1. Contestatie la executare. Cerere de constatare a fractiei executate din pedeapsa. Calificare juridica. Rolul activ al instantei de judecata. Consecinte
Cod penal, art. 61
Cod procedura penala, art.461
În conditiile în care executarea unei fractiuni de pedeapsa este una din conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca condamnatul pentru acordarea liberarii conditionate, institutie complementara regimului de executare a pedepsei închisorii si care nu se rezolva pe calea contestatiei la executare, în virtutea rolului activ, instanta trebuia sa puna în discutie calificarea cererii formulate de petentul-condamnat si, observând ca nu se poate constata, în cadrul unui proces prealabil, executarea fractiei de pedeapsa prevazuta de lege în vederea liberarii conditionate, sa califice aceasta cerere drept cerere de liberare conditionata, sesizând instanta competenta în acest scop.
(TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA I PENALA, DECIZIA NR. 253/R DIN 25.02.2009)
Asupra recursului penal de fata:
Prin sentinta penala nr.29/14.01.2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, în dosarul penal nr.85/303/2009, s-a respins contestatia la executare formulata de condamnatul T.A.S., ca inadmisibila.
În baza art.192 al.2 Cod procedura penala, a fost obligat contestatorul la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare catre stat, onorariul avocatului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut ca prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 07.01.2009, ce face obiectul dosarului nr.85/303/2009, condamnatul T.A.S., nascut la data de 16.03.1967 fiul lui Octavian si Maria, în prezent detinut în penitenciarul Rahova, a solicitat instantei în baza art. 461 lit. c din Codul de procedura penala sa admita contestatia la executare si sa constate ca a executat fractia de pedeapsa necesara solicitarii liberarii conditionate.
În motivarea cererii contestatorul a aratat ca a fost condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata prin hotarârea Tribunalului Regional Nurnberg din data de 18.12.1992 pentru savârsirea infractiunii de omor, în concurs real cu infractiunea de tâlharie în forma agravata. Contestatorul arata ca în anul 1997 a facut cerere de transfer pentru executarea restului de pedeapsa în România si ca în urma procedurilor initiate de autoritatile române si germane în baza Conventiei europene asupra transferarii persoanelor condamnate adoptate la Strasbourg în 1983 si ratificata de România prin Legea nr.76/1996, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a recunoscut pe cale principala hotarârea pronuntata de Tribunalul Regional Nunberg prin sentinta penala nr.606 din 07.05.1999.
Contestatorul a aratat ca, potrivit art. 9 din Conventia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate, ratificata prin Legea nr.7/1996 autoritatile competente ale statului de executare, în speta România, erau competente fie sa continue executarea condamnarii imediat sau în baza unei hotarâri judiciare sau administrative, fie sa schimbe condamnarea printr-o hotarâre judiciara sau administrativa, înlocuind sanctiunea aplicata în statul de condamnare printr-o sanctiune prevazuta de legislatia româneasca. Contestatorul a apreciat ca în cazul sau s-a ales varianta executarii, fara ca instanta sesizata cu recunoasterea hotarârii sa adapteze sanctiunea pronuntata la pedeapsa prevazuta de legislatia româneasca, si ca, astfel, devin incidente prevederile art.145 din Legea nr.302/2004, care prevede ca în cazul în care Statul Român opteaza pentru continuarea executarii pedepsei aplicate în statul de condamnare, el trebuie sa respecte felul si durata pedepsei prevazute în hotarârea de condamnare.
Contestatorul a aratat ca, potrivit legislatiei statului german în baza caruia a fost condamnat, putea fi eliberat conditionat dupa executarea efectiva a 15 ani de detentie, iar instanta este obligata la aceasta în baza principiului neagravarii situatiei condamnatului.
La dosarul cauzei au fost depuse urmatoarele acte: sentinta penala nr.609/7.05.1999 ( fila 4), adresa penitenciarului din Nurnberg (fila 5-9).
Examinând actele dosarului, instanta a retinut ca contestatorul T.A.S. a fost condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata prin hotarârea Tribunalului Regional Nurnberg din data de 18.12.1992, pentru savârsirea infractiunii de omor în concurs real cu infractiunea de tâlharie în forma agravata. Prin sentinta penala nr. 609/7.05.1999, pronuntata de Judecatoria sectorului 6 Bucuresti, hotarârea Tribunalului Regional Nurnberg din data de 18.12.1992 a fost recunoscuta pe cale principala si s-a dispus transferarea condamnatului în România pentru continuarea executarii pedepsei privative de libertate pronuntate împotriva acestuia. Potrivit art.144 alin.3 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala în materie penala, executarea pedepsei este guvernata de legea statului de executare.
