada de numai 3 luni.
Împotriva acestei solutii au formulat cereri de recurs toate partile litigante.
Reclamanta recurenta prin motivele sale de recurs critica sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie, întrucât:
- nu a existat o plângere disciplinara la Colegiul Medicilor Iasi pentru declansarea procedurii disciplinare, astfel cum se prevede în Legea cadru 306/2004 în sanctiunea referitoare la sanctiunea disciplinara. Chiar daca în Statutul Colegiului Medicilor se prevede în art.111posibilitatea începerii unei anchete dispusa din oficiu, atunci ar fi fost necesar ca decizia 192/2004 sa contina nr. si data deciziei Biroului Consiliului Colegiului Medicilor prin care s-a facut sesizarea;
- deciziile contestate au fost emise de organe necompetente sub aspectul atributiilor statutare si respectiv componentii comisiilor de disciplina.
Astfel, decizia nr. 192/2004 trebuia solutionata de Comisia de disciplina conform art. 71 din Legea nr. 306/2004 si art. 113 din Statutul Colegiului Medicilor, însa în fapt s-a solutionat de Consiliul Judetean al Colegiului Medicilor, Presedintele, Vicepresedintele Consiliului Judetean al Medicilor, Directorul departamentului de jurisdictie si deontologie, ce se constituie ca organ de conducere cu competenta diferita.
În ce priveste completul ce a solutionat actiunea disciplinara, aceleasi acte normative prevad ca la nivel judetean (teritorial) Comisia judeteana în complet de 3 membri, iar la nivelul Comisiei Superioare (national) completul este de 5 membri, iar în speta Comisia judeteana a judecat în complet de 10 membri, iar cea superioara în complet de 8 membri;
- în ce privesc motivele de netemeinicie, instanta de fond a ignorat faptul ca recurenta dispunea de o practica de aproape 5 ani în folosirea echografului, investigatia pe care a efectuat-o în cazul pacientei B.M. (ea însasi medic) fiind una paraclinica, cu recomandarea de a se adresa unui medic specialist pentru investigatii echografice, astfel cum rezulta din registrul de consultatii al cabinetului, în conditiile în care pacienta era purtatoarea virusului hepatic C, ce implica un ele riscuri în caz de sarcina, indicatii pe care pacienta însa nu le-a respectat.
Solicita asadar admiterea recursului, modificarea sentintei primei instante, în sensul admiterii actiunii în totalitate a actiunii promovate.
Pârâta-recurenta Colegiul Medicilor din România prin motivele sale de recurs considera’ ca în mod nelegal prima instanta a modificat sanctiunea disciplinara aplicata de 6 luni de suspendare a dreptului de libera practica reclamantei A.M., instanta depasindu-si astfel atributiile puterii judecatoresti, întrucât s-a substituit organului administrativ, modificând continutul actului emis de acesta, contrar dispozitiilor art. 18 al. 1 din Legea 554/2004 a Contenciosului administrativ si a petitului actiunii, prin care nu s-a cerut o micsorare a sanctiunii.
Arata recurenta ca hotarârea s-a dat si cu aplicarea gresita a legii, întrucât nu era competenta sa se pronunte asupra deciziei 192/2004 a Consiliului Judetean al Colegiului Medicilor Iasi, întrucât conform art. 71 al. 1, art. 75 si art. 78 din Legea 306/2004, dar deciziile Comisiei Superioare de Disciplina se pot contesta la instanta de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei se apreciaza ca în mod netemeinic a fost redusa sanctiunea aplicata reclamantei, raportat gravitatii faptei, respectiv exercitarea de activitati medicale fara existenta competentei necesare, ce a condus la nasterea un ui copil cu grave malformatii congenitale, im posibil de înlaturat, de natura a afecta viata mamei si a familiei, asa încât solicita admiterea recursului, casarea sentintei de fond, iar în rejudecare respingerea actiunii reclamantei ca nefondate.
Pârâta-recurenta Colegiul Judetean al Medicilor Iasi considera de asemenea ca nelegala si netemeinica sentinta de fond, întrucât desi a constatat legalitatea deciziilor emise în cauza, a apreciat ca fiind prea lunga masura disciplinara aplicata, fara a motiva în vreun fel reducerea pedepsei.
