Contestaţia în anulare, termenul de introducere. Drept procesual penal, partea specială, căile extraordinare de atac. Drept procesual penal, contestaţia în anulare, termenul de introducere.

Dosar Nr. 742 (03.12.2009)

9. Contestatia în anulare, termenul de introducere. Drept procesual penal, partea speciala, caile extraordinare de atac. Drept procesual penal, contestatia în anulare, termenul de introducere.

Drept procesual penal

Art. 388 Cod procedura penala

Contestatia în anulare formulata în temeiul art.386 alin.1 lit.a Cod procedura penala, de partea obligata la despagubiri civile poate fi introdusa în termen de 10 zile de la începerea executarii.

Depunerea de creditoare a cererii la contestatorul-asigurator pentru plata despagubirilor civile acordate, nu echivaleaza nici nu declansarea executarii si cu atât mai putin cu „începerea executarii”.

Curtea de Apel Bacau – Sectia penala si

pentru cauze cu minori si de familie

Decizia penala nr. 742 din 3 decembrie 2009

Asupra contestatiei în anulare de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata sub nr.468/32/2009, din data de 17.08.2009, asiguratorul S.C. O. V. I. G. S.A. – Sucursala P. N., a formulat contestatie în anulare cu privire la decizia penala nr.418 din data de 11.06.2009, pronuntata de Curtea de Apel Bacau în dosarul nr.7054/279/2007.

În motivarea contestatiei în anulare, contestatorul-asigurator a criticat decizia penala pronuntata de Curtea de Apel Bacau, pentru urmatoarele motive:

Decizia este nelegala si netemeinica motivat de faptul ca la judecarea recursului nu a fost citata legal, întrucât toate citatiile au fost trimise la o alta adresa decât cea unde îsi are înscris sediul social si unde îsi desfasoara activitatea de o perioada îndelungata de ani.

La fila 12 din dosarul nr. 7054/279/2007 - recursul judecat la Curtea de Apel Bacau, sectia penala, cauze minori si familie, a fost citata la o adresa din P. N. str. B., bl. .., ap. ., judetul N., procedura de citare fiind considerata a fi facuta prin afisarea citatiilor la aceasta adresa.

Se mentioneaza faptul ca, despre dosarul nr.7054/279/2007 si, implicit, obligarea la plata despagubirilor civile a aflat la data de 31.07.2009, respectiv data la care partea civila B. M. N. s-a prezentat la sediul societatii si a depus cererea de despagubire, înregistrata sub nr. 2921/31.07.2009, la care a anexat copii dupa sentinta penala nr. 832/13.11.2008, pronuntata de catre J. P. N., decizia penala nr. 152/AP/30.04.2009 pronuntata de Tribunalul Neamt, sectia penala si decizia penala nr. 418/11.06.2009 pronuntata de Curtea de Apel Bacau, sectia penala, cauze minori si familie.

Întrucât S.C. O. V. I. G. S.A., Sucursala P. N., îsi desfasoara activitatea, în mod neîntrerupt de foarte multi ani la adresa din P. N., P-ta Stefan cel Mare nr. ., bl. ., jud. Neamt, (sediul social conform certificat de înregistrare la O.R.C. de pe lânga Tribunalul Neamt), se considera ca, prin neîndeplinirea în mod legal a procedurii de citare cu societatea noastra conform prevederilor Codului de procedura penala, a fost în imposibilitate de a ne putea exercita dreptul la aparare în calitatea noastra de asigurator de raspundere civila.

În dovedirea contestatiei în anulare s-au anexat, în copii certificate, astfel: certificatul constatator din 22.12.2005 emis de catre O.R.C. de pe lânga Tribunalul Neamt, certificatul constatator din 01.03.2007 emis de catre O.R.C. de pe lânga Tribunalul Neamt, certificatul de înregistrare eliberat la data de 04.04.2008 de catre O.R.C. de pe lânga Tribunalul Neamt, informare de pe site-ul Ministerului Finantelor, cererea de despagubire nr…./31.07.2009, sentinta penala nr. 832/13.11.2008, decizia penala nr. 152/AP/30.04.2009 si decizia penala nr. 418/11.06.2009.