Analizând dispozitiile art.461 din Codul de procedura penala, instanta a retinut ca motivul invocat de contestator, constatarea fractiei din pedeapsa pe care a executat-o, nu se încadreaza în niciunul dintre cazurile de contestatie la executare prevazute de acest articol.
Astfel, contestatia la executare este un mijloc procesual, jurisdictional prin care s-a rezolvat incidentele privind executarea, legea prevazând expres cazurile în care poate fi folosita contestatia la executare, iar orice contestatie tacuta în afara acestor cazuri a fost respinsa, ca inadmisibila.
Pe de alta parte, executarea unei fractiuni de pedeapsa este una din conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca condamnatul pentru acordarea liberarii conditionate, institutie complementara regimului de executare a pedepsei închisorii si care nu se rezolva pe calea contestatiei la executare.
În ceea ce priveste includerea cazului invocat de contestator si prevazut de art.461 lit.c din Codul de procedura penala, acela de existenta a unei nelamuriri cu privire la hotarârea ce se executa, instanta a retinut ca nelamuririle se refera la redactari gresite a dispozitivului hotarârii, si astfel constatarea unei fractiuni din pedeapsa nu poate fi interpretata ca reprezentând o nelamurire cu privire la pedeapsa ce se executa. De asemenea, instanta a constatat ca contestatorul nu invoca existenta unei nelamuriri cu privire la hotarârea ce se executa, ceea ce ar fi putut atrage admisibilitatea contestatiei la executare potrivit celei de-a doua ipoteze prevazute de art.461 alin.1 lit.c Cod procedura penala.
Instanta a apreciat ca în cauza nu este incident nici cazul prevazut de art. 461 lit. d Cod procedura penala, privind existenta unei cauze de stingere sau de micsorare a pedepsei sau a unui alt incident ivit în cursul executarii, întrucât sustinerile contestatorului privitoare la aplicabilitatea unei legi mai favorabile pentru liberarea sa conditionata, nu se încadreaza în niciuna dintre ipotezele mentionate, prevazute de art.461 al.1 lit.d Cod procedura penala.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs penetul condamnat T.A.S., criticând hotarârea pentru nelegalitate si netemeinicie, aratând ca instanta trebuia sa admita cererea sa si sa constate ca executata fractia de pedeapsa necesara în vederea liberarii conditionate.
Examinând hotarârea recurata în raport de motivele de recurs invocate cât si din oficiu, conform art.385/6 Cod procedura penala, Tribunalul constata ca recursul este fondat.
Într-adevar, dupa cum a retinut si prima instanta, motivul invocat de contestator, constatarea fractiei din pedeapsa pe care a executat-o, nu se încadreaza în niciunul dintre cazurile de contestatie la executare prevazute expres si limitativ la articolul 461 din Codul de procedura penala.
Pe de alta parte, executarea unei fractiuni de pedeapsa este una din conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca condamnatul pentru acordarea liberarii conditionate, institutie complementara regimului de executare a pedepsei închisorii si care nu se rezolva pe calea contestatiei la executare.
Or, în aceste conditii, în virtutea rolului activ, instanta trebuia sa puna în discutie calificarea cererii formulate de petentul-condamnat si, observând ca nu se poate constata, în cadrul unui proces prealabil, executarea fractiei de pedeapsa prevazuta de lege în vederea liberarii conditionate, sa califice aceasta cerere drept cerere de liberare conditionata, sesizând instanta competenta în acest scop.
În consecinta, fata de cele de mai sus, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedura penala, Tribunalul va admite recursul declarat de petentul condamnat T.A.S.împotriva sentintei penale nr.29/14.01.2009 a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti – Sectia Penala.
Va casa sentinta penala recurata si rejudecând, în fond:
Va califica cererea petentului condamnat T.A.S.drept cerere de liberare conditionata.
Va declina competenta de solutionare a cererii de liberare conditionata a petentului în favoarea Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
Conform art.192 al.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramâne în sarcina acestuia.
Onorariul avocatului din oficiu, de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei.