Contestatie la executare. Compensatie legala.
Prin contestatia la executare înregistrata pe rolul acestei instante la data de ____.2009 , contestatorul G.D. a solicitat în contradictoriu cu intimatii G.S si G.P, anularea actelor de executare silita efectuate de Biroul Executorului Judecatoresc „_” în dosarul de executare nr._/2009.
În motivare, contestatorul a aratat ca în fapt, prin Sentinta civila nr._/_2008 ramasa irevocabila prin Decizia civila nr._/R/_.2009, a fost obligat sa plateasca intimatilor suma de 20.000 lei cu titlu de sulta, creanta pentru care s-a început împotriva sa executarea silita.
Contestatorul considera ca nu datoreaza aceasta suma celor trei creditori deoarece acestia, la rândul lor, îi datoreaza suma de 15000 lei cu titlu de liberalitate primita de la mama sa, G.M, în urma dezbaterii succesiunii ramase de pe urma defunctului sau tata, G.C., asa cum rezulta din Sentinta civila nr._/_2006 ramasa irevocabila prin Decizia civila nr._/R/_.2006.
În drept, contestatorul a invocat dispozitiile art.399 si urm.Cod procedura civila.
Legal citati, intimatii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestatiei cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata.
Intimatii au aratat ca motivele invocate de contestator privesc fondul unei alte cauze, fara legatura cu executarea silita pornita împotriva sa în baza titlului executoriu constând în Sentinta civila nr._/_2008. Au precizat astfel intimatii ca nu datoreaza nicio suma de bani contestatorului iar compensatia legala nu le-ar putea fi opusa decât în situatia în care s-ar fi urmarit reciproc, în calitate de creditori. În consecinta, debitorul nu invoca motive ce vizeaza impedimente la executarea silita ori cauze de nulitate ce afecteaza executarea în ansamblul ei. Astfel, atâta vreme cât nu exista doua titluri executorii valabile prin care fiecare sa aiba calitatea de creditori, compensatia nu poate sa opereze. Suma cu privire la care debitoarea solicita compensarea nu îi este datorata de intimati, ci de catre defuncta iar faptul daca i-a restituit-o sau nu urmeaza sa se stabileasca în alt dosar. Nu sunt îndeplinite conditiile pentru a opera compensatia legala: creanta nu prezinta caracter cert, întrucât este discutabila din punct de vedere juridic, nici caracter lichid – întrucât nu este determinata cu exactitate sub aspectul cuantumului si, în concluzie, nici caracter exigibil.
Analizând probatoriul administrat în cauza, instanta a retinut urmatoarele:
În fapt, prin Sentinta civila nr._/_2006 (ramasa irevocabila prin respingerea recursului - Decizia civila nr._R/_2006), având ca obiect partajul succesiunii defunctului G.C., sotia supravietuitoare – G.M. - a fost obligata sa plateasca fiului sau – G.D. - suma de 15000 lei , cu titlu de sulta. Sentinta civila nr._/_2006 a fost învestita cu formula executorie de catre contestatorul G.D..
Prin Sentinta civila nr._/_2008 pronuntata de Judecatoria Vaslui în dosarul nr._/_/2007, având ca obiect partajul succesiunii defunctei G.M., fiul acesteia –G.D.- a fost obligat sa achite nepotilor de fiu ai defunctei (intimatii din prezenta cauza) suma de 20000 (RON), cu titlu de sulta.
Prin aceeasi sentinta, în mod evident, instanta a stabilit, pe lânga calitatea de mostenitori a partilor, si cotele succesorale ale acestora: cota de 1 pentru fiul G.D. si cota de 1 pentru nepotii de fiu: G.S. si G.P..
Sentinta civila nr._/_.2008 a fost mentinuta de Tribunalul Vaslui prin Decizia civila nr._/R/_.2009. Motivul de recurs invocat de recurentul G.D. a constat în acela ca prima instanta nu s-a pronuntat cu privire la partea din pasivul succesoral reprezentata de sulta la care defuncta sa mama fusese obligata prin Sentinta civila nr._/_2006, respectiv suma de 15000 lei (RON). În aceasta privinta, Tribunalul _ a retinut ca aceasta parte din pasiv nu a fost inclusa în cererea de partaj formulata de recurent, actiunea sa fiind guvernata de principiul disponibilitatii. Astfel, instanta de fond nu a fost legal învestita cu partajarea si a acestei datorii, sens în care nu se putea pronunta din oficiu. A precizat Tribunalul ca partajarea acestei datorii poate fi ceruta pe cale separata.