Referitor la introducerea în termen a contestatiei în anulare, în concluziile puse s-au aratat urmatoarele:

Potrivit art.388 alin.1 Cod procedura penala, contestatia în anulare pentru motivele aratate în art.386 alin.1 lit.a poate fi introdusa de catre persoana împotriva careia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executarii.

Dispozitiile din hotarârea penala privitoare la despagubirile civile si la cheltuielile judiciare cuvenite partilor se executa potrivit legii civile, conform prevederilor art. 446 Cod procedura penala.

În ce priveste legea civila, prin art.371/11 Cod procedura civila se stabileste ca: „Obligatia stabilita prin hotarârea unei instante sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunavoie.

În cazul în care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, potrivit dispozitiilor prezentei carti, daca legea nu prevede altfel.”

De asemenea, potrivit art.387 alin.1 Cod procedura civila: „în afara de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai dupa ce se va comunica debitorului o somatie...”Astfel ca, momentul începerii executarii îl reprezinta data comunicarii somatiei catre debitor.

În fine, executarea silita nu poate fi efectuata decât prin intermediul unui executor judecatoresc, fata de prevederile art.373 Cod procedura civila: „Hotarârile judecatoresti si celelalte titluri executorii se executa de executorul judecatoresc din circumscriptia judecatoriei în care urmeaza sa se efectueze executarea ori, în cazul urmaririi bunurilor, de catre executorul judecatoresc din circumscriptia judecatoriei în care se afla acestea.”

În speta, partea civila nu s-a adresat unui executor judecatoresc, ci a ales sa formuleze personal cerere de despagubire catre asigurator la data de 31.07.2009, cerere prin care solicita plata debitului pe cale amiabila.(fila 8).

Astfel ca, cererea formulata de partea civila la data de 31.07.2009 nu poate fi interpretata în nici un caz ca fiind o somatie în acceptiunea prevazuta de legea civila.

În drept, contestatoarea si-a întemeiat contestatia în anulare pe dispozitiile art.386 alin.1 lit.a si urmatoarele Cod procedura penala.

În concluzie, contestatoarea a solicitat admiterea contestatiei în anulare pentru motivul invocat, desfiintarea deciziei penale nr. 418/11.06.2009 pronuntata de Curtea de Apel Bacau, sectia penala, cauze minori si familie în dosarul nr. 7054/279/2007 si, pe cale de consecinta, rejudecarea recursului întemeiat de societatea noastra pe prevederile art. 385 indice 9 pct. 21 Cod procedura penala.

Analizând actele si lucrarile dosarului, Curtea constata urmatoarele:

Prin sentinta penala nr.832 din data de 13.11.2008 a Judecatoriei Piatra Neamt, în baza art. 178 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a si c Cod penal si art.76 alin.1 lit. d Cod penal, pentru savârsirea infractiunii de ucidere din culpa, a fost condamnat inculpatul I. D. D., la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art.81 Cod penal, s-a suspendarea conditionata a executarii pedepsei închisorii pe o durata de 2 ani si 3 luni, termen de încercare stabilit în conditiile art.82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedura penala s-a atras atentie inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal, a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii.

În baza art.14 Cod procedura penala si art. 346 alin.1 Cod procedura penala, raportat la art. 998-999 Cod civil, s-a admis în parte actiunea civila formulata de partea civila B. N., în nume propriu si în calitate de reprezentant legal pentru minora B. A. M.

A fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile B. N. suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale si suma de 5.000 lei cu titlu de daune materiale.

A fost obligat inculpatul sa plateasca minorei B. A. M. suma de 135 lei lunar cu titlu de prestatie periodica, începând cu data de 05.03.2006 si pâna la majoratul acesteia (16.11.2010).

S-au respins celelalte pretentii civile formulate de partea civila B. N., ca nefondate.

S-a luat act ca plata despagubirilor civile de catre inculpat catre partea civila B. N. si partea civila minora B. A. M. este asigurata de asiguratorul S.C. Asigurare Reasigurare ... S.A. – Sucursala P. N.

