3.CONTESTATIE ÎN ANULARE. CONDITII. ADMISIBILITATE.
ART. 317 alin.l pct. 1 si 2 si ART. 318 COD PR.CIVILA
Potrivit art. 317alin. 2 cod pr.civila, contestatia în anulare poate fi primita pentru motivele prevazute de art. 317 alin. 1 pct. 1 si 2 cod pr.civila precum si pentru cele prevazute de art.318 cod pr.civila
Prin cererea înregistrata sub nr. 301/32/2008/7.05.2008 la C.A.Bc, M.A., a promovat contestatie în anulare împotriva deciziei civile nr. 376/23.04.2008, pronuntata de C.A.Bc, în dosarul nr. 672/103/2006.
În motivarea în fapt a contestatiei s-a aratat ca instanta de recurs nu a analizat motivele de recurs invocate de recurentii pârâti, (intimati în prezenta cauza), respectiv sotii M. astfel ca a pronuntat si motivat cu totul altfel decizia, introducând din oficiu motive straine de admitere a recursului, fara ca acestea sa fie de ordine publica conform art. 304 pct. 1 - 5 cod pr.civila, mentionând în mod expres ca temei juridic de admitere a recursului art. 304 pct. 9 cod pr.civila.
S-a sustinut ca decizia este data cu încalcarea disp.art. 317 alin. ultim si 318 cod pr.civila, în sensul ca instanta de recurs nu a raspuns la motivele de recurs si nu a tinut seama de apararile si înscrisurile invocate de M.A., instituând un drept de superficie în favoarea sotilor Marin, categorisindu-1 ca drept real, fara ca acesta sa fie cerut în reconventionala.
S-a mai sustinut ca s-a schimbat obiectul judecatii în recurs situatie ce nu a permis partii adverse sa-si faca aparari legate de acesta, în conditiile în care nici intimatii, prin reconventionala nu au cerut acest lucru.
S-a solicitat admiterea contestatiei în anulare si desfiintarea deciziei civile nr. 376/2008 si rejudecarea recursului.
Intimata pârâta CM., a depus un memoriu, în care a invocat nelegalitatea actelor întocmite de M.A. si actualul proprietar al terenului de 800 mp, precum si a actelor întocmite de executorul judecatoresc.
La dezbaterile în fond intimata pârâta SC B.P. prin aparator a depus întâmpinare în care a invocat inadmisibilitatea contestatiei în anulare, întrucât motivele invocate nu pot fi încadrabile în cele expres si limitativ prevazute de art. 317 si 318 cod pr.civila.
Curtea, analizând motivele contestatiei, în raport de dispozitiile legale invocate, apararile partilor si lucrarile din dosarele atasate, a constatat urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 1676/10.12.2003 Judecatoria Tg. Neamt a admis actiunea reclamantei M.A. si a obligat pe pârâtii M.F. si M.E1. sa ridice constructia edificata pe terenul litigios în suprafata de 800 mp, iar în caz de refuz a fost autorizata reclamanta sa o demoleze pe cheltuiala acestora, Totodata s-a respins cererea reconventionala a pârâtilor având ca obiect în subsidiar obligarea reclamantei sa le plateasca contravaloarea constructiei, a lipsei de folosinta începând cu 7.09.2000 si revendicarea a 14,8 mp. S-au respins si cererile de chemare în garantie facute de catre pârâti contra lui C. C, C. M., S.C. B.P. Sucursala P.Neamt si a lui R. N. si R. E., precum si a acestora din urma facute contra S.C. B.P. S.A. - Sucursala P.Neamt si sotilor C.
Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut ca prin decizia civila nr. 212/R/2003 a CA. B. - pârâtii M.F. si E., au fost obligati sa lase în deplina proprietate M. A. suprafata de 800 mp teren, situat în intravilanul comunei A., având ca vecinatati la N - M. G. C. si drum satesc, la E - M. M. F., la S- drum satesc, iar la V - M. G. C Pe acest teren a fost edificata o constructie de catre defunctul L. P., cu destinatie de locuinta si anexe gospodaresti, imobile dobândite de catre pârâti în urma unor succesiuni de vânzari - cumparari.
