Contestatie în anulare. Conditii de admisibilitate.
Art.317, 318 Cod procedura civila
Contestatia în anulare este o cale de atac, de retractare supusa unor conditii restrictive de admisibilitate, neputându-se invoca decât motivele prevazute limitativ prin art.317 si 318 Cod procedura civila.
Nu constituie motive ale contestatiei în anulare în sensul art.318 Cod procedura civila aspecte care nu au constituit motive de recurs cum nici faptul ca, instanta de recurs nu a expus situatia fiecarui document în parte având în vedere materialul probator în ansamblul sau.
(Decizia comerciala nr.1473R din 16.10.2007 - Sectia a VI-a Comerciala a Curtii de Apel Bucuresti)
Asupra contestatiei în anulare de fata,
Deliberând, constata ca, prin decizia comerciala nr.2913R din 24.11.2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala în dosarul nr.48483/3/2005 a fost respins ca nefondat recursul declarat de debitoarea S.C. "C I" S.A. împotriva sentintei comerciale nr.1193/17.05.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala în dosarul nr.48486/3/2005 în contradictoriu cu intimata-creditoare BCR prin Sucursala Sector 1 Bucuresti.
S-a retinut în esenta ca, prin sentinta comerciala nr.1193/17.05.2006 s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a creditoarei BCR - Sucursala Sector 1 ca si contestatia formulata de debitoarea S.C. "C I" S.A. ca fiind tardiva. De asemenea, s-a admis cererea creditoarei si s-a deschis procedura reorganizarii judiciare si lichidarii împotriva debitoarei potrivit prevederilor Legii nr.64/1995 republicata.
Instanta de recurs a considerat recursul nefondat întrucât, materialul probator administrat în cauza nu a confirmat criticile recurentei, retinând ca, intimata a probat existenta creantei sale ca fiind certa, lichida si exigibila si ca nu a fost de rea-credinta fata de procedura aleasa pentru recuperarea creantei sale.
Împotriva deciziei comerciale precitate, pronuntata de instanta de recurs, debitoarea a formulat contestatie în anulare solicitând desfiintarea acesteia pentru opt critici care în esenta se rezuma la cele de mai jos.
1. Instanta de recurs a încalcat dreptul recurentei la aparare întrucât nu a observat ca la termenul de la 25.01.2006 i-a fost admisa cererea pentru lipsa de aparare.
Totodata nu s-a observat ca la 02.02.2006 s-a transmis prin posta contestatie împotriva cererii introductive de instanta de catre creditoare, instanta de recurs omitând sa cerceteze încheierea prin care s-a respins ca tardiva contestatia.
În fine, ar fi ramas nesolutionate toate motivele si argumentele juridice precum si articolele si textele de lege invocate de contestatoare în contestatie iar judecatorul sindic nu ar fi citat-o pe contestatoare pentru a lamuri toate aspectele legate de starea de insolventa.
2. Instanta de recurs ar fi savârsit o grava eroare materiala când nu a retinut scopul neîndoielnic pentru care recurenta a încheiat contractul de cesiune de creanta autentificat sub nr.208/26.02.2003 neanalizând toate clauzele, schimbându-i sensul. De asemenea, instanta de recurs nu a raportat contractul de cesiune la sentinta nr.1480/2003 ramasa definitiva si irevocabila prin decizia nr.673R/2004 a Tribunalului Bucuresti din care rezulta ca atât creanta cât si accesoriile s-au stins urmare încheierii contractului de cesiune precitat.
3. Instanta de recurs a savârsit aceeasi greseala materiala si când nu a cercetat dosarul nr.5541/2002 din care rezulta ca i s-a respins creditoarei cererile referitoare la nulitatea absoluta a contractului de cesiune precitat ca si cererea de chemare în garantie a debitoarei, anexând în probatiune hotarârile respective din dosarul precitat si considerând ca analizarea acestora impuneau o alta masura.
4. Instanta de recurs nu a analizat în întregime clauzele din contractul de cesiune de creanta retinând gresit si rastalmacit numai prevederile pct.4 neurmând prevederile art.977 Cod civil si omitând a cerceta continutul sentintei nr.1480/2003 irevocabila pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 în dosarul nr.10494/2003. Contestatoarea reda prevederile art.977 Cod civil ca si din continutul sentintei nr.1480/2003 pe care o anexeaza în probatiune. Se concluzioneaza ca instanta de recurs nu a cercetat întelesul vointei reale a partilor schimbând în totalitate scopul cesiunii, fiind aplicabile în cauza art.318 coroborat cu art.304 pct.8 si 9 Cod procedura civila.