În baza art.191 alin.1 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul sa plateasca catre stat suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art.193 alin.2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile B. N. suma de 3.338 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat si onorariu expertiza.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut urmatoarele:

La data de 05.03.2006, în jurul orei 21,30, inculpatul conducea autoturismul marca Opel Astra cu numarul de înmatriculare ... pe DN15, în interiorul orasului Roznov, judetul Neamt pe directia de deplasare Piatra Neamt – Bacau, iar în zona spitalului din localitate a observat pe acostament un numar de patru persoane care se deplasau pe banda sa de mers, ocupând-o în întregime.

Inculpatul a semnalizat intentia de depasire a grupului si a început executarea manevrei intrând pe contrasens, dar, în momentul în care se afla la o distanta de 1-2 m de grup, din cadrul acestuia s-a desprins victima B. M. care a fost surprins si accidentat de autoturismul condus de inculpat, cu partea frontala, fiind basculat pe capota, lovind parbrizul cu capul în parte superioara, dupa care a fost proiectat pe cupola si rasturnat pe carosabil în spatele autoturismului.

Victima a suferit în urma impactului traumatisme multiple care au condus la decesul sau instantaneu, stabilindu-se la necropsie ca avea în sânge o îmbibatie alcoolica de 3,7 gr ‰.

Inculpatul, care nu consumase anterior bauturi alcoolice, desi a frânat în momentul efectuarii depasirii si a marit amplitudinea manevrei de ocolire nu a putu evita acrosarea victimei.

Conform expertizelor tehnice efectuate în cauza viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat la momentul producerii accidentului era de 81 km/h, iar accidentul putea fi evitat daca viteza ar fi fost de maxim 62 km/h în conditiile în care limita legala pe sectorul de drum în care s-a produs accidentul era de 50 km/h. De asemenea accidentul putea fi evitat daca victima s-ar fi asigurat înainte de a se angaja în traversarea parti carosabile.

Situatia de fapt a rezultat din coroborarea urmatoarelor probe: procesul-verbal de cercetare la fata locului împreuna cu plansele fotografice anexa, declaratiile partii vatamate; certificatul medico-legal nr. 633/19.06.2007 emis de Serviciul de Medicina Legala Neamt; declaratiile martorilor: T. N., D. G., V. A., M. M., P. G. R., B. E. R. si C. M. N., buletin analiza toxicologica alcoolemie, raportul de expertiza tehnica nr.848/P/2006/15.06.2006, raportul de expertiza criminalistica nr.192/29.09.2006 întocmit de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Iasi, raportul de expertiza criminalistica nr.154/25.06.2007 întocmit de Institutul National de Expertize Criminalistice Bucuresti si declaratiile inculpatului, administrate in cursul urmaririi penale si declaratiile inculpatului; martorilor R. I. I., R. S., M. M., M. I., T. N., C. M. N., D. G., V. A. si P. G.R., administrate în fata instantei de judecata.

Instanta de fond a înlaturat din probatoriu în parte declaratiile inculpatului din faza de urmarire penala si din faza de judecata în masura în care nu se coroboreaza cu situatia de fapt retinuta mai sus ca nefiind concludente deoarece toate celelalte probe administrate în cauza dovedesc fara nici un dubiu comiterea faptei în forma retinuta mai sus datorita nerespectarii de catre acesta a limitei de viteza si datorita faptului ca victima s-a angajat în traversarea partii carosabile fara a se asigura.

Instanta de fond a mai retinut ca fapta comisa de inculpat întruneste elementele constitutive ale infractiunilor de infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 alin. 2 Cod penal, atât din punct de vedere obiectiv cat si subiectiv.

Astfel, s-a dovedit ca, din culpa fara prevedere, inculpatul a accidentat si ucis pe numitul B. N., datorita nerespectarii regulilor privind conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul.

La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, instanta de fond a avut in vedere dispozitiile art.72 Cod penal, respectiv prevederile cuprinse în partea generala a Codului Penal, limitele de pedeapsa fixate de art.178 alin.2 Cod penal, gradul de pericol social al faptei comise circumstantiat de comiterea acesteia si datorita conduitei culpabile a victimei, persoana inculpatului, care are vârsta de 30 ani, nu are antecedente penale, este necasatorit, nu are copii minori în întretinere, studii 12 clase, este sofer si a îndeplinit stagiul militar, precum si incidenta în cauza de fata a împrejurarilor care atenueaza raspunderea penala, respectiv circumstantele atenuante judiciare prevazute de art.74 lit.a si c Cod penal, care au fost retinute în favoarea inculpatului având în vedere atitudinea sa înainte dar si dupa producerea accidentului când s-a manifestat în mod corespunzator recunoscând si regretând fapta petrecuta si neincidenta împrejurarilor care agraveaza raspunderea penala. În baza tuturor acestor considerente instanta de fond a apreciat ca scopul pedepsei, prevazut de art.52 Cod Penal, acela de a preveni savârsirea de noi infractiuni, poate fi realizat în cauza prin aplicarea inculpatului a unei pedepse cu închisoarea orientate sub minimul special prevazut de lege.

Împotriva sentintei a declarat apel inculpatul I. D. D., sustinând ca instanta de fond nu a avut în vedere ca victima a avut o culpa majoritara în producerea accidentului în sensul ca a traversat strada printr-un loc nepermis fara a se asigura si avea o îmbibatie alcoolica de 3,7 o/oo.

A solicitat achitarea sa în baza art.10 lit. d Cod procedura penala sau în subsidiar, în baza art.18/1 Cod penal.

Prin decizia penala nr.152/AP din data de 30.04.2009, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Pentru a pronunta aceasta decizie, Tribunalul a retinut urmatoarele:

Prima instanta a retinut în mod corect situatia de fapt, încadrarea juridica a infractiunii retinute în sarcina inculpatului si culpa comuna a acestuia, precum si a victimei în producerea accidentului de circulatie.

Toate probele administrate în cauza au confirmat faptul ca, la data de 05.03.2006, în timp ce inculpatul conducea autoturismul proprietatea sa, a executat manevra de depasire a unui grup de persoane intrând pe contrasens si în acest context a accidentat-o pe victima B. M. Conform expertizelor tehnice efectuate în cauza viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat, la momentul producerii accidentului era de 81 km/h, în conditiile în care limita legala pe acel sector de drum era de 50 km/h. Accidentul ar fi putut fi evitat daca viteza ar fi fost de maxim 62 km/h. De asemenea, instanta de fond a retinut în mod corect ca accidentul de circulatie s-a produs întrucât, inculpatul nu a respectat limita de viteza legala permisa pe acel sector de drum, iar victima s-a angajat în traversarea partii carosabile fara a se asigura si având în sânge o îmbibatie alcoolica de 3,7 gr.o/oo, stabilita cu prilejul efectuarii necropsiei.

La individualizarea pedepsei, instanta a avut în vedere toate criteriile prevazute de art. 72 Cod penal, dar si conduita culpabila a victimei, aplicându-i inculpatului o pedeapsa sub minimul special prevazut de textul sanctionator.

Prin urmare, nu se impune achitarea inculpatului nici în baza art. 18/1 Cod penal, întrucât fapta savârsita de inculpat prezinta un grad ridicat de pericol social.

De asemenea, culpa victimei a fost avuta în vedere si la stabilirea cuantumului daunelor materiale si morale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul I. D. D.

În motivarea recursului, inculpatul arata ca solutia de condamnare pronuntata de instantele anterioare este gresita, în considerarea împrejurarii ca victimei îi revine culpa exclusiva sau cel putin majoritara la producerea accidentului rutier.

În consecinta, inculpatul solicita Curtii pronuntarea unei solutii de achitare în temeiul art.10 lit.d Cod procedura penala, sau art.10 lit.b/1 Cod procedura penala, raportat la art.18/1 Cod penal, în situatia în care se va retine si culpa inculpatului.

Prin decizia penala nr. 418 din data de 11.06.2009, pronuntata de Curtea de Apel Bacau, în baza art. 385/15 pct.2 lit. d Cod procedura penala, a fost admis recursul declarat de inculpat numai cu privire la latura civila a cauzei.

A fost casata în totalitate decizia penala recurata si în parte sentinta nr.832 din 13.11.2008 a Judecatoriei Piatra Neamt, s-a retinut cauza spre rejudecare si în fond, în baza art.14, 346 Cod procedura penala, raportat la art..998-999 Cod civil, a fost obligat asiguratorul de raspundere civila S.C. Asigurare Reasigurare O. S.A. - Sucursala Piatra Neamt, sa plateasca partii civile B. M. N. suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale si suma de 5.000 lei cu titlu de daune materiale.

