Contencios fiscal. Închiriere imobil. Refacturarea utilitatilor catre locator.
Regim fiscal aplicabil.
Art. 126 alin. 2, art. 141, 147 alin. 1, 2, 7 lit. c), art.147 alin. 8 Cod fiscal;
Art. 47 alin. 2 H.G. 44/2004
Persoanelor impozabile ce realizeaza venituri din închirierea
imobilelor (operatiuni scutite de T.V.A. fara drept de deducere, cf. art. 126
alin. 9 si art. 141 alin.2 lit. e) Cod fiscal), carora li se refactureaza cheltuielile
cu utilitatile de catre chirias, le este aplicabil regimul mixt definit de art. 147
alin. 1 Cod fiscal, urmând a avea dreptul de deducere al taxei printr-un
calcul pro-rata, potrivit alin. 2 al aceluiasi text de lege.
Excluderea de la calculul pro-rata priveste exclusiv operatiunile
imobiliare accesorii activitatii principale, conform art.147 alin.7 lit.c Cod
fiscal, în a carui notiune în mod evident nu pot fi circumscrise cheltuielile
cu utilitatile ( art. 44 alin. 2 din H.G. nr. 44/2004) pentru care exista drept de
deducere al TVA-ului.
(Decizia nr. 918 din 7 octombrie 2009)
Prin sentinta nr. 855/16 iunie 2009 Tribunalul Vâlcea – sectia
comerciala si de contencios administrativ si fiscal a respins actiunea formulata de
reclamanta S.C. M-P S.R.L. prin care solicita, în contradictoriu cu Directia Generala
a Finantelor Publice a Judetului V., modificarea în parte a Deciziei nr.72/1.09.2008,
în sensul admiterii contestatiei pentru suma de 688 lei si 5.101 lei, sume pe care nu
le datoreaza bugetului de stat.
Pentru a se pronunta în sensul celor de mai sus, instanta a retinut ca
în perioada verificata operatorul economic a realizat atât venituri scutite fara drept
de deducere cât si venituri impozabile cu drept de deducere, fiind o persoana
impozabila cu regim mixt, motiv pentru care organele de inspectie fiscala au
calculat corect pro-rate definitive pe anul 2007 si trimestrul I al anului 2008,
rezultând diferente de TVA deductibila în suma de 224 lei la data de 31 martie
2008, pentru care au calculat si majorari de întârziere în suma de 464 lei.
Împotriva sentintei în termen legal a formulat recurs reclamanta care a
sustinut ca instanta a interpretat gresit actul dedus judecatii, prin consemnarea
gresita a concluziilor formulate de reprezentantul sau, desi acesta a sustinut ca este
exclus calculul pro-rata, iar argumentele primei instante sunt preluate din
motivarea intimatei. Expertiza a fost tratata superficial, desi concluziile erau în sens
contrar solutiei adoptate, fara a se analiza sustinerile recurentei privind aplicarea
disp.art.147 alin.3 – 4 Cod fiscal si art.147 alin.7 lit.c Cod fiscal coroborat cu art.47
alin.2 din Normele Metodologice din aplicarea Codului fiscal.
S-a mai sustinut ca hotarârea este nelegala pentru ca nu a luat în
considerare concluziile raportului de expertiza din care rezulta ca recurenta nu era
obligata la calcularea pro-rata, iar prin raspunsul la obiectiuni îsi pastreaza aceleasi
concluzii, stabilind ca trebuie aplicare disp.art.147 alin.7 lit.c Cod fiscal care
exclude la calculul pro-rata valoarea operatiunilor prevazute la art.141 alin.2 lit.a si
b, precum si operatiunile imobiliare în masura în care acestea sunt accesorii ale
activitatii principale.
Examinând sentinta prin prisma criticilor formulate, încadrate în
disp.art.304 pct.8 si 9 Cod pr.civila, cât si sub toate aspectele în temeiul art.3041
Cod pr.civila, Curtea a respins recursul ca nefondat.
Astfel, potrivit disp.art.147 alin.1 Cod fiscal persoana impozabila care
realizeaza sau urmeaza sa realizeze atât operatiuni care dau drept de deducere, cât si
operatiuni care nu dau drept de deducere este denumita în continuare persoana
impozabila cu regim mixt, iar potrivit alin.2 dreptul de deducere a taxei pentru
aceasta se realizeaza printr-un calcul pro-rata.. Potrivit disp.art.147 alin.7 lit.c) Cod
fiscal se exclud din calculul pro-rata valoarea operatiunilor prevazute la art. 141
alin. (2) lit. a) si b), precum si a operatiunilor imobiliare, altele decât cele prevazute
la lit. a), în masura în care acestea sunt accesorii activitatii principale. Raportat la
aceasta dispozitie expresa a legii trebuie clarificat aspectul ce tine de stabilirea
regimului fiscal aplicabil persoanelor impozabile ce desfasoara activitati de
închiriere bunuri imobile, ce sunt operatiuni impozabile fara drept de deducere, în
conditiile în care li se refactureaza cheltuielile de utilitati.
Or, chiar reclamanta a recunoscut practic ca îi este aplicabil regimul
mixt cât timp realizeaza operatiuni atât cu drept de deducere cât si fara drept de
deducere, însa apreciaza nejustificat ca regimul mixt priveste doar existenta unor
activitati din care una sa fie scutita de taxa . Din chiar înregistrarile recurentei reiese
faptul ca începând cu luna septembrie 2007 a realizat venituri din chirii care în
conformitate cu prevederile art.141 alin.2 lit.e Cod fiscal sunt venituri scutite fara
drept de deducere conform art.126 alin.9 Cod fiscal , pentru ca în perioada
septembrie 2007 -. martie 2008 sa deduca TVA pentru cheltuielile cu utilitatile
refacturate de chiriasi dar si din achizitionarea în regim de leasing a unui autoturism,
pentru care exista drept de deducere a TVA-ului.
Ca urmare, în mod corect s-a apreciat de catre organele de inspectie
fiscala ca atât timp cât s-au realizat venituri scutite fara drept de deducere cât si
venituri impozabile cu drept de deducere, operatorul economic este o persoana
impozabila cu regim mixt, urmând a avea drept de deducere a taxei pro-rata.
Excluderea de la calculul pro-rata priveste exclusiv ( conform art.147 alin.7 lit.c
Cod fiscal), doar operatiunile imobiliare accesorii activitatii principale, în a carui
notiune în mod evident nu pot fi circumscrise cheltuielile cu utilitatile, pentru care
exista drept de deducere al TVA-ului (sens în care a si procedat reclamanta).
Cum operatiunea în cauza nu apare printre cele prevazute la art.141
Cod fiscal ca fiind scutite de TVA, iar atât furnizorii cât si recurenta au înscris taxa
pe valoarea adaugata pe facturile emise, în mod evident aceasta reprezinta o
persoana impozabila cu regim mixt, caruia i se aplica modul de calcul pro-rata.
De altfel, contrar sustinerilor recurentei, art.47 alin.2 din Normele
metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004, prevad,
în aplicarea disp.147 alin. (7) lit. c) din Codul fiscal, ce anume constituie operatiuni
imobiliare si anume operatiuni de livrare, închiriere, leasing, arendare, concesionare
si alte operatiuni similare efectuate în legatura cu bunurile imobile, între acestea
neînscriindu-se cheltuielile cu utilitatile unui imobil.
În consecinta, pentru considerentele de fapt si de drept expuse, retinându-se ca
în speta erau aplicabile si disp.art.147 alin.8 Cod fiscal, în sensul deducerii TVA
prin calcul pro-rata, Curtea a respins recursul ca nefondat, în temeiul art.312 alin.1
Cod pr.civila.