S-a retinut ca în cauza sunt aplicabile principiile accesiunii imobiliare astfel ca, potrivit art. 494 pct. 1 si 2 cod civil, proprietarul are dreptul de a edifica constructiile pe terenul sau, sau sa îndatoreze persoana care le detine sa le ridice. Reclamanta a optat pentru a doua alternativa, întrucât constructia era degradata în proportie de 90 - 95 % si nu mai prezenta valoare economica, sens în care pârâtii au solicitat si obtinut autorizatie speciala de demolare în anul 2000.
Drept consecinta, daca actiunea în revendicare a reclamantei ar fi fost respinsa însasi pârâtii ar fi procedat la demolarea constructiei.
Vazând starea de degradare a constructiei instanta a apreciat ca nefondata solicitarea pârâtilor de a li se plati contravaloarea lipsei de folosinta, iar ei n-au fost împiedicati sa o foloseasca. Nici solicitarea acestora de a fî despagubiti cu contravaloarea constructiei nu s-a gasit întemeiata, instanta retinând asimilarea pârâtilor drept constructori de rea credinta.
Referitor la revendicarea suprafetei de 14,78 mp s-a statuat ca dreptul de proprietate este transat în favoarea reclamantei, iar diferenta în plus, nu-i îndreptateste pe pârâti sa o solicite.
În fine cu privire la chematii în garantie s-a apreciat ca acestia nu au fost Implicati în procesul de revendicare, astfel ca eventualele pretentii pot fi valorificate pe cai separate.
Prin apelul declarat, pârâtii reclamanti, M. au criticat ca nelegala solutia, motivând ca nu le sunt aplicabile dispozitiile art. 494 pct. 1 si 2 cod civil, întrucât ei sunt detinatori ai constructiilor, iar instanta a facut confuzie între situatia constructorului de rea credinta si posesorul de rea credinta, sustinerea ca cel ce are o posesie mai recenta ar fi asimilat constructorului de rea credinta, fiind gresita. Celelalte critici au vizat si gresita respingere a capetelor de cerere din cererea reconventionala.
Solutia primei instante a fost mentinuta de T. Neamt, care prin decizia civila nr. 21/24.01.2008, dosar nr. 672/103/2006 respins ca nefondat apelul pârâtilor M. F. si M. EL, însusindu-si motivatia fondului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelantii M. F. si M. El. retinând acelasi critici din apel si chemata în garantie C. M.
C. A. Bc, prin decizia civila nr. 376/23.04.2008 a admis recursul pârâtilor - apelanti M. F. si M. EL, a modificat în tot decizia civila nr. 21/24.01.2008 a T. Nt. si drept consecinta:
A admis apelul pârâtilor, a schimbat în parte sentinta civila nr. 1676/2003, în sensul ca a respins ca neîntemeiata actiunea principala privind obligatia de a face apartinând reclamantei M. A.
S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
S-a respins ca inadmisibil recursul formulat de chemata în garantie C. M.
Instanta de recurs vazând actele detinute de parti a retinut ca instantele anterioare si-au motivat hotarârea analizând gresit institutia accesiunii imobiliare cu discutii asupra bunei sau relei credinte a constructorului, retinând eronat incidenta în cauza a disp. art. 494 cod civil, si, ca argument pentru admiterea actiunii faptul ca „aceste constructii prezinta un grad de uzura de 95%" si ca „pârâtii - reclamanti, nu urmaresc sa se foloseasca de aceste constructii care sunt total improprii locuirii ci intentioneaza sa le demoleze pentru a edifica o noua locuinta". Aceste elemente analizate de instantele anterioare nu au legatura cu cauza întrucât partile se afla într-o situatie clara de superficie si nicidecum de accesiune imobiliara, astfel ca hotarârile au fost date cu aplicarea si interpretarea gresita a legii potrivit art. 304 pct. 9 cod pr. civila.
Împotriva acestei decizii a promovat contestatie în anulare M. A. care a avut calitatea de intimata atât în recurs cât si în apel.
Trebuie relevat în prealabil, ca, exceptia inadmisibilitatii contestatiei invocate de intimata S.C. B.P. S.A. nu a putut fi primita de instanta. Astfel, obiectul acestei exceptii l-ar reprezenta contestarea dreptului partii de a sesiza instanta, ori în cauza nu poate fi considerata ca o exceptie de sine statatoare ci ea vizeaza însasi fondul dreptului, respectiv efectul spre care se tinde si anume o anumita modalitate de respingere a cererii. De altfel, asa cum a fost motivata în scris, este evident ca necesita o analiza pe fond a îndeplinirii cerintelor temeiurilor de drept invocate de contestatoare si a situatiei de fapt relevate.