A fost obligat asiguratorul de raspundere civila S.C. Asigurare Reasigurare O. S.A. – Sucursala Piatra Neamt, sa plateasca minorei B. A. M. suma de 68 lei lunar cu titlu de prestatie periodica, începând cu data de 5.03.2006 si pâna la majoratul acesteia, 16.11.2010.

Au fost respinse celelalte pretentii formulate de partea civila B. N..

Curtea a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei penale nr. 832 din 13.11.2008 a Judecatoriei Piatra Neamt.

Pentru a pronunta aceasta decizie Curtea a retinut urmatoarele:

Analizând ansamblul probelor administrate în cauza de fata, Curtea constata ca în mod judicios instanta de fond a pronuntat o solutie de condamnare a inculpatului I. D. D., care a fost mentinuta corect de instanta de prim control judiciar.

Coroborând concluziile rapoartelor de expertiza efectuate în cursul procesului penal, se poate stabili neîndoielnic ca si inculpatului îi revine o culpa pentru producerea accidentului care a determinat decesul victimei B. M., ca urmare nerespectarii limitei maxime de viteza pe sectorul de drum unde s-a consumat fapta.

În dezacord cu opinia inculpatului, Curtea, constata ca exista o legatura de cauzalitate directa dintre viteza cu care circula autoturismul condus de inculpat la momentul producerii accidentului si impactul cu victima.

Din probe rezulta ca inculpatul putea evita accidentul daca ar fi circulat cu o viteza de cel mult 62 km/h, iar acesta în momentul impactului, rula cu o viteza semnificativ mai mare (81 km/h) pe un tronson de drum unde viteza maxima legala era de 50 km/h.

În atare situatie, în acord cu opinia instantelor anterioare, producerea accidentului rutier s-a datorat atât conduitei imprudente a victimei care s-a desprins fara sa se asigure din grupul de persoane ce era depasit de autoturismul condus de inculpat, cât si conduitei inculpatului care a nesocotit dispozitiile legale referitoare la viteza maxima admisa în interiorul localitatilor, fapta savârsita constituind infractiunea prev. de art. 178 al. 2 Cp.

Hotarârile atacate comporta critici în ceea ce priveste modalitatea de solutionare a laturii civile a cauzei.

Asiguratorul de parte civila este chemat în procesul penal, potrivit dispoz. L 136/1995, sa suporte în baza contractului de asigurare obligatorie (RCA) încheiat între acesta si asigurat, sa raspunda pentru prejudiciile cauzate tertilor de catre conducatorul autovehiculului asigurat, în situatia în care se va dovedi culpa celui din urma.

Ratiunea legiuitorului care a impus obligativitatea încheierii asigurarii obligatorii de catre detinatorii de autovehicule, este aceea de se preveni posibilitatea de insolvabilitate a persoanei culpabile de producerea unui accident care a cauzat prejudicii tertilor.

Prevederile art.54 alin.2 din Legea nr. 136/1995 (modificat prin OUG nr.61/2005) statueaza ca în cazul stabilirii despagubirii prin hotarâre judecatoreasca, drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercita împotriva asiguratorului de raspundere civila, în limitele obligatiei acestuia.

Având în vedere dispozitiile legale sus mentionate, în mod gresit instanta de fond a procedat la obligarea inculpatului la plata despagubirilor civile cu titlu de daune materiale si morale catre partea civila B. M. N..

De asemenea incorect s-a dispus obligarea inculpatului la plata unei prestatii periodice lunare catre minora B. A. M.

Având in vedere ca în cauza a participat in calitate de asigurator de raspundere civila S.C. A.R.O., P. N., instanta de fond, în baza raporturilor contractuale dintre asigurator si proprietarul autovehiculului implicat în accident, trebuia sa dispuna doar obligarea asiguratorului la plata despagubirilor ce reprezinta prejudiciul produs partii civile prin fapta inculpatului.

Hotarârile instantelor sunt deficitare si în cea ce priveste cuantumul despagubirilor acordate partii civile B. M. N. cu titlu de daune morale si a prestatiei periodice lunare acordate minorei B. A. M.

Având în vedere ca atât inculpatul cât si victima sunt raspunzatori în mod egal la producerea accidentarii mortale a acesteia din urma, instanta de fond în mod injust a acordat partii civile despagubiri cu titlu de daune morale la cuantumul solicitat de aceasta. Pentru acelasi rationament, Curtea constata ca si cuantumul prestatiei periodice lunare acordate minorei B. A. M. este excesiv.

În consecinta, constatând ca prejudiciile cauzate prin fapta inculpatului se încadreaza în limitele pentru care raspunde asiguratorul de raspundere civila, Curtea va dispune obligarea acestuia la plateasca partii civile B. M. N. despagubiri cu titlu de daune materiale si morale, precum si o prestatie periodica lunara în favoarea minorei B. A. M., toate proportionale cu procentul de culpa retinut în sarcina inculpatului.

În conformitate cu dispozitiile art. 386 Cod procedura penala, „Împotriva hotarârilor penale definitive se poate face contestatie în anulare în urmatoarele cazuri:

a) când procedura de citare a partii pentru termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs nu a fost îndeplinita conform legii;

b) când partea dovedeste ca la termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta si de a încunostinta instanta despre aceasta împiedicare;

c) când instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevazute în art. 10 alin. 1 lit. f) - i^1), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarâri definitive pentru aceeasi fapta;

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385/14 alin 1/1 ori art. 385/16 alin. 1.”

Curtea va examina mai întâi, în conformitate cu dispozitiile art.391 Cod procedura penala, admisibilitatea în principiu a contestatiei în anulare, respectiv, introducerea contestatiei în anulare în termenul prevazut de lege, daca motivul pe care se sprijina contestatia este dintre cele prevazute în art. 386 si daca în sprijinul contestatiei au fost depuse ori se invoca dovezi care sunt la dosar.

În ceea ce priveste introducerea în termen a contestatiei în anulare, potrivit art.388 Cod procedura penala, „Contestatia în anulare pentru motivele aratate în art. 386 lit. a) - c) si e) poate fi introdusa de catre persoana împotriva careia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executarii, iar de catre celelalte parti, în termen de 30 de zile de la data pronuntarii hotarârii a carei anulare se cere.”

Deciziile susceptibile de a fi atacate cu contestatie în anulare, fiind definitive, pentru a nu împiedica punerea lor imediata în executare, legea a prevazut termene de exercitare relativ scurte, termene care se diferentiaza dupa cazul de contestatie în anulare invocat si de titularul sau.

Astfel, pentru cazurile prevazute în art.386 alin.1 lit.a, b, c si e Cod procedura penala, daca titularul este o persoana împotriva careia se face executarea, termenul de exercitare a contestatiei în anulare este de 10 zile si acest termen curge, potrivit textului mai sus enuntat, de la începerea executarii.

Desigur ca nimic nu împiedica titularul sa formuleze contestatia în anulare chiar înainte de începerea executarii.

Aceasta dispozitie se explica prin caracterul ei de atentionare a acestor persoane ca a ramas definitiva hotarârea prin care au condamnati sau au fost obligati la plata despagubirilor civile si a cheltuielilor judiciare.

Asa cum rezulta din dispozitiile art. 388 Cod procedura penala, termenul pentru formularea contestatiei în nu curge de la data la care s-au întocmit actele de executare, pentru ca atunci textul ar fi folosit sintagma „de la punerea în executare”, ci de la data la care a început efectiv executarea.

Pentru contestatoare, persoana împotriva careia se face executarea pentru recuperarea de partea civila B. M. N. a despagubirilor civile la care a fost obligarea de Curtea de Apel Bacau, prin decizia împotriva careia s-a formulat prezenta contestatie în anulare, potrivit textului de mai sus, termenul de introducere a contestatiei în anulare este de 10 zile de la începerea executarii.

Potrivit art. 446 Cod procedura penala: „Dispozitiile din hotarârea penala privitoare la despagubirile civile si la cheltuielile judiciare cuvenite partilor se executa potrivit legii civile.”

Executarea silita ca ultima faza a procesului civil este reglementata de dispozitiile art. 371/1 si urmatoarele Cod procedura civila.

