CONTENCIOS ADMINISTRATIV. TERMENUL ÎN CARE SE
POATE REVOCA ACTUL ADMINISTRATIV.
- art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 privind
contenciosul administrativ;
- art. 6 din Conventia Europeana pentru
Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor
fundamentale
Revocarea actului administrativ, neintrat în circuitul civil,
nu poate interveni dupa expirarea termenului de un an de la
emiterea sa. Masura revocarii nu poate fi luata oricând, ci
înauntrul acestui termen de un an, pentru a se respecta principiul
securitatii raporturilor juridice.
(Curtea de Apel Pitesti – s.c.c.a.f., decizia nr. 1026/R-
C/31 oct. 2008 )
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Vâlcea sub nr.
5004/90/2007, reclamantul T.V. a chemat în judecata pe pârâtele U.C.
si F.A. din cadrul acesteia, solicitând instantei ca, prin hotarârea ce se va
pronunta sa se dispuna anularea deciziei nr.14B/16.05.2007 emisa de
U.C., prin care i-a fost anulata diploma de conversie profesionala seria
A nr. 0005126 emisa sub nr. 702/08.04.2005, recunoasterea si în
continuare a drepturilor conferite de lege ca urmare a emiterii acestei
diplome si suspendarea efectelor deciziei atacate, cu consecinta
acordarii în continuare a posibilitatii exercitarii activitatilor scolare
permise de lege ca urmare a eliberarii diplomei. Totodata, a solicitat
obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentinta nr.785 din 10 iunie 2008, Tribunalul Vâlcea –
Sectia comerciala si de contencios administrativ a admis actiunea
reclamantului si a dispus suspendarea deciziei nr. 141B/156.05.2007 pâna
la solutionarea irevocabila a cauzei.
Totodata, a dispus anularea deciziei respective si
recunoasterea în continuare a drepturilor reclamantului, conferite de
diploma. A obligat-o pe pârâta U.C. sa plateasca reclamantului suma de
304,3 lei - cheltuieli de judecata.
Împotriva sentintei au formulat recurs pârâtele care,
invocând dispozitiile art.304 pct.9 Cod pr.civila, au criticat sentinta
pentru nelegalitate si netemeinicie atât sub aspectul masurii suspendarii
executarii actului administrativ, cât si sub aspectul anularii pe fond a
respectivului act.
Examinând sentinta prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea a constatat ca recursurile sunt nefondate.
În privinta masurii suspendarii executarii deciziei
nr.141B/16.05.2007 dispusa de catre instanta de fond, Curtea a retinut ca
existenta îndoielii asupra legalitatii actului administrativ profita
contestatorului – în speta, reclamantul – iar nu autoritatii publice – în
speta, pârâtele.
În privinta fondului cauzei, Curtea a retinut mai întâi ca
anularea diplomei de conversie profesionala a fost dispusa de pârâta U.C.
pentru ca reclamantul nu îndeplinea conditiile legale de a urma cursurile
postuniversitare de conversie profesionala si de a obtine diploma, în
sensul ca studiile sale universitare au fost de scurta durata.
În al doilea rând, Curtea a retinut ca masura anularii a fost
dispusa la data de 16.05.2007, deci la peste doi ani de la emiterea
Diplomei respective.
Potrivit art.1 alin.6 din Legea contenciosului administrativ
nr.554/2004, autoritatea publica emitenta a unui act administrativ
unilateral nelegal poate sa ceara instantei anularea actului daca acesta nu
mai poate fi revocat pentru ca a intrat în circuitul civil. Actiunea trebuie
introdusa în termen de un an de la data emiterii actului.
Chiar daca în cauza s-ar putea aprecia ca actul administrativ
unilateral – diploma de conversie profesionala - nu a intrat în circuitul
civil si nu a produs efecte, întrucât reclamantul nu a profesat noua
specializare recunoscuta prin diploma, se constata ca, trecând mai mult
de un an de la emitere, revocarea acesteia nu mai era posibila.
Astfel, de vreme ce legea stabileste si pentru actiunea în
justitie pentru anularea actului administrativ un termen maxim de
exercitare – un an de la emiterea actului – cu atât mai mult revocarea –
care este o masura unilaterala a autoritatii publice – nu poate interveni
peste respectivul termen.
Termenul de un an pentru actiunea în justitie respecta
principiul securitatii raporturilor juridice care rezulta din dispoz. art. 6
din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor
Fundamentale (Conventia), ratificata de România prin Legea nr. 30 din 18
mai 1994, principiu care implica, între altele, respectarea caracterului
definitiv al unui act ce nu a fost atacat în justitie în termenul unei actiunii
de drept comun în materie sau, în lipsa, într-un termen rezonabil –
înainte de a fi considerat ca devenit „definitiv”.
Posibilitatea de a ataca fara limita în timp un act administrativ
unilateral cu caracter individual pune în pericol ordinea juridica în sensul
ca raporturile juridice si cele sociale ordonate de primele pot fi
modificate oricând, fiind afectata în acest fel însasi ordinea sociala. Ori,
orice relatie sociala si orice relatie juridica trebuie sa aiba un termen
suficient pentru a fi, la nevoie, consacrate în justitie, termen dincolo de
care nu mai pot interveni modificari prin verificarea legalitatii sau a altor
aspecte ce caracterizeaza raportul respectiv.
Aceleasi considerente sunt valabile si pentru posibilitatea
revocarii actului administrativ de catre emitent, masura neputând, deci, fi
luata oricând, ci într-un termen care sa respecte principiul securitatii
raporturilor juridice.
Nelegalitatea anularii propriului act de catre emitenta însasi a
fost invocata de catre reclamat în cererea de chemare în judecata si este
întemeiata. Chiar daca, ulterior, reclamantul a stabilit ca temei de drept al
sustinerilor sale dispozitiile art.38 alin. 3 din Regulamentul privind actele
de studii si documentele scolare în învatamântul preuniversitar, aprobat
prin Ordinul MEC nr.3502/3.03.2005, si care reglementeaza anularea
actelor de studii prin hotarâre judecatoreasca, instanta este obligata sa
dea calificarea în drept corecta pretentiilor partilor. Astfel, art. 38 sus
amintit stabileste ca un act de studii poate fi anulat si în baza unei
hotarâri judecatoresti, fara a exclude posibilitatea legala pentru emitentul
actului de a-l revoca în conditiile art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.
Asa cum s-a aratat anterior, însa, în cauza de fata de dispoz. art. 1 alin. 6
nu sunt respectate.
Pe de alta parte, Curtea constata ca recurentele-pârâte
niciodata nu au adus la cunostinta reclamantului faptul ca acesta urmeaza
„studii de specializare”, iar ambiguitatea asupra formei de învatamânt a
existat din momentul formularii de catre reclamant a cererii de înscriere
la „cursul postuniversitar” si pe tot parcursul cursurilor.
Prin urmare, „greseala” proprie pe care o invoca pârâtele nu a
existat doar la momentul înscrierii reclamantului la cursuri, ci pe tot
parcursul formei de învatamânt urmate de acesta, iar revocarea/anularea
diplomei - ca act final al studiilor/cursurilor - de catre emitenta însasi ei
nu mai poate interveni dupa un an de la emiterea acestuia.