Este de observat, ca, în esenta contestatoarea sustine ca instanta de recurs nu a analizat motivele de recurs ale pârâtilor M., fapt ce a dus la schimbarea obiectului judecatii, astfel ca, sunt îndeplinite cerintele prev. de art. 317 alin. ultim si 318 cod pr.civila pentru admisibilitatea contestatiei si rejudecarea recursului.
Potrivit art. 317 alin.2 cod pr.civila contestatia în anulare poate fi primita pentru motivele prev. la art. 317 alin. 1 pct. 1 si 2 cod pr.civila, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanta le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificari de fapt sau daca recursul a fost respins fara ca el sa fi fost judecat în fond.
Situatiile prevazute la art. 317 alin.l pct. 1 si 2 cod pr.civila sunt lipsa procedurii de citare sau a necompetentei si ultima ipoteza priveste nejudecarea recursului în fond (spre exemplu: când este anulat ca netimbrat, sau ca neregulat introdus ori este perimat, etc).
Observând recursul promovat numai de pârâtii M.F. si EL, motivele de recurs, si faptul ca instanta de recurs a judecat cauza pe fond, se constata ca motivele invocate de contestatoare nu se regasesc printre cele enumerate expres si limitativ de art. 317 alin.2 cod pr.civila.
Mai departe, în raport de cel de al doilea temei de drept invocat, art. 318 cod pr.civila, contestatia în anulare speciala, prevede doua motive pentru exercitarea acesteia: când dezlegarea data prin hotarârea instantei de recurs este rezultatul unei greseli materiale, sau când respingând recursul sau admitându-1 în parte instanta a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare.
Asa cum s-a statuat în jurisprudenta, greselile materiale ce pot fi invocate sunt respingerea recursului ca tardiv, desi la dosar existau dovezi ca a fost depus înlauntrul termenului, anularea ca netimbrat desi exista recipisa de plata a taxei de timbru, anularea recursului ca neregulat depus, desi au fost respectate disp.art. 302 cod pr.civila, anularea ca nemotivat, desi era motivat prin însasi petitia de recurs, anularea gresita pentru lipsa calitatii de reprezentant legal, etc.
Ori, nu ne aflam în niciuna din astfel de situatii pentru a fi aplicabile dispozitiile acestui text.
Si al doilea motiv de contestatie în anulare speciala asa cum este definit de procedura si statuat si în practica, nu se regaseste în sustinerile contestatoarei pentru a putea fi primit.
Este de observat ca recurentii - apelanti prin petitia de recurs au avut mai multe motive de recurs, din care instanta a dat dezlegarea chestiunii litigioase, analizând aplicarea corecta a legii privind solicitarea reclamantei (contestatoarei) de obligarea pârâtilor la ridicarea constructiei prin prisma dispozitiilor legale invocate de parti si a analizei actelor detinute de acestia.
Ori, se mai pune problema daca contestatoarea ar putea invoca necercetarea vreunui motiv de recurs sau numai partea care a exercitat aceasta cale, pe de o parte, ea având calitatea atât în apel cât si în recurs de intimata.
Instanta de recurs analizând primul motiv de recurs al pârâtilor a concluzionat ca la situatia data s-a facut aplicarea gresita a accesiunii imobiliare conform art. 494 cod civil, în realitate operând principiile dreptului de superficie.
Pe de alta parte, contestatoarea prin motivele în fapt din contestatie nu face decât sa critice instanta de recurs ca a ajuns la o alta concluzie fata de instantele anterioare, lucru ce nu este permis procedural.
Prin urmare pentru argumentele expuse, Curtea, a constatat ca motivele în fapt invocate de contestatoare, nu se regasesc în cele limitativ prevazute de dispozitiile legale invocate ca temei de drept, respectiv art. 317 (2) si 318 cod pr.civila, astfel ca în baza art. 320 (1) cod pr.civila a respins contestatia în anulare ca nefondata.
Curtea de Apel Bacau - Sectia civila, minori si familie, conflicte de munca si asigurari sociale 584/04.08.2008