Astfel, chiar daca intimata a facut recomandari pacientei B.M. în sensul de a efectua si alte analize, întrucât suferea de hepatita virala, nu i-a adus însa la cunostinta faptul ca nu avea competenta în echografie, ceea ce constituie o grava abatere disciplinara si deontologica, chiar daca pacienta nu a dat curs acestor recomandari, data fiind încrederea sporita de care se bucura reclamanta din partea pacientei, cu care se afla într-o relatie de prietenie.
Se solicita asadar admiterea recursului, iar în fon d respingerea actiunii reclamantei ca nefondata.
Prin întâmpinari si concluziile scrise depuse la dosar, partile si-au sustinut criticile evocate în motivele de recurs.
La cererea instantei, la dosar a fost completata documentatia ce a stat la baza emiterii actului administrativ în litigiu de pârâtele –recurente.
Curtea admis recursul reclamantei ca fiind întemeiat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, deciziile contestate în cauza – nr. 192/6.12.2004 a Consiliului Judetean a Colegiului Medicilor Iasi si nr. 54/7.07.2005 a Comisiei Superioare de Disciplina a Colegiului Medicilor din România au fost emise de pârâtele-recurente sub incidenta a doua acte normative ce s-au succedat în timp în perioada respectiva, anume Legea 74/1995 privind exercitarea profesiei de medic, înfiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Medicilor din România si Legea 306/28.06.2004 privind exercitarea profesiei de medic, precum si organizarea si functionarea Cole4giului Medicilor din România.
Art. 37 din Legea 74/1995 prevede la al.(1) „Membrii Colegiului Medicilor din România care încalca juramântul depus, legile si regulamentele specifice pentru exercitarea profesiei de medic si nu respecta Codul de deontologie medicala, raspund disciplinar în functie de gravitatea abaterii, si li se va aplica una din urmatoarele sanctiuni: … a)suspendarea temporara, pe un interval de 6-12 luni, a calitatii de membru al Colegiului Medicilor din România”.
Alin.(3) al aceluiasi articol prevede ca „sanctiunile prevazute la art. d) si e) se aplica de catre Consiliul National al Colegiului Medicilor din România numai dupa efectuarea unei expertize de specialitate de catre o comisie alcatuita din cel putin 5 specialisti, din specialitatea persoanei în cauza, la propunerea comisiilor de specialitate” iar în al. (4) se prevede: „Concluziile anchetei si sanctiunile aplicate se comunica în termen de 24 de ore, în mod obligatoriu, Ministerului Sanatatii si persoanei juridice cu care medicul sanctionat a încheiat contractul de munca si care decid, dupa caz, pe baza acestora, cu privire la autorizatia de libera practica a profesiei de medic, precum si cu privire la contractul de munca”.
În baza acestui act normativ, Colegiul Medicilor din România si Colegiul Medicilor Iasi si-au adoptat Regulamente proprii de organizare si functionare, ce cuprind si procedura de aplicare a sanctiunilor disciplinare.
Astfel, prin Regulamentul Consiliului Medicilor Iasi se prevede în art. 84 faptul ca „La nivelul C.M.I. se va organiza si va functiona o comisie de disciplina profesionala alcatuita din 3 pâna la 5 membri, alesi de catre Consiliul respectiv din membrii sai”, plângerea înregistrata împotriva unui membru fiind înaintata Biroului Executiv (art. 89) care va putea hotarî respingerea ei ori declansarea procedurii disciplinare, în aceasta din urma eventualitate plângerea fiind înaintata Departamentului de jurisdictie Disciplinara.
Dupa efectuarea anchetei direct de Departamentul de disciplina sau prin intermediul unui referent împuternicit din membrii comisiei, au majoritate de voturi acest departament „stabileste printr-o decizie una din urmatoarele situatii: stinge actiunea …, aplica una din sanctiunile prevazute de art. 87 si 88”, respectiv: „mustrare, avertisment; vot de blam; decaderea din calitatea de reprezentant în organele de conducere a Colectivului Medicilor din Iasi si înlocuirea lui cu primul membru supleant sau „trimite cauza spre solutionare Consiliului National daca se apreciaza cu majoritate de 2/3 ca sanctiunea care se impune în cauza este dintre cele care sun t de competenta Consiliului National”.
La rândul sau, Colegiul Medicilor din România a prevazut în Regulamentul sau de organizare si functionare ca plângerea se înainteaza Biroului Consiliului care în eventualitatea în care hotaraste începerea anchetei disciplinare o înainteaza Comisiei de jurisdictie Disciplinara (art. 106), iar la nivelul Consiliului National va functiona o Comisie Superioara de Disciplina alcatuita din 5-7 membri alesi dintre medicii cu o vechime de peste 7 ani în profesie (art. 102).
Art. 68 din regulament prevede ca „Sanctiunea pe care Consiliul National al Colegiului Medicilor din România le poate dispune prin Comisia de jurisdictie Profesionala si Litigii sub suspendarea temporara, pe un interval de 6-12 luni a calitatii de membrii al Colegiului Medicilor din România însotita de înaintarea catre Ministerul Sanatatii a propunerii de retragere a autorizatiei de libera practica. Suspendarea calitatii de membru al Colegiului Medicilor din România implica si suspendarea dreptului de libera practica pe durata suspendarii”.
Începând cu 2 iulie 2004 este aprobata Legea 74/1995 la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial -28.06.) prin Legea 306/2004, care la art. 74 lit. e) prevede ca sanctiune disciplinara „interdictia de a exercita profesia ori anumite activitati medicale pe o perioada de la o luna la un an”, art. 86 al.(1) stipulând faptul ca „(1)Actualele organe de conducere ale Colegiului medicilor din România de la nivel national si teritorial vor ramâne în functie si îsi vor exercita mandatul pâna la împlinirea duratei pentru care au fost alese. (2) În termen de 90 zile de la intrarea în vigoare a noului statut al Colegiului Medicilor din România se vor organiza comisii de disciplina în conditiile prezentei legi”.
Componenta noilor comisii de disciplina este de 3 membri la nivel teritorial si de 5 membri la nivel national (art. 71 din lege), cu un mandat de 6 ani, toate sanctiunile disciplinare prevazute în art. 74 fiind aplicate de comisiile de disciplina teritoriala – la trimiterea Biroului Consiliului – cu drept de contestatie a celor interesati la Comisia Superioara de disciplina din cadrul Colegiului National al Medicilor.
În raport de cadrul normativ retinut, se constata ca, în cauza de fata faptele ce se imputa reclamantei au fost savârsite în perioada 23.06.2003 -29.01.2004 sub imperiul Legii nr. 74/195 iar masura a fost luata urmarindu-se prevederile Legii 306/2004, de comisiile constituite deja sub incidenta vechii legi.
Conform pct. 1 din Decizia colegiului Medicilor Iasi 192/6.12.2004, aceasta s-a autosesizat cu abaterea disciplinara savârsita de reclamanta urmare adresei Politiei municipiului Iasi înregistrata la nr. 997/1.06.2004, - deci sub imperiul legii 76/1995 –în data de 6.07.2004 Consiliul Judetean al Colegiului Medicilor Iasi cu mentionarea si a membrilor Departamentului de Jurisdictie si Deontologie Profesionala emitând decizia prin care propune sanctionarea reclamantei cu ridicarea temporara a dreptului de libera practica pe o perioada de 6 luni, - fara a indica temeiul de drept cu înaintarea documentatiei si propunerii catre Consiliul Medicilor al Colegiului Medicilor din România pentru confirmare.
Cu adresa 4443/26.11.2004 Colegiul Medicilor din România comunica Colegiului Medicilor Iasi faptul ca prin decizia 163/28.10.2004 Comisia Superioara de Disciplina a Colegiului National a Medicilor din România a hotarât retrimiterea dosarului spre solutionare Colegiului teritorial Iasi „în conformitate cu prevederile legale în vigoare”
Prin decizia 192/6.12.2004 Colegiul Judetean al Medicilor Iasi, cu mentionarea si a Departamentului de Jurisdictie si deontologie profesionala în complet de 9 membri si cu semnatura presedintelui si a vicepresedintelui C.M. Iasi hotaraste în temeiul art. 74 pct. e) din Legea 306/2004 sanctionarea reclamantei cu ridicarea dreptului la libera practica pe o perioada de 6 luni, contestatia acesteia fiind solutionata – prin respingere – de Consiliul Superior de disciplina compus din 8 membri prin decizia 54/7.07.2005.