5. Instanta de recurs a omis sa cerceteze documentele din dosarul executional nr.1230/2004 si nici hotarârile din dosarul nr.5541/2002, documente ce sunt de natura sa schimbe solutia pronuntata în recurs.
6. Instanta de recurs nu ar fi analizat informatiile obtinute de la Oficiul National al Registrului Comertului la 18.07.2003 si la 27.04.2005, aspecte pe care contestatoarea le detaliaza, anexând documentatia respectiva. Altfel aceste aspecte ar fi fost retinute si în sentinta civila nr.617C/2005 omisa a fi analizata de instanta de recurs.
În concluzie contestatoarea sustine ca nu este de rea-credinta fapt rezultat din probele aratate.
7. Instanta de recurs nu a analizat nici raspunsul contestatoarei trimis creditoarei sub nr.1298/26.08.2005 urmare notificarii creditoarei nr.46150/16.08.2003, adresa anexata în probatiune.
8. În fine, instanta de recurs nu a cercetat motivul de casare prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila privind caracterul cert al creantei, lipsa titlului si a calitatii procesuale active a contestatoarei, impunându-se aplicarea corespunzatoare a prevederilor art.318 coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedura civila.
În concluzie contestatoarea solicita admiterea contestatiei cum a formulat-o.
În drept, art.317, 318 coroborat cu art.304, 379 Cod procedura civila si Legea nr.85/2006.
Cererea s-a timbrat cu 10 RON taxa judiciara de timbru si cu 0,15 RON timbru judiciar.
S-au anexat înscrisuri în xerocopii.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestatiei în anulare pentru ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.317 si 318 Cod procedura civila.
Se redau prevederile art.317 si 318 Cod procedura civila si se concluzioneaza ca, instanta de recurs nu a omis a se pronunta pe vreun capat de cerere, ca procedura a fost legal îndeplinita în fata instantei de fond si ca nu s-au încalcat regulile privind competenta materiala.
Altfel, domnul C.I. are calitate de administrator special al S.C. "C I" S.A., atributiile sale fiind cele relevate de art.18 alin.2 din Legea nr.85/2006, contestatia în anulare neintrând în aceste atribute.
Se solicita a se verifica termenul de 15 zile de când contestatorul a luat cunostinta de hotarâre pentru a se formula contestatia în anulare conform art.319 alin.2 Cod procedura civila.
Se propune folosirea tuturor mijloacelor de proba în dovedirea apararilor sale.
Sub nr.4442/07/15.10.2007 contestatoarea a depus un opis cu documentele doveditoare omise a fi analizate de instanta de recurs.
Contestatoarea a depus observatii aratând ca temeiul contestatiei în anulare este asrt.318 teza a II-a Cod procedura civila, instanta de recurs nejudecându-i motivele de recurs ignorându-i probele depuse în sustinerea acestora.
Totodata contestatoarea solicita respingerea exceptiilor invocate de intimata pentru ca Legea nr.64/1995 si Legea nr.85/2006 îi confera dreptul de a apara interesele debitoarei.
S-au anexat în copie, textul art.18 din Legea nr.85/2006 cu comentarii pe articole din lege.
Contestatoarea a depus si concluzii scrise.
Examinând în ansamblu motivele contestatiei în anulare în raport de materialul probator administrat în cauza Curtea a retinut ca exceptiile invocate de intimata ca si contestatia în anulare apar nefondate pentru considerentele de mai jos.
I.1. Împrejurarea ca domnul C.I. are calitatea de administrator special la S.C. "C I" S.A. nu conduce la concluzia ca nu are calitate procesuala activa în promovarea contestatiei în anulare în raport cu prevederile art.18 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Si aceasta pentru ca, domnul C.I. a promovat recursul, în care s-a pronuntat decizia comerciala nr.2913R/2006 prin prisma calitatii de reprezentant al asociatilor/actionarilor S.C. "C I" S.A. Bucuresti numit prin sentinta comerciala nr.1193/2006, calitate pastrata si pentru caile extraordinare de atac precum contestatia în anulare de fata, chiar daca acesta în contestatie se foloseste de calitatea actuala de administrator special în care a fost numit.
