Contestaţie la executare

Sentinţa civilă nr. 4602 din 10.12.2009 - contestaţie la executare -

Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 10.10.2008, sub nr. 6195/279/2008, petentul xx a chemat în judecată pe intimata xx, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea titlului executoriu nr.919059/2008, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că în data de 25 septembrie 2008 a primit prin poştă o înştiinţare prin care era informat că s-a înfiinţat poprire asupra tuturor conturilor pe care le are întrucât ar fi datorat intimatei suma de 19.880 lei cu titlu de impozit pe venit din cedarea folosirii bunurilor precum şi regularizări impozit venit.

Solicitând informaţii în legătură cu această sumă, reclamantul a aflat că provine din venitul realizat dintr-un contract de închiriere încheiat în anul 2003. În acest sens, reclamantul a învederat că nu datorează suma imputată pentru mai multe considerente:

Începând cu data de 1 ianuarie 2006, a închiriat o suprafaţă de teren de 1800 mp SC xx SRL, cu o chirie lunară de 300 euro. Acest contract a fost înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice Piatra Neamţ şi începând cu data de 01.04.2004 a datorat impozit pentru venitul realizat din acest contract de închiriere. În data de 02.02.2006, prin acordul părţilor, contractul de închiriere a încetat motivat de faptul că pentru bunul închiriat, reclamantul a încheiat cu societatea anterior menţionată un contract de comodat autentificat sub nr.700 din 02.02.2006.

Ulterior reclamantul s-a prezentat la AFP Piatra Neamţ unde, arătând funcţionarului de la ghişeu contractul de comodat încheiat, a solicitat să se ia act de împrejurarea încetării contractului de închiriere. Funcţionarul în discuţie a refuzat primirea actului, motiv pentru care în data de 16.02.2006, cu scrisoare recomandată, a expediat contractul de comodat cu înştiinţarea încetării contractului de închiriere.

În data de 03.10.2007, acelaşi teren a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3948 din 13.10.2007, act de asemenea comunicat Administraţiei Financiare.

Motivat de această împrejurare reclamantul a formulat prezenta contestaţie la titlu, solicitând anularea acestuia, iar pentru stabilirea sumei cerând efectuarea unei expertize contabile.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 399 pct. 1 şi 3 Cod de procedură civilă.

Acţiunea a fost legal timbrată 8 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.

În susţinerea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, înştiinţarea de poprire nr.9190591, cererea adresată de reclamant intimatei în data de 06.02.2006 însoţită de dovada de comunicare, contractul de închiriere înregistrat la AFP Piatra Neamţ sub nr.10591 din 04.02.2004, contractul de comodat autentificat sub nr.700 din 02.02.2006, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3948 din 13.10.2007.

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În motivare a arătat că reclamantul a înregistrat sub nr.10591 din 04.02.2004 un contract de închiriere încheiat cu SC xx SRL pentru perioada 01.01.2004-01.01.2014, având ca obiect suprafaţa de 1800 mp situat în intravilanul satului Bistriţa, comuna Alexandru cel Bun, judeţul neamţ. Pentru anii fiscali 2004 şi 2005, contribuabilul  depus declaraţia de venit global şi a declarat venituri din cedarea folosinţei bunurilor şi din salarii.

Pentru perioada de derulare a contractului de închiriere, respectiv 2004-2008 inclusiv, s-au emis decizii de plăţi anticipate ce au fost transmise şi confirmate de contribuabil, deci acesta avea cunoştinţă de obligaţiile fiscale pe care acum le contestă. Deciziile de plăţi anticipate nu u fost contestate în termenul prevăzut de lege, respectiv 30 de zile de la comunicare.

La data de 16.07.2008, contribuabilul a transmis prin poştă AFP Piatra Neamţ cererea prin care se solicita anularea contractului de închiriere. Argumentele contestatorului în sensul că s-a prezentat în cursul anului 2006 la sediul intimatei solicitând să se ia act de încetarea contractului de închiriere, sunt simple susţineri, neputând fi probate cu acte sau înscrisuri.

Intimata a învederat totodată că abia la data de 16.07.2008 a luat cunoştinţă de existenţa contractului de comodat nr.700/2006 şi a celui de vânzare-cumpărare 3948/2007 aşa încât a procedat la calcularea impozitului pe venitul din chirii până la data de 03.10.2007, data înstrăinării terenului ce face obiectul închirierii.

Prin sentinţa civilă nr.4201 din 04.11.2008, Judecătoria Piatra Neamţ a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ-Secţia Comercială şi de contencios Administrativ, apreciind că din motivarea cererii rezultă că anularea titlului executoriu este solicitată pentru motive ce ţin de fondul emiterii acestuia, nefiind motive care să vizeze nelegalitatea executării propriu zise.