În cauza, creditoarea nu s-a adresat executorului judecatoresc cu cererea de executare silita pentru recuperarea sumelor acordate cu titlul de despagubiri civile prin decizia pronuntata de Curtea de Apel Bacau, astfel ca, pentru aspectele mai sus aratate, nu se poate sustine ca titlul executoriu a fost pus în executare, cu atât mai putin, nu se poate sustine ca a început executarea, asa cum cere în mod expres art. 388 Cod procedura penala.

Depunerea de creditoare a cererii la contestatorul-asigurator pentru plata despagubirilor civile acordate de Curtea de Apel Bacau, nu echivaleaza nici nu declansarea executarii si cu atât mai putin cu „începerea executarii”.

Este adevarat ca, în conformitate cu prevederile art.371/1 alin.1 Cod procedura civila, obligatia stabilita prin hotarârea unei instante sau prin alt titlu se aduce la îndeplinire de buna voie, dar acest lucru nu înseamna ca executarea silita a început, asa cum cere în mod expres art.388 Cod procedura penala.

Executarea ar fost considerata ca începuta, în cazul aducerii la îndeplinire a titlului executoriu de debitor de buna voie, doar în momentul în care acesta ar fi facut, în baza titlului executor, o plata catre creditoare.

Ori, în cauza contestatorul-asigurator nu a facut o asemenea plata.

Dimpotriva, în momentul în care a luat cunostinta de decizia Curtii de Apel Bacau, înainte de începerea executarii, a formulat prezenta contestatie în anulare, astfel ca aceasta este formulata în termenul prevazut de lege.

Contestatoarea a invocat ca temei în drept al contestatiei în anulare dispozitiile art.386 alin.1 lit.a Cod procedura penala.

Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului nr. 7054/279/2007 al Curtii de Apel Bacau, instanta constata ca asiguratorul, prin reprezentat legal, nu a fost prezent la judecarea recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 152/AP din data de 30.04.2009, pronuntata de Tribunalul Neamt.

Pentru termenul de judecata din data de 11.06.2009, când s-a judecat recursul declarat de inculpat, asiguratorul a fost citat la urmatoarea adresa: municipiul Piatra Neamt, strada B. bl.., ap., judetul N..

Din examinarea dovezii de citare rezulta ca aceasta s-a facut de prin afisare pe usa principala a „locuintei” destinatarului.

Asa cum rezulta din certificatele constatatoare din datele de: 22.12.2005, 01.03.2007 si 04.04.2008, emise de Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Neamt-fl.4-6, si informarea de pe site-ul Ministerului Finantelor-fl.7 din prezentul dosar, asiguratorul de raspundere civila îsi avea sediul, înca din data de 22.12.2005, în municipiul Piatra Neamt, Piata Stefan cel Mare nr.., judetul Neamt, iar nu municipiul Piatra Neamt, strada Bistritei bl.., ap.., judetul Neamt, unde a fost citat de instanta de recurs.

Agentul procedural trebuia, în conformitate cu prevederile art. 180 Cod procedura penala, sa constate ca persoana citata si-a schimbat adresa si sa se informeaza pentru aflarea noii adrese, mentionând în procesul-verbal datele obtinute.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.391 alin.2 Cod procedura penala, a fost admisa în principiu contestatia în anulare formulata de contestatorul-asigurator, iar în baza art.392 alin.1 Cod procedura penala, a fost admisa si în fond contestatia în anulare formulata împotriva susmentionatei decizii.

A fost desfiintata decizia penala nr. 418 din data de 11.06.2009, pronuntata de Curtea de Apel Bacau în dosarul nr. 7054/279/2007 si se va fixa termen pentru solutionarea recursului formulat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 152/AP din data de 30.04.2009, pronuntata de Tribunalul Neamt în dosarul nr. 7054/279/2007 pentru data de 14.01.2010, orele 8,30, termen pentru care vor fi citate partile.

S-a dispus anularea formelor de executare emise în baza sentintei penale nr.832 din data de 13.11.2008, pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, a deciziei penale nr.152/AP din data de 30.04.2009 si a deciziei penale nr.418 din data de 11.06.2009, pronuntata de Curtea de Apel Bacau.