2. Cu privire la termenul de 15 zile prevazut de art.319 (2) Cod procedura civila teza I, din probele administrate nu rezulta data când contestatorul a luat cunostinta de hotarâre astfel ca nu se poate considera ca acest termen nu ar fi fost respectat de catre contestatoare. De altfel potrivit prevederilor art.1169 Cod civil sarcina probei revenea intimatei care a sustinut ca nu detine astfel de probe.
Dar, fata de teza a II-a a textului precitat si anume, un an de la data când hotarârea a ramas irevocabila, contestatoarea se afla în termenul legal de promovare a contestatiei în anulare de fata.
Pentru aceste considerente în baza art.137 Cod procedura civila Curtea va respinge ca nefondate exceptiile invocate de intimata.
II. Prin observatiile depuse de contestatoare la 15.10.2007, aceasta a precizat ca temeiul de drept al contestatiei în anulare consta în art.318 teza a II-a Cod procedura civila sub aspectul omisiunii din greseala a instantei de recurs de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestatia în anulare este o cale extraordinara de atac, de retractare supusa unor conditii restrictive de admisibilitate, neputându-se invoca decât motivele prevazute limitativ prin art.317 si 318 Cod procedura civila.
Asadar, potrivit prevederilor art.318 teza a II-a Cod procedura civila, omisiunea din greseala a cercetarii vreunui motiv de modificare sau de casare nu trebuie confundata cu faptul ca modul cum a înteles instanta de recurs sa analizeze motivele de recurs nu este în acord cu vointa recurentei.
În concret, omisiuni ale instantei de recurs sunt cele care privesc motive de recurs pe care aceasta nu le-a cercetat.
Revenind la speta, primul motiv al contestatiei în anulare vizeaza aspecte care nu au fost invocate pe calea recursului si deci nu pot fi analizate în contestatia în anulare pentru prima data pentru ca este inadmisibil fata de prevederile art.317-318 Cod procedura civila.
Motivele II, III, IV, V, VI, VII vizeaza documente pe care instanta de recurs le-a analizat în ansamblu si a tras o concluzie, fara sa expuna în considerentele deciziei pronuntate situatia fiecarui document în parte. Prin urmare, Curtea apreciaza ca nu este vorba de omisiuni ale instantei de recurs în sensul lipsei de analiza a vreunor motive de recurs pentru faptul ca nu s-au analizat fiecare document în parte cât timp acestea au fost avute în vedere în ansamblu la pronuntarea solutiei.
Ca solutia nu este cea pe care o astepta recurenta nu echivaleaza cu neanalizarea instantei de recurs a unor motive de recurs din perspectiva referirii la fiecare document în parte cât timp instanta de recurs în baza acestor probe a tras concluzia cu privire la solutia pronuntata.
Motivul VIII al contestatiei cu referire la caracterul cert al creantei si la art.36 din Legea nr.64/1995 de asemenea nu este admisibil pentru ca instanta de recurs a analizat aceste aspecte în pagina 7 a hotarârii, chiar daca nu este în sensul voit de recurenta.
În privinta lipsei calitatii procesuale active a intimatei, instanta de recurs s-a pronuntat indirect prin antamarea fondului cauzei considerând ca probele releva ca aceasta are calitate procesuala activa.
O proba în acest sens a constituit-o însasi contractul de cesiune de creanta, respectiv, clauza de la pct.4 cu referire la adresa nr.1003/06.02.2003 si încheierea nr.762/C/07.06.2005 pronuntata de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.5541/2002.
De altfel aceste probe alaturi de întreg materialul probator administrat în cauza releva ca aspectele învederate de contestatoare în motivele de la pct.IV, V, VI nu pot constitui omisiuni ale instantei de recurs.
Practic, daca interpretarea prevederilor legale în materie si a materialului probator administrat în cauza de catre instanta de recurs nu coincide cu cea data de contestatoarea-recurenta, nu înseamna ca ne aflam în prezenta omisiunilor reglementate de prevederile art.318 teza II Cod procedura civila.
Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, Curtea în baza art.317-318 Cod procedura civila a respins contestatia în anulare ca nefondata.????
5