Contestatie la titlu – lamurirea întelesului si aplicarii titlului executoriu. Admisibilitatea unei astfel de cereri.
Decizia civila nr. 388/12.04.2010 pronuntata de catre Tribunalul Dâmbovita în dos. nr. 1005/120/2010
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Dâmbovita sub nr. 1005/120 din data de 08.03.2010, contestatorul R.R., a solicitat lamurirea întelesului si aplicarii titlului executoriu reprezentat de decizia civila nr. 1400 din 12.10.2009 pronuntata de Tribunalul Dâmbovita – Sectia civila în dosarul nr. 2550/315/2009, în contradictoriu cu intimatii M. P., M. V. M. M.B. si SC E., în sensul precizarii caruia dintre cei doi pârâti (SC E.SRL si R. R.) îi revine obligatia platii cheltuielilor de judecata în suma de 1510 lei .
In motivarea cererii, contestatorul a aratat ca prin somatia din data de 01.03.2010 a fost somat în temeiul art.387 si art. 411 Cod procedura civila, de catre executorul judecatoresc M. A.D. sa plateasca suma de 1890,46 lei reprezentând debit actualizat catre M. M.B., onorariu executor si cheltuieli de executare.
Contestatorul arata ca prin dispozitivul deciziei civile nr. 1400 din 12.10.2009 pronuntata de Tribunalul Dâmbovita – Sectia civila în dosarul nr. 2550/315/2009 a fost obligat sa plateasca numitului MMB suma de 5,30 lei cheltuieli de judecata, iar celalalt intimat pârât din dosar, respectiv SC E.SRL a fost obligat la plata sumei de 1510 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Considera contestatorul ca, desi instanta s-a exprimat echivoc în dispozitivul deciziei, fara a preciza la care dintre cei doi pârâti se refera, este mai mult decât logic ca ea a avut în vedere pe pârâtul SC E. SRL întrucât, în caz contrar, nu ar mai fi dispus în paragraful urmator si obligarea lui R.R. la plata catre recurent a sumei de 5,3 lei cheltuieli de judecata ci ar fi dispus doar obligarea pârâtului R.R. la plata sumei globale de 1515,30 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Un alt argument în favoarea obligarii SC E. SRL la plata sumei de 1510 lei, arata contestatorul, este acela ca SC E. SRL a fost pârât principal, fiind singurul în relatii contractuale cu reclamantul din dosarul nr. 2550/315/2009 ca urmare a încheierii contractului de închiriere nr. 9878/01.11.2010 si singurul culpabil din punct de vedere procesual.
În drept cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 399 Cod procedura civila.
Contestatia a fost însotita de copie de pe decizia civila nr. 1400 din 12.10.2009 pronuntata de Tribunalul Dâmbovita – Sectia civila în dosarul nr. 2550/315/2009, de copie de pe somatia din dosarul de executare nr. 8/2010 si de copie de pe procesul verbal din data de 01.03.2010 întocmit de executorul judecatoresc în acelasi dosar de executare.
La data de 09.04.2010 intimatul M.P. a depus la dosar nota de informatii emisa de catre Oficiul Registrului Comertului Dâmbovita din care rezulta ca SC E.SRL se afla în întrerupere temporara de activitate din data de 28.04.2009 pâna în data de 27.04.2012.
La data de 07.04.2010 s-a depus de catre intimatul MMB întâmpinare. Prin întâmpinare se solicita admiterea contestatiei si lamurirea dispozitivului deciziei în sensul ca persoana obligata la plata cheltuielilor de judecata este contestatorul, în calitate de persoana fizica si nu firma SC E.SRL deoarece aceasta firma are activitatea întrerupta, iar contestatorul este interesat în a nu plati nici o suma de bani, desi el este cel vinovat de existenta procesului.
Analizând actele si lucrarile dosarului tribunalul retine ca prin cererea înregistrata la Tribunalul Dâmbovita sub nr. 1005/120 din data de 08.03.2010, contestatorul RR a solicitat lamurirea întelesului si aplicarii titlului executoriu reprezentat de decizia civila nr. 1400 din 12.10.2009 pronuntata de Tribunalul Dâmbovita – Sectia civila în dosarul nr. 2550/315/2009, în contradictoriu cu intimatii M: P., M.V, MMB si ES E.SRL în sensul precizarii caruia dintre cei doi pârâti (SC E. SRL si R.R.) îi revine obligatia platii cheltuielilor de judecata în suma de 1510 lei .