Prin contestatia formulata cu privire la executarea silita pornita de intimati în baza Sentintei civile nr._/_.2008, contestatorul a invocat compensatia legala între sulta la care el a fost obligat catre intimati si cea la care defuncta sa mama a fost obligata sa i-o achite, aratând ca în acest fel cuantumul sumei pe care o datoreaza intimatilor s-ar reduce corespunzator.
În drept, prin contestatia la executarea se poate invoca stingerea obligatiei prin plata sau prin alte moduri de stingere intervenite anterior începerii executarii silite. Este posibila invocarea compensatiei în cadrul contestatiei la executare daca sunt îndeplinite conditiile cerute de art.1143 si urm.Cod civil. Se admite în privinta compensatiei ca poate fi invocata atât în situatia în care a intervenit anterior, cât si ulterior hotarârii ce se executa. Compensatia nu priveste chestiunile de fond transate definitiv prin hotarârea care se executa si nu aduce atingere puterii de lucru judecat.
Potrivit art.1144 Cod civil, „compensatia opereaza de drept, în puterea legii, si chiar când debitorii n-ar sti nimic despre aceasta; cele doua datorii se sting reciproc în momentul când ele se gasesc existând deodata si pâna la concurenta cotitatilor lor respective”.
Suma a carei compensare se solicita consta în sulta la care defuncta G.M. a fost obligata sa o achite fiului sau, G.D.. Aceasta suma a devenit parte a pasivului succesoral ca urmare a decesului sau, iar nu liberalitate de care a dispus defuncta. Prin pronuntarea Sentintei civile nr._/_2006, în patrimoniul contestatorului G.D. s-a nascut dreptul la o creanta în cuantumul sultei stabilite, creanta ce urma a fi achitata de mama sa.
Sentinta civila mentionata a fost învestita cu formula executorie de catre contestator iar potrivit disp.art.397-398 Cod procedura civila, când debitorul a murit, executarea silita poate fi începuta sau continuata, dupa caz, împotriva mostenitorilor, fara a fi necesara obtinerea unui alt titlu executoriu împotriva acestora.
În masura în care aceasta obligatie de plata nu a fost executata de debitoare în timpul vietii sale, ea se transmite tuturor mostenitorilor sai, facând parte din pasivul succesoral.
Astfel, în mai multe texte (art.774, 775, 777, 893, 896, 902 si 1060), Codul civil consacra principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral între mostenitori, de la data deschiderii succesiunii, proportional cu partea ereditara a fiecaruia. Spre deosebire de obiectul transmisiunii succesorale care cuprinde drepturile si obligatiile defunctului cu caracter patrimonial – obiectul împartelii (obiectul partajului succesoral) îl constituie numai bunurile asupra carora poarta drepturile reale ale defunctului. Pasivul succesoral, ca de altfel si creantele defunctului, se divid de drept, în puterea legii, între mostenitorii acceptanti, proportional cu partea ereditara a fiecaruia.
Având în vedere calitatea partilor din prezenta cauza, de continuatori în drepturile dar si în obligatiile autoarei lor G.M., în patrimoniile lor a operat la data deschiderii mostenirii, prin acceptarea acesteia, transmisiunea pasivului succesoral, supus aplicarii principiului divizarii de drept între mostenitorii defunctei G.M., proportional cu cota fiecaruia.
Pentru a opera compensatia legala, creanta opusa de contestatoare trebuie sa întruneasca anumite conditii: sa fie certa, lichida si exigibila si sa nu fi fost achitata înca, de defuncta anterior decesului sau sau de mostenitorii sai, ulterior.