Prin sentinţa civilă nr.78 CA din 19.02.2009, la rândul său Tribunalul Neamţ a admis excepţia de necompetenţă materială a tribunalului şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, constatându-se că deşi reclamantul şi-a intitulat cererea contestaţie la titlu, în speţă nu este atacat un act administrativ fiscal, ci un act de executare, ca atare cererea sa fiind o contestaţie l executare.

În urma pronunţării regulatorului de competenţă de către Curtea de Apel Bacău, prin sentinţa civilă nr.5/CC din 07.04.2009, competenţa de soluţionare a cauzei a fost stabilită în favoarea primei instanţe sesizate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 26.05.2009, sub acelaşi număr.

Prin încheierea de şedinţă din 23.07.2009 a fost admisă excepţia de conexare invocată de reclamant, iar la prezentul dosar au fost conexate dosarele nr.3324/279/2009, nr.1395/279/2009 şi nr.6427/279/2008 ale Judecătoriei Piatra Neamţ, toate având ca obiect contestaţie la executare şi având legătură cu prezenta cauză.

Astfel, în cadrul dosarului nr.6427/279/2008, reclamantul a chemat în judecată intimata, solicitând anularea titlurilor executorii nr.273010001343708 din 29.09.2008 şi nr.273010001343709 din 29.09.2009, în sumă totală de 5078 lei reprezentând regularizări şi venituri din cedarea folosinţei privind terenul ce a făcut obiectul contractului de închiriere înregistrat la AFP Piatra Neamţ sub nr.10591 din 04.02.2004.

În cadrul acestui dosar a fost încuviinţată proba cu expertiză contabilă, raportul întocmit de expertul Todiraş Aurelia fiind depus la dosar (filele 49-60) şi completat în urma obiecţiunilor formulate de părţi (filele 9-10 dosar nr.6195/279/2008).

De asemenea, în cadrul dosarului nr.1395/279/2009, cererea reclamantului, motivată de aceleaşi considerente de fapt şi de drept, a vizat anularea titlului executoriu nr.273010006016931  din data de 30.10.2009 în sumă de 599 lei.

În sfârşit, în cadrul dosarului nr.3324/279/2009, cererea aceluiaşi reclamant pentru aceleaşi motive, a vizat anularea titlului executoriu nr.273010008203302 din 30.04.2009, susţinând de asemenea că suma de 503 lei cu titlu de regularizări provenind din încheierea contractului de închiriere sus menţionat nu este datorată.

Analizând materialul probator administrat în aceste cauze, instanţa constată următoarele:

Reclamantul a înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice Piatra Neamţ, sub nr.10591 din 04.02.2004, un contract de închiriere încheiat cu SC xx SRL pentru perioada 01.01.2004-01.01.2014, având ca obiect suprafaţa de 1800 mp situat în intravilanul satului Bistriţa, comuna Alexandru cel Bun, judeţul Neamţ.

Ulterior, cu privire la suprafaţa de 1400 mp din terenul de mai sus a fost încheiat între aceleaşi părţi, reclamant şi SC xx SRL, contractul de comodat autentificat sub nr.700 din 02.02.2006 pentru ca prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3948 din 13.10.2007, terenul în suprafaţă de 1800mp ce a făcut obiectul contractului de închiriere să fie înstrăinat.Potrivit susţinerilor reclamantului, confirmate prin actele depuse la dosar, acesta expediat cererea sa din dat de 06.02.2006 prin care, adresându-se intimatei îi punea în vedere încetarea contractului de închiriere, solicitând să nu mai fie impozitat pentru veniturile provenind din închiriere.

Această cerere a fost expediată nu intimatei, ci Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Neamţ aşa cum reiese din confirmarea de primire depusă la dosarul 6195/279/2008 (fila 6).

Intimata xx Piatra Neamţ a susţinut că a aflat despre încetarea contractului abia la data de 16.07.2008, când i-au fost comunicate şi contractele de comodat şi de vânzare-cumpărare despre care s-a făcut vorbire mai sus. Aceeaşi intimată a arătat că  pentru anii fiscali 2004 şi 2005, contribuabilul a depus declaraţia de venit global şi a declarat venituri din cedarea folosinţei bunurilor şi din salarii.

Din actele depuse la dosar rezultă într-adevăr că pentru perioada de derulare a contractului de închiriere, respectiv 2004-2008 inclusiv, s-au emis decizii de plăţi anticipate ce au fost transmise şi confirmate de contribuabil, rezultând că acesta avea cunoştinţă de obligaţiile fiscale contestate în prezenta cauză.

Revenind la obiectul prezentei cereri, instanţa reţine că reclamantul, pe calea contestaţiei titlurilor executorii enumerate în petitul fiecărei cereri îşi fundamentează solicitarea de anulare pe împrejurarea că sumele prevăzute în aceste titluri nu sunt datorate pentru motivul încetării raporturilor de închiriere.

Dincolo de realitatea acestei situaţii de fapt, de împrejurarea că deşi cererea de a se înregistra solicitarea privind încetarea contractului de închiriere a fost formulată, aceasta a fost adresată unei alte instituţii financiare care, în mod evident, ar fi avut obligaţia de a o înainta intimatei, instanţa are în vedere că în cadrul acestei proceduri, aleasă de reclamant, puterile de a dispune sunt evident limitate.

Într-o primă etapă, instanţa, prin sentinţa civilă nr. 4201 din 04.11.2008 pronunţată în acest dosar, încercând calificarea cererii ca şi o contestaţie la titlu, a urmărit analiza situaţiei expuse de reclamant de către instanţa competentă a se pronunţa pe fondul raporturilor juridice existente între părţi. S-a stabilit în mod irevocabil, de către instanţele superioare, că obiectul cererii priveşte nu contestarea unui act administrativ fiscal, ci un act de executare, neavând relevanţă în opinia aceloraşi instanţe că în motivarea contestaţiei se invocă aspecte ce ţin de existenţa creanţei şi nu motive de legalitate a executării silite. Aceasta pentru că procedura în cadrul contestării obligaţiilor fiscale este una simplă şi neechivocă. În acest sens, instanţa competentă de se pronunţa asupra corectitudinii, existenţei şi cuantumului unei obligaţii fiscale este instanţa de contencios administrativ în cadrul procedurii contestării actelor administrativ fiscale. Pe de altă parte, în privinţa executării propriu zise a unor astfel de acte este competentă judecătoria.

În alte cuvinte, judecătoria este îndrituită a analiza numai dacă, sub aspect formal, executarea silită se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, respectiv dacă titlurile executorii sunt corect întocmite în raport de actele administrativ fiscale ce stau la baza lor, dacă s-au respectat dispoziţiile privitoare la comunicarea acestor titluri executorii şi dacă celelalte mijloace de executare a creanţei pretinse (poprirea, sechestrele asigurătorii sau judiciare, vânzarea la licitaţie publică mobiliară sau imobiliară) sunt efectuate în conformitate cu dispoziţiile legale.

Aşa cum a susţinut pârâta, într-adevăr pentru sumele cuprinse în titlurile executorii ce fac obiectul prezentei cauze au fost emise decizii de impunere. Aceste decizii de impunere nu s-a dovedit a fi fost contestate, anulate sau modificate, deşi dispoziţiile legale (art.205-207 Cod de procedură fiscală) prevăd în mod expres posibilitatea contestării acestora la instanţa de contencios fiscal în termen de 30 de zile de la comunicare.

Ca atare, rămânând valabil emise, aceste decizii de impunere nu mai pot fi verificate în cadrul acestei proceduri, judecătoria fiind ţinută a verifica numai dacă titlurile executorii ce stau la baza instituirii măsurilor de executare silită sunt în conformitate cu aceste decizii. Chiar şi o eventuală expertiză, încuviinţată cu obiective mai largi decât cele care ar fi fost permise pentru acest tip de cauză, în cadrul dosarului nr.6427/279/2008, nu s-ar putea limita decât la verificare formală a corectitudinii emiterii titlurilor executorii în conformitate, sub aspectul sumelor, cu deciziile de impunere ce le-a precedat.

O asemenea neregularitate nu a fost constatată şi nici nu a fost invocată de reclamant, acesta învederând aspecte pentru care sumele nu ar fi deloc datorate în considerarea situaţiei de fapt expus în cuprinsul motivării. Dincolo de neglijenţa organelor statului în producerea acestei situaţii, se poate imputa reclamantului o neglijenţă similară, o dată prin adresarea greşită a cererii sale de încetare a contractului de închiriere ( în ciuda faptului că nu este admisibil ca o instituţie a statului să nu îndrepte o cerere adresată greşit la instituţia competentă, mai cu seamă că în cauză este vorba despre instituţii financiare), iar în al doilea rând prin rămânerea în pasivitate o lungă perioadă de timp deşi intimata continua să comunice decizii de impunere pe care, conform dovezilor depuse în dosarul nr. 6427/279/2008, acesta le-a primit.

În consecinţă, reclamantul va trebui să atace deciziile de impunere prin care i-au fost stabilite obligaţiile fiscale şi în măsura în care acestea vor fi anulate, va fi îndreptăţi la recuperarea sumelor plătite în mod nedatorat aşa cum rezultă din expertiza contabilă întocmită în prezenta cauză.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată constatând că titlurile executorii ce fac obiectul cauzei au fost emise în conformitate cu deciziile de impunere şi executarea silită în sine este efectuată în conformitate cu dispoziţiile legale.

În temeiul art.274 Cod de procedură civilă, instanţa va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare