Contestatie decizie de sanctionare disciplinara

Dosar Nr. 733 (19.02.2010)

2. Drepturi banesti Tribunalul Dolj -Sectia Litigii de Munca

La data de 11.12.2008, reclamantul S. C. a chemat în judecata pe pârâta S.C. Petrom S.A. Bucuresti, solicitând obligarea acesteia la plata salariilor prevazute de art. 161 din contractul colectiv de munca, în cuantum de patru salarii în plata la data pensionarii.

În motivare, a aratat ca a fost salariatul pârâtei pâna la data de 08.11.2007, când a fost pensionat.

Potrivit art. 161 din contractul colectiv de munca la pensionare trebuia sa beneficieze de plata a patru salarii avute la acea data, având o vechime de peste 15 ani în petrol, obligatie nerespectata de pârâta.

În drept si-a întemeiat actiunea pe dispozitiile art. 161 din contractul colectiv de munca aplicabil în 2007.

În sustinere a depus în copie carnetul de munca.

La data de 20.02.2009, pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea actiunii.

A invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune, întemeiata pe dispozitiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, aratând ca în cazul neexecutarii unor clauze ale contractului colectiv de munca, cererile se formuleaza în termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune.

Pe fondul cauzei, a aratat ca prevederile art. 161 din contractul colectiv de munca invocate de reclamant nu îi sunt aplicabile, intrând în vigoare dupa data încetarii raporturilor de munca.

Pe de alta parte, drepturile pretinse se acorda cu ocazia pensionarii, or raporturile de munca în speta au reclamantului au încetat în baza art. 65 si 66 Codul Muncii.

A depus la dosar copie a deciziei de încetare contract individual de munca nr. 673/07.11.2007 .

La data de 20.02.2009, pârâta a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a instantei în solutionarea cererii de fata. Legat de competenta teritoriala a instantei, pârâta a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima teza din Legea nr. 53/2003.

Prin încheierea de sedinta din data de 20.03.2009, instanta a dispus sesizarea Curtii Constitutionale în vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, acuza fiind suspendata pâna la solutionarea acestei exceptii.

Prin decizia nr. 1238/06.10.2009, Curtea Constitutionala a respins ca inadmisibila exceptia invocata de pârâta.

La termenul din 20.03.2010, instanta a luat act de renuntarea pârâtei la solutionarea exceptiilor de necompetenta teritoriala si prescriptiei dreptului la actiune.

Prin sentinta nr. 1004/10.03.2010 instanta a respins cererea constatând urmatoarele :

Reclamantul a fost angajatul pârâtei S.C. Petrom S.A. Bucuresti, pâna la data de 08.11.2007, când raporturile de munca au încetat în baza art. 65 si 66 Codul Muncii, conform mentiunilor înscrise în carnetul de munca (poz. 110) si în decizia nr. 673/07.11.2007 emisa de pârâta.

Ulterior, la data de 22.01.2008, reclamantul s-a pensionat, beneficiind de pensie pentru invaliditate stabilita prin decizia nr. 202983/07.02.2008 emisa de Casa Judeteana de Pensii Dolj.

Reclamantul invoca prevederile art. 161 din contractul colectiv de munca aplicabil la data pensionarii sale, respectiv în anul 2008, al carui text este identic cu cel aplicabil si pentru anul 2007.

Desi au acelasi continut, instanta constata ca în speta aplicabile sunt dispozitiile contractului colectiv de munca valabil la data încetarii raporturilor de munca dintre parti, respectiv pentru anul 2007, motiv pentru care nu va retine apararile partilor sub acest aspect .

Conform art. 161 alin. 1 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate pentru 2007, "la pensionare - indiferent de cauza pensionarii - salariatul este premiat pentru întreaga activitate cu o suma ....... ( alin 2) de patru salarii avute la data pensionarii" daca salariatul are peste 15 ani vechime în petrol.

Textul impune astfel o conditie pentru ca salariatii Petrom sa beneficieze de premiul de 2 sau 4 salarii avute la data pensionarii, în functie de vechimea în petrol si anume încetarea raporturilor de munca în urma pensionarii .

Or, asa cum se retine din înscrisurile mentionate anterior, raporturile de munca au încetat ca urmare a desfiintarii postului detinut de reclamant si nu ca urmare a pensionarii (în temeiul art. 56 lit. d Codul Muncii), reclamantul beneficiind de pensie ulterior încetarii raporturilor de munca.

Ca urmare, instanta constata neîntemeiate sustinerile reclamantului sub acest aspect.

Dispozitiile art. 52 alin. 2 din contractul colectiv de munca 2007, prevad ca în situatia salariatilor care au mai putin de 3 ani pâna la pensionarea anticipata, ale caror contracte nu pot înceta în baza art. 65 Codul Muncii (conform art. 52 alin.1) dar care accepta totusi încetarea raporturilor de munca, beneficiaza de prevederile art. 161 alin. 1 din contract.

Nici aceste dispozitii nu sunt aplicabile reclamantului, întrucât la data încetarii contractului individual de munca acesta nu putea beneficia de pensie anticipata, neîndeplinind conditia de vârsta.

Astfel, conform art. 49 din Legea nr. 19/2000, pensia anticipata se poate acorda asiguratului cu cel mult 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, daca a depasit stagiul de cotizare cu cel putin 10 ani.

Vârsta standard de pensionare prevazuta de art. 41 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, este de 65 ani, reclamantul fiind nascut în data de 08.02.1952. La data încetarii contractului individual de munca, 08.11.2007, reclamantul avea vârsta de 54 ani si 9 luni si, conform legii, pentru a beneficia de pensie anticipata, ar fi trebuit sa aiba cel putin 60 ani. Pentru a beneficia de dispozitiile art. 52 alin. 2 din contractul colectiv de munca ar fi trebuit ca la data încetarii raporturilor de munca sa fi avut 57 ani.

Pentru aceste considerente, instanta a constat ca reclamantul nu îndeplineste conditiile pentru a beneficia de dispozitiile art. 161 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate pentru anul 2007, cererea sa fiind respinsa ca neîntemeiata.