Din probatoriul administrat în cauza, instanta retine ca obligatia defunctei G.M. de a plati fiului sau G.D. suma de 15000 lei (RON) cu titlu de sulta nu a fost îndeplinita benevol sau silit, intimatii sustinând doar ca ar fi existat o posibila compensare între cele doua, fara însa a face dovada acestui fapt asa cum reclama dispozitiile art.1169 Cod civil.
În ceea ce priveste posibilitatea probarii achitarii sultei în cadrul contestatiei la executare, atâta vreme cât compensatia poate fi invocata pe aceasta cale ca si mod de stingere a obligatiei si având în vedere ca în aceasta materie sunt admisibile toate probele pertinente si concludente, prevazute de Codul civil si Codul de procedura civila, instanta apreciaza ca nu este obligatorie dovedirea achitarii sultei în cadrul altei actiuni.
Creanta contestatorului fata de mama sa a dobândit caracter cert si lichid - obligatia de plata si cuantumul ei fiind stabilita printr-o hotarâre judecatoreasca irevocabila, precum si exigibil – de la data ramânerii irevocabile a sentintei.
Fata de intimati, creanta îsi mentine caracterul cert si exigibil în virtutea calitatii lor de continuatori (succesori universali) în drepturi si obligatii ai autoarei lor. Iar în ceea ce priveste caracterul lichid, câtimea creantei fata de intimati este determinabila în baza cotei lor succesorale care a fost de asemenea constata printr-o hotarâre judecatoreasca irevocabila, precum si prin aplicarea principiului divizarii de drept a pasivului succesoral.
Sub aspectul caracterului cert al creantei, instanta apreciaza ca neîntemeiata apararea intimatilor conform careia compensatia ar opera doar în situatia în care, prin admiterea cererii reconventionale formulate în celalalt dosar (având ca obiect un supliment de partaj al activului), contestatorul ar fi obligat la rândul lui sa le achite sulta, si aceasta întrucât sulta despre care se face vorbire reprezinta o creanta eventuala iar nu certa, asa cum este creanta ce se solicita a se compensa în cauza.
Este de asemenea neîntemeiata sustinerea intimatilor potrivit careia în cauza nu poate opera decât compensatia judiciara, din cauza lipsei caracterului lichid al creantei. Astfel, potrivit art.379 alin.4 Cod procedura civila, o creanta are caracter lichid si atunci când câtimea sa este „determinabila cu ajutorul actului de creanta (...) chiar daca pentru aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteala”. Asa cum s-a mentionat anterior, câtimea creantei este determinabila în raport cu cota succesorala de 1 a intimatilor, stabilita cu autoritate de lucru judecat prin Sentinta civila nr._/_2008.
Având în vedere caracterul cert, lichid si exigibil al creantei, compensatia legala prevazuta de art.1144 Cod civil este operanta.
Astfel, în raport de executorialitatea unei hotarâri fata de mostenitorii debitorului (art.397-398 Cod proc.civ.), de principiul divizarii de drept a pasivului succesoral (art.777 Cod civil), de calitatea de mostenitori acceptanti a partilor si de cotele lor succesorale, contestatia la executare este întemeiata în parte, contestatorul putând opune intimatilor compensatia legala numai în limita cotei lor succesorale de 1, restul de 1 din pasivul succesoral stingându-se în persoana contestatorului prin confuziune.
Rezulta asadar ca partea din pasivul succesoral în discutie care urmeaza a fi suportat de intimati este de 7500 lei (1/2 din 15000 lei). În aceste conditii, creanta intimatilor de 20000 lei se va compensa cu creanta contestatoarei de 7500 lei, pâna la cotitatea acesteia din urma, actele de executare urmând a fi anulate în parte, pâna la diferenta de 12500 lei .
În ceea ce priveste cheltuielile de judecata (respectiv taxa de timbru si timbrul judiciar achitate de contestator), fata de dispozitiile art.274 Cod procedura civila referitoare la culpa procesuala si de solutia de admitere partiala ce urmeaza a fi pronuntata în cauza, instanta va admite în parte cererea contestatorului de obligare a intimatilor la plata cheltuielilor de judecata, acestea urmând a fi reduse proportional cu suma compensata.