Prin precizarile de la fila 108 dosar recurs pârâta Colegiul Judetean al Medicilor Iasi învedereaza faptul ca acest organism functiona la momentul emiterii deciziei de sanctionare în baza Legii 74/1995 si a Statutului adoptat în anul 2001, alegerile pentru noile comisii de disciplina având loc abia în octombrie 2005, iar noul statut al C.M.R a fost publicat în Monitorul Oficial 418/18.05.2005, asa încât „procedura de solutionare a fost cea instituita de dispozitiile Legii nr. 74/1995”.
Este real faptul ca initial, prin hotarârea 178/6.07.2004, au fost respectate regulile de competenta dupa materie prevazute de art. 37 al. (3) din Legea nr.74/1995, C.M. Iasi emitând doar „o propunere de sanctionare”, „cu ridicarea temporara a dreptului de libera practica pe o perioada de 6 luni” (desi art. 37 al. (1) lit. d) din aceeasi lege avea în vedere posibilitatea suspendarii doar a calitatii de membru al C.M.R.”).
Ulterior, însa, dupa reluarea procedurii, este emisa decizia 192/6.12.2004, în litigiu în care este invocat art. 74 pct. e) din Legea 306/2004 ca temei al sanctiunii aplicate fara ca la dosar sa se faca dovada actului de sesizare din oficiu a abaterii disciplinare întocmite de Biroul Consiliului, conform art. 70 al (2) din Legea 306/2004 si respectiv de trimitere a acestuia spre solutionare comisiei disciplinare. Din contra, emitent apare „Consiliul Judetean al Medicilor Iasi”, în sedinta sa din 6.12.2004, desi competenta de solutionare a dosarelor disciplinare conform art. 71 din Legea nr. 306/2004 apartinea „comisiei de disciplina, independenta de conducerea colegiului, care judeca în complete de 3 membri abaterile disciplinare”, astfel cum s-a mentionat anterior.
Împrejurarea ca în finalul deciziei este evidentiata „Componenta Departamentului de jurisdictie si Deontologie Profesionala” format din 9 membri, contrar dispozitiilor art. 84 din Regulament emis în baza Legii 74/1995 ce reglementa la acea data activitatea comisiei de disciplina, în care componenta acestuia era de 3-5 membri, alesi dintre membrii consiliului – iar hotarârea este semnata si de presedinte si vicepresedinte C.M. Iasi, - contrar principiului instituit prin art. 71 al.(1) de functionare independenta a comisiei raportat la conducerea colegiului, nu fac decât sa confirme înca o data caracterul neconcordant cu reglementarile legale a masurii disciplinare aplicate de pârâta recurenta C.M. Iasi, ce fac ca decizia 192/2004 sa fie lovita de nulitate.
Încalcarea flagranta a prevederilor legale imperative privitoare la competenta si procedura de aplicare a sanctiunii disciplinare de C.M. Iasi sus evocate nu au fost sanctionate nici cu ocazia solutionarii plângerii reclamantei la Comisia Superioara de Disciplina din cadrul C.M.R. Bucuresti, aceasta din urma procedând la mentinerea pe fond a masurii disciplinare prin decizia 54/7.07.2005.
Asadar, raportat celor aratate mai sus, Curtea constata ca în mod eronat prima instanta a considerat ca actele administrative sanctionatoare emise de pârâtele-recurente, ar fi respectat dispozitiile legale sub imperiul carora au fost întocmite, în realitate decizia 192/2004 a Consiliului Judetean al Medicilor Iasi fiind lovit de nulitate absoluta pentru nesocotirea unor dispozitii procedurale imperative existente atât în Legea 74/1995, sub imperiul careia a fost savârsita pretinsa abatere disciplinara de reclamanta, cât si în Legea 306/2004, în vigoare pe durata derularii procedurii administrative.