Contestaţie la executare. Existenţa unei proceduri de contestare a titlului de creanţă nu înlătură posibilitatea formulării contestaţiei la executare (pentru motive ce ţin de executarea silită, iar nu de existenţa obligaţiilor fiscale), instanţa având

Dosar Nr. 1375/R (16.07.2009)

Contestatie la executare.

Existenta unei proceduri de contestare a titlului de creanta nu înlatura posibilitatea formularii contestatiei la executare (pentru motive ce tin de executarea silita, iar nu de existenta obligatiilor fiscale), instanta având a se pronunta asupra acestui obiect al cererii.

DECIZIA CIVILA NR. 1375/R

Data 16.07.2009

Rezumat

Prin cererea înregistrata sub nr. 14708/301/2008 pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, la data de 02.12.2008, contestatorul, în contradictoriu cu intimata Agentia Nationala de Administratie Fiscala - Administratia Finantelor Publice a Sectorului 3, a solicitat admiterea contestatiei si pe cale de consecinta, anularea somatiei nr. 40/80/3/2008/8623 înregistrata la Registratura AFP sector 3 sub nr. 57258/21.11.2008, cu suspendarea ei pana la judecarea prezentei contestatii; cu cheltuieli de judecata.

In motivarea in fapt a cererii, contestatorul arata ca in mod nelegal si netemeinic, intimate a emis, cu rea credinta titlul executoriu enuntat in petitul contestatiei din care rezulta ca avea un debit total de 1.110.251 lei, constând in creante principale si creante accesorii.

Creantele principale, reprezentând contributia angajatilor pentru fondul de garantare pentru plata creantelor sociale, contributia de asigurare sociale pentru accidente in munca si boli profesionale datorate de angajator, contributia de asigurari pentru somaj datorata de angajator, contributia pentru asigurari de sanatate datorate de angajator, contributie pentru învatamântul de stat, contributii pentru concedii si indemnizatii de la persoane juridice si fizice, impozitul pe venituri in salarii, impozit pentru profit, sume datorate privind protectia sociala si încadrarea in munca a persoanelor cu handicap, varsaminte de la persoanele juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate sunt debite curente pentru anul 2008, aratând ca pot demonstra cu OP ca ele au fost achitate la termen si in cuantumul prevazut de lege. Arata ca sumele de bani virate de institute, astfel cum rezulta din situatiile privind justificarea platilor aferente fiecareia din sumele cuprinse in titlu executoriu pe care ii contesta, au fost folosite de organul fiscal in vederea acoperii unor presupuse creante accesorii, la înlesnirile fiscale care au facut obiectul ajutorului de stat in cuantum de 2.661.725 lei.

De asemenea, se mai învedereaza ca intimata a mai procedat si in cursul anului 2007 la aceleasi manevre abuzive si anume aceea de a emite titluri executorii fara nici un fundament legal. Astfel prin sentinta civila nr. 593/22.01.2008 pronuntata in dosar 14206/301/2007 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, irevocabila, au fost anulate mai multe titluri executorii emise împotriva contestatoarei.

In conformitate cu Legea nr. 230/2004 de aprobare a OG 38/2004 pentru modificarea OG 57/2002 privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica; Legea . 244/2005 privind aprobarea OUG 26/2005, Decizia Consiliului Concurentei nr. 232/28.12.2005, privind schema de ajutor de stat aplicabila unitatilor de cercetare - dezvoltare; dupa publicarea Normelor Metodologice, elaborarea si aprobarea Planului de investitii corespunzator ajutorului de stat, s-a încheiat Conventia de supraveghere nr. 8/2006 înregistrata la Autoritatea nationala de Cercetare Stiintifica cu nr. 20674/01.06.2006, prin care s-a acordat reclamantului ajutorul de stat regional in val. de 2.661.725 lei, format din 1217075 lei obligatii fiscale datorate la data de 31.12.2003 si 1444650 lei majorari si penalitati calculate pana la data de 04.06.2004, pe baza Certificatului de atestare fiscala nr. 230875/16.08.2004. Ajutorul de stat a fost operat de Administratia Financiara Publice sector 3 la data de 05.06.2006, respective dupa 2 ani.