De asemenea tribunalul retine ca prin decizia civila nr. 1400 din 12.10.2009 pronuntata de Tribunalul Dâmbovita – Sectia civila în dosarul nr. 2550/315/2009 a fost admis recursul recurentului reclamant MMB în contradictoriu cu intimatii reclamanti M.P. M.V, intimati pârâti fiind SC E. SRL si RR, a fost modificata în parte sentinta în sensul obligarii pârâtului sa plateasca reclamantului suma de 1510 lei cheltuieli de judecata, intimatul RR fiind obligat sa plateasca recurentului suma de 5,30 lei cheltuieli de judecata.
În conformitate cu dispozitiile art. 281 ind. 1 alin.(1) Cod procedura civila, în cazul în care sunt necesare lamuriri cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotarârii ori acesta cuprinde dispozitii potrivnice, partile pot cere instantei care a pronuntat hotarârea sa lamureasca dispozitivul sau sa înlature dispozitiile potrivnice.
În situatia în care partea nu a folosit aceasta cale, are posibilitatea ca, în conformitate cu dispozitiile art. 399 C.proc.civ., prin folosirea contestatiei la executare, sa obtina lamurirea întelesului si întinderii titlului executoriu.
Tribunalul constata ca dispozitivul deciziei pronuntate este echivoc cu privire la partea obligata la plata cheltuielilor de judecata pentru fondul procesului în sensul ca nu indica numele acesteia desi din considerente se poate desprinde cu precizie intentia instantei de judecata. Astfel, cercetând motivele pentru care a fost admis recursul si modificata solutia instantei de fond este evident ca aceasta modificare a avut la baza culpa procesuala, culpa care a apartinut în exclusivitate contestatorului RR. În toata motivarea deciziei instanta s-a referit la RR desemnându-l sub denumirea de pârât iar faptele acestuia au stat la baza stabilirii culpei lui procesuale. Astfel, doar cu privire la RR s-au facut referiri de catre tribunal atunci când a retinut ca acesta tinea obiecte personale în spatiul închiriat, ca a mai patruns în spatiu dupa data de 25 martie 2009, ca a raspuns personal la interogatoriu precum si ca si-a ridicat obiectele personale din spatiul închiriat abia dupa formularea cererii de chemare în judecata.
Nu se stabileste nici o culpa procesuala în sarcina pârâtei intimate SC E. SRL, motiv pentru care aceasta nu putea fi obligata la plata cheltuielilor de judecata.
Sustinerea contestatorului în sensul ca SC E. SRL trebuia obligata la plata sumei de 510 lei deoarece, daca tribunalul ar fi intentionat sa oblige pe RR la plata acestei sume nu ar mai fi dispus în paragraful urmator si obligarea lui RR la plata catre recurent a sumei de 5,3 lei cheltuieli de judecata ci ar fi dispus doar obligarea pârâtului RR la plata sumei globale de 1515,30 lei reprezentând cheltuieli de judecata nu se poate sustine ca un motiv de admitere a contestatiei deoarece tehnica de redactare a dispozitivului are ca regula pronuntarea întâi pe solutia instantei de fond iar apoi, în paragraf separat, pe cheltuielile de judecata în recurs. În aceasta situatie instanta nu putea aduna cheltuielile de la fond cu cheltuielile din recurs.
Fata de toate aceste considerente, având în vedere ca, într-adevar, dispozitivul este echivoc si nu precizeaza care dintre pârâtii din dosarul de fond urmeaza a fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, urmeaza a admite contestatia si a lamuri întelesul si aplicarea deciziei civile nr. 1400 din 12.10.2009 pronuntata de Tribunalul Dâmbovita – Sectia civila în dosarul nr. 2550/315/2009 în sensul precizarii ca pârâtul contestator RR este cel ce urmeaza a plati cheltuielile de judecata în suma de 1510 lei catre reclamantul MMB si nu pârâta SC E. SRL.