Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 65/R din 15 ianuarie 2010
Prin contestatia în anulare înregistrata sub nr. de mai sus, pârâta S.C. F. S.A. Cluj-Napoca, a solicitat în contradictoriu cu reclamantul S.E., anularea deciziei civile nr. 1895/R/2009 a Curtii de Apel Cluj si rejudecarea recursului declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr. 380/A/2009 a Tribunalului Cluj, respingându-se acest recurs si mentinându-se decizia atacata.
În motivarea contestatiei în anulare s-au aratat, în esenta, ca instanta de recurs a savârsit mai multe greseli materiale în sensul prevederilor art. 318 C.proc.civ., deoarece:
a) În mod eronat s-a mentionat în decizie ca nivelul despagubirii este reglementat de Legea nr. 247/2005, instanta nepronuntându-se si în sensul ca pentru societatile comerciale privatizate despagubirile s-ar acorda de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor indicata în Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În raport cu cele stabilite prin sentinta civila nr. 387/2007 a Tribunalului Cluj, totodata tinând seama de statuarile facute prin decizia civila nr. 361/A/2007 a Curtii de Apel Cluj, precum si cele facute prin decizia civila nr. 4894/27.04.2009 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, era de avut în vedere ca prin sentinta civila nr. 387/2007 a Tribunalului Cluj s-a stabilit ca procedura reglementata de Legea nr. 247/2005 se aplica în cazul notificarii initiale de petitionarul S.E..
b) Dezlegarea pricinii de catre instanta de recurs este rezultatul unei greseli materiale si în sensul în care instanta a retinut, în mod eronat, ca nu este aplicabila Legea nr. 247/2005 cât priveste procedura administrativa pentru acordarea despagubirilor, deoarece titlul executoriu al reclamantilor este emis anterior Legii nr. 247/2005.
Prin decizia LII din 04.06.2007, pronuntata în interesul legii, instanta suprema a stabilit ca prevederile art. 16 si urmatoarele din Legea nr. 247/2005 nu se aplica deciziilor sau dispozitiilor emise anterior intrarii în vigoare a legii, contestate în temeiul prevazut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005.
Sentinta civila nr. 511/2005 a Tribunalului Cluj, ca titlu executoriu, nu a individualizat masura reparatorie la care este îndreptatit petitionarul, nici nivelul acestei masuri, obligând-o pe pârâta doar la a propune una dintre masurile reparatorii prin echivalent precizate de lege.
Asa fiind, rezulta ca titlul executoriu stabilea doar o obligatie de a face, neputându-se considera ca a reprezentat o solutionare a notificarii petitionarului.
În întelesul Legii nr. 10/2001, al Legii nr. 247/2005 si al deciziei în interesul legii nr. LII din 04.06.2007, la data intrarii în vigoare a Legii nr. 247/2005 notificarea petitionarului S.E. nu era solutionata, astfel ca este aplicabila în speta procedura reglementata de Legea nr. 247/2005.
c) Dezlegarea data în recurs este rezultatul unei greseli materiale si pentru ca în decizia civila nr. 1895/R/2009 a Curtii de Apel Cluj s-a retinut ca pârâta nu a executat întreaga obligatie retinuta în sarcina sa prin sentinta civila nr. 511/2005, instanta statuând în mod eronat ca obligatia pârâtei era nu doar de a propune masuri reparatorii în echivalent, ci chiar sa-l despagubeasca efectiv pe reclamant, precum si ca obligatia stabilita prin sentinta civila nr. 511/2005 a Tribunalului Cluj se poate considera îndeplinita numai la data platii efective a sumei de bani.
Este de avut în vedere si ca Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr. 4894/2007, a apreciat ca prin dispozitia emisa s-a retinut o valoare a terenului de 250 Euro/mp., deoarece Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor urmeaza sa faca propria evaluare asupra despagubirilor ce se cuvin intimatului, astfel ca sunt aplicabile prevederile Legii nr. 247/2005.
În concluzie, instanta de recurs ar fi trebuit sa retina faptul ca prin sentinta civila nr. 387/2007 a Tribunalului Cluj s-a statuat cu putere de lucru judecat ca: obligatia stabilita prin sentinta civila nr. 511/2005 a fost îndeplinita prin dispozitia nr. 14/08.01.2007; în speta sunt aplicabile prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, procedura initiata de petitionar în temeiul Legii nr. 10/2001 nefiind finalizata la data intrarii în vigoare a Legii nr. 247/2005; acordarea masurilor reparatorii în echivalent se face, pentru intimat, în conformitate cu Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
La data de 14.01.2010, pârâta a depus precizari la contestatia în anulare.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat a solicitat respingerea ca nefondata a contestatiei în anulare.
Cu privire la aceasta contestatie în anulare, Curtea are în vedere, tinând seama inclusiv de precizarile depuse în data de 14 ianuarie 2010, urmatoarele:
Potrivit prevederilor art. 318 C.proc.civ., invocate de pârâta în fundamentarea contestatiei în anulare, hotarârile instantelor de recurs pot fi atacate cu contestatie în anulare uzându-se de aceasta cale de atac si atunci când dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale.
Notiunea de greseala materiala nu este lamurita în cuprinsul textului legal, însa în interpretarea ei s-a apreciat în mod constant, doctrinar si jurisprudential, ca notiunea nu trebuie interpretata extensiv, în intentia legiuitorului aflându-se doar greseli materiale cu caracter procedural care au dus la pronuntarea unei solutii eronate, greseli pe care instanta le-a savârsit prin confundarea unor elemente sau date cu caracter material.
Greseala materiala avuta în vedere de lege trebuie, asadar, sa vizeze aspecte formale ale judecatii (precum, spre exemplu, respingerea recursului ca tardiv, desi din piesele dosarului rezulta ca a fost depus în termen), în sfera ei de cuprindere neputând intra si situatiile în care instanta de recurs ar fi interpretat sau aplicat în mod eronat o prevedere legala privitoare la solutionarea cauzei pe fondul ei.
Într-un asemenea context de reglementare, aspectele învederate de catre pârâta în motivarea contestatiei în anulare nu pot fi considerate ca valorând greseala materiala în întelesul prevederilor art. 318 C.proc.civ., caci prin ele se tinde la a fi puse în discutie elemente ale cauzei care, departe de a fi greseli privitoare la aspecte de ordin formal ale judecatii, tin de dezlegarea aspectelor de fond ale pricinii, tinzând la a semnifica – în masura în care s-ar accepta ca sustinerile contestatoarei sunt corecte – adevarate greseli de judecata.
Or, daca prezenta instanta ar trece la cercetarea motivelor contestatiei în anulare potrivit celor cerute de catre pârâta, s-ar ajunge la o veritabila rejudecare a recursului, analizându-se legalitatea de fond a deciziei atacate.
Contestatia în anulare nu poate fi însa convertita într-un recurs la recurs, concluzia de tras fiind aceea ca, în prezenta cauza, ea trebuie respinsa, nefiind vorba despre savârsirea de catre instanta de recurs a vreunei greseli materiale potrivit evocatelor prevederi ale art. 318 C.proc.civ.