Prin adresa nr. 2322/10.08.2007, intimata a raspuns contestatoarei ca cererea privind legalitatea calcularii de accesorii la obligatiile fiscale ce au facut obiectul înlesnirilor fiscale, va fi solutionata in functie de raspunsul pe care ii va primi de la Directia Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti - Activitatea de Metodologie si Administrare a Veniturilor Statului. Fata de acest raspuns, contestatoarea a înaintat actiune civila injustitie cu obiect obligatie de a face, solutionata prin sentinta civila nr. 270/23.01.2008 in dosar nr. 46603 /3/2007 al Tribunalului Bucuresti, definitive si irevocabila. Contestatoarea mai arata ca s-a emis titlu executoriu pentru debite curente pe care Ie-a achitat, iar din interpretarea prev. art. 137 alin. 2 si 175 alin. I din C.pr. fiscala, rezulta ca un act administrativ fiscal a carui creanta fiscala a ajuns la scadenta, este un titlu executoriu si pot fi judecate de Judecatorie ca instanta de executare. Contestatoarea arata ca, titlul de creanta si orice alt act administrative fiscal, poate fi contestat la organul fiscal competente insa, in speta de fata, acest act administrative fiscal are un regim distinct deoarece este titlu executoriu.

Prin sentinta civila nr. 946/29.01.2009, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti în temeiul art. 158 si 159 pct. I Cod de Procedura Civila, a declinat competenta de judecata a cauzei

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca prin cererea înaintata Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, reclamanta contesta de fapt titlul executoriu emis împotriva sa de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala a Sectorului 3 Bucuresti si somatia emisa in vederea executarii acestui titlu nr. 4851/21.11.2008 si somatia nr. 40/80/3/2008/8623.

Aceasta, contestata debitele reprezentând creante accesorii, iar solutionarea contestatiei in ce priveste aceste creante accesorii, depinde in mod esential de stabilirea cu certitudine a existentei obligatiilor fiscale stabilite prin titlul executoriu aratat mai sus. Ceea ce se contesta de fapt este raportul de drept fiscal existent intre parti si anume, daca potrivit legii este just a se calcula si retine creante fiscale accesorii la obligatiile fiscale care au facut obiectul unor înlesniri fiscale acordate prin ajutor de stat, punându-se astfel in discutie validitatea titlului executoriu.

Instanta, observa ca in sensul Cod. de proc. fiscala art. 41 acest titlu executoriu este un act administrativ fiscal. Iar pentru lamurirea drepturilor si obligatiilor fiscale ce intra in continutul raportului de drept, este necesara o analiza de fond a titlului de creanta al statului, care prin ajungerea la scadenta nu dobândeste un regim juridic distinct de actul administrativ fiscal, asa cum este definit de codul de procedura fiscala. In consecinta, titlul de creanta va trebui contestat la organul fiscal emitent competent.

In întelesul actului normativ aratat actul administrativ fiscal este actul emis de catre un organ fiscal competent in aplicarea normelor legale privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale, iar continutul acestui act administrativ este prev. in art. 43 C. pr. fiscala. Potrivit dispozitiilor generale titlul II din Codul de procedura fiscala, creantele fiscale sunt drepturi patrimoniale care rezulta din raporturile de drept material fiscal. Din aceste raporturi de drept rezulta atât continutul cat si cuantumul creantelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând in speta de fata in dreptul la perceperea impozitelor datorate de catre contestator. Acest drept este corelat cu obligatia petentului ca subiect de drept fiscal de a plati la termenul legal impozitul datorat precum si dobânzile si penalitatile de întârziere in conditiile legii, ca si creante fiscale accesorii.

Instanta vazând finalitatea cererii înaintate de petent, a calificat aceasta cerere din oficiu dupa punerea in discutia pârtilor in temeiul art. 85 C.pr.civ., ca o contestatie îndreptata împotriva actului administrativ fiscal dedus judecatii in speta.

In temeiul art. 172 alin. 3 si 4 C. proc. fiscala prin procedura la executare silita, persoanele interesate pot face contestatie împotriva oricarui act de executare efectuat cu încalcarea prevederilor privind executarea silita a creantelor fiscale iar aceasta contestatie, poate fi facuta si împotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea cu îndeplinirea a doua conditii : acest titlu sa nu fie o hotarâre judecatoreasca sau o hotarâre a altui organ jurisdictional si cumulativ, sa nu existe o alta procedura prevazuta de lege.

In speta de fata insa, numai prima conditie este îndeplinita deoarece, pentru contestarea acestui—titlu executoriu care este un act administrativ fiscal ca natura juridica, exista procedura prevazuta de titlul IX din Codul de procedura fiscala, titlul ce are denumirea « Solutionarea contestatiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, art. 205 al codului cuprins in acest titlu, prevede ca precum si împotriva altor acte administrative fiscale ca se poate formula contestatie potrivit legii iar art. 176 prevede forma si continutul contestatiei. în ce priveste competenta de solutionare a acestor contestatii, art. 209 prevede foarte clar ca, contestatiile formulate împotriva deciziilor de impunere - cum este cazul contestatiei de fata, care au ca obiect impozite, taxe, contributii precum si accesorii a acestora a caror cuantum este peste 500.000 RON, sunt de competenta organelor constituite la nivelul Directiilor Generale de Administrare a marilor contribuabili si se solutioneaza de catre aceste organe. In solutionarea acestei contestatii potrivit art. 210, organul competent se pronunta prin decizie care este definitiva in sistemul cailor administrative de atac si care se motiveaza in fapt si in drept, dupa care se comunica conte statorului. In conf. cu art. 218 cuprins in acelasi titlu, aceste decizii pot fi atacate la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta.

Asadar, contestatia la executare, împotriva actului administrativ fiscal si a deciziilor de impunere, nu este de competenta generala a instantelor judecatoresti ci este data de competenta organelor fiscale competente de la nivelul Directiilor Generale de Finante Publice care in puterea legii au atributii jurisdictionale in aceste cazuri. In temeiul art. 137 si 158 C.pr.civ., instanta vazând ca cererea nu este de competenta instantelor judecatoresti, fiind de prisos a analiza pricina pe fondul acesteia se va pronunta cu prioritate asupra exceptiei de necompetenta generala si va declina aceasta cauza catre Administratia Finantelor Publice a Sectorului 3, Bucuresti in vederea solutionarii acestei contestatii. Aceasta contestatie nu este o contestatie împotriva unui act de executare silita ci este o contestatie asa cum s-a aratat mai sus împotriva unui titlu executoriu, decizie de impunere pentru care exista procedura distincta prevazuta de lege.

Împotriva acestei sentinte, la data de 04.02.2009 a declarat recurs in termen legal, contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivare, recurentul contestator a aratat ca în mod gresit, instanta de fond a declinat competenta de judecare a cauzei catre Administratia Finantelor Publice a Sectorului 3 Bucuresti, deoarece domeniu in care avem o reglementare speciala si anume Codul de Procedura Fiscala.

In opinia sa Judecatoria sectorului 3 este instanta competenta din punct de vedere material sa judece contestatia la executare împotriva Somatiei nr. 40/80/3/2008/8623 înregistrata la Registratura AFP sector 3 sub nr. 57258/21.11.2008 si a Titlului Executoriu nr. 4851/21.11.2008, întrucât aceste acte administrative-fiscale sunt acte de executare, iar contestarea executarii lor atrage, potrivit art. 172, alin 4 din Codul de Procedura Fiscala, competenta judecatoriei ca instanta de executare.

Asa cum s-a descris pe larg in contestatie, recurenta-intimata a emis cu rea credinta titlurile executorii din care rezulta un debit total de 1.110.251 lei, constând in creante principale si creante accesorii, dupa cum urmeaza:

Recurentul arata ca arata nu a luat masuri pentru recalcularea obligatiilor institutului în spiritul legii si conform realitatii si ca nu trebuiesc confundate Deciziile ce calcul creante accesorii care fac obiectul la o parte din titlul de executare contestate cu "presupusele creante accesorii, pentru care ca nu exista la dosarul cauzei Decizii de calcul creante accesorii.

Din interpretarea prevederilor art. 136 alin. (2) si art. 172 alin (1) din Codul de procedura fiscala rezulta ca un act administrativ fiscal a carui creanta fiscala a ajuns scadenta, dobândeste statutul unui titlu executoriu având un regim Juridic distinct de cel al actului administrativ fiscal.

Astfel, daca titlul de creanta, si orice alt administrativ fiscal, pot fi contestate la organul fiscal competent potrivit regulilor stabilite prin art. 205 (fost 175) si urm. din Capitolul I, al Titlului IX din Codul de procedura fiscala, republicat, contestatia împotriva titlului executoriu va urma procedura stabilita prin art. 172 (fost art. 169) din acelasi act normativ, instanta competenta material sa judece contestatia fiind judecatoria, ca instanta de executare a se vedea în acest sens, Decizia n r. 1945 din 26 mai 2006 a Î.C.C.J., Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Împotriva acestei sentinte, la data de 04.02.2009 a declarat recurs si Administratia Finantelor Publice Sector 3, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivare, recurenta Administratia Finantelor Publice Sector 3 a aratat ca prin contestatia la executare contestatorul solicita instantei "admiterea contestatiei si pe cale de consecinta, anularea somatiei înregistrata la registratura A.F.P Sector 3 sub 7258/ 21.11. 2008 si a întregii executari silite pornite in baza titlului executoriu 851/21.11.2008, cu suspendarea ei pana la judecarea prezentei contestatii"

Instanta, in solutia data prin sentinta civila nr. 946/29.01.2009, împotriva careia se îndreapta prezentul recurs, dispune: "in baza art. 158 si 159 alin.(l) C. pr. civ., va declina competenta de judecata a cererii catre Administratia Finantelor Publice a Sectorului 3 Bucuresti".

Sentinta atacata a fost pronuntata interpretându-se gresit actul juridic dedus judecatii, schimbându-se natura acestuia (art. 304, pct. 8 si 9 din Codul de procedura civila), având in vedere urmatoarele:

In cadrul contestatiei la executare, contestatoarea critica in mod vadit temeinicia viciilor înscrise in actele de executare silita emise de A.F.P. Sector 3 in baza dispozitiilor legale în vigoare, respectiv O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Din lecturarea motivelor de fapt pe care se întemeiaza contestatia la executare, se desprinde fara echivoc cerinta contestatoarei de investire a instantei de judecata cu solutionarea unei astfel de cereri, nepunându-se in niciun moment sub semnul întrebarii natura juridica a cererii de chemare in judecata.

Mai mult decât atât, înalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. XIV din 5 [februarie 2007, in solutionarea recursului in interesul legii declarat de procurorul general Parchetului de pe lânga înalta Curte de Casatie si Justitie, în legatura cu interpretarea si [aplicarea dispozitiilor art. 169 alin. (4) din Codul de procedura fiscala, a decis in sensul ca Judecatoria în circumscriptia careia se face executarea este competenta sa judece contestatia, atât împotriva executarii silite însesi, a unui act sau masuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscala de a îndeplini un act de executare în conditiile legii, cât si împotriva titlului executoriu în temeiul caruia a fost pornita executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotarâre data de o instanta judecatoreasca sau de un alt organ jurisdictional, daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila."

Totodata, mentioneaza faptul ca, sentinta recurata a fost data si cu încalcarea dispozitiilor art. 172 alin.(4) din O.G. nr. 92/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, privind Codul de procedura fiscala, unde se mentioneaza expres: „Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca în procedura de urgenta."

Având in vedere motivele de fapt si de drept prezentate, solicita instantei admiterea recursului asa cum a fost formulat, casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, Judecatoria Sectorului 3 fiind instanta competenta sa solutioneze contestatia la executare formulata de contestator.

Analizând actele si lucrarile dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate si în limita acestora, vazând si dispozitiile art. 304 ind. 1 Cod de Procedura Civila, Tribunalul retine urmatoarele:

În esenta ambele recurente critica hotarârea instantei de fond, sustinând ca judecatoria este competenta sa solutioneze contestatia la executare si nu organul administrativ fiscal local.

Tribunalul retine ca prin contestatia la executare înregistrata la data de 02.12.2008 pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti contestatorul a contestat titlul executoriu nr. 4851/21.11.2008, solicitând anularea somatiei nr. 40/90/3/2008/8623 si a întregii executari silite pornite în baza titlului executoriu mentionat.

Prima instanta a apreciat ca aceasta contestatie, în temeiul art. 205 si urm. Cod de Procedura Fiscala, este de competenta organelor constituite la nivelul Directiilor Generale de administrare a marilor contribuabili.

Tribunalul apreciaza ca aceasta solutie nu este legala pentru urmatoarele considerente:

Articolul 205 Cod de procedura Fiscala se refera la contestatia împotriva titlului de creanta, iar în cauza de fata obiectul cererii, îl constituie contestatia împotriva executarii silite începute în temeiul titlului de creanta.

Mai mult decât atât, art. 205 din Codul de procedura Fiscala prevede expres ca neintroducerea contestatiei prevazute de acest articol nu îngradeste dreptul persoanei la introducerea contestatiei la executare.

Fata de aceste dispozitii legale Tribunalul apreciaza ca debitorul poate introduce direct contestatia la executare în fata instantei de judecata competente, chiar daca nu a urmat procedura contestatiei titlului de creanta.

De asemenea, Tribunalul retine ca potrivit art. 172 din Codul de procedura fiscala, contestatia la executare se introduce la instanta competenta.

Potrivit Deciziei nr. XIV/2007 a înaltei Curti de Casatie si Justitie data în solutionarea recursului în interesul legii, obligatorie pentru instante, „judecatoria în circumscriptia careia se face executarea este competenta sa judece contestatia, atât împotriva executarii silite însesi, a unui act sau masuri de executare, a refuzului organelor de executare' fiscala de a îndeplini un act de executare în conditiile legii, cât si împotriva titlului executoriu în temeiul caruia a fost pornita executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotarâre data de o instanta judecatoreasca sau de un alt organ jurisdictional, daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege".

Având în vedere aceste considerente, Tribunalul apreciaza ca recursurile sunt fondate si în temeiul art. 312 Cod de Procedura Civila va admite recursurile, va casa sentinta recurata si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.