Dosar nr. 1107/205/2009
R O M Â N I A
TRIBUNALUL ARGES
SECTIA CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 18
Sedinta publica de la 02 Februarie 2010
S-a luat în examinare pentru solutionare apelul declarat de contestatorii TC B, T D, T S, V D, N C, R M, N M, T E si T P, împotriva sentintei civile nr.977 din data de 01.06.2009, pronuntata de Judecatoria Câmpulung Muscel în dosarul nr.1107/205/2009, intimati fiind G M si G D.
La apelul nominal facut în sedinta publica au lipsit partile.
Procedura legal îndeplinita fara citarea partilor.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care învedereaza ca dezbaterile asupra apelului au avut loc în sedinta publica din data de 26 Ianuarie 2010, sustinerile partilor fiind consemnate în cuprinsul încheierii de sedinta din aceea data si care fac parte integranta din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de fata, deliberând constata urmatoarele:
Prin contestatia la executare, înregistrata la data de 31 martie 2009 ,pe rolul Judecatoriei Câmpulung, contestatorii T B, T D, T S, V D, N C, R M, N M si TE si TP, în contradictoriu cu intimatii G M si G D, au solicitat anularea tuturor formelor de executare silita începute în dosarul nr. 99 din 20 martie 2009 al executorului judecatoresc M M , prin care solicita si suspendarea executarii silite pâna la solutionarea contestatiei.
În motivarea actiunii contestatorii arata ca terenul, ce face obiectul executarii silite, a apartinut lui T I, autorul contestatorilor si ca în prezent face obiectul indiviziunii între contestatori , neexistând un titlu executoriu, care sa fie opozabil acestora. S-a mai sustinut ca întrucât titlul executoriu este reprezentat de sentinta civila nr. 1845/27.05.1997 a intervenit prescriptia extinctiva a executarii silite.
Prin sentinta civila nr.977 din 01 iunie 2009 a Judecatoriei Câmpulung Muscel a fost respins contestatia formulata de contestatorii T B, T D, T S, V D, N C, R M, N M, T E si T P, în contradictoriu cu intimatii G M si G D si au fost obligati, în solidar , contestatorii sa plateasca intimatilor 300 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca, prin sentinta civila nr. 1845 din 27 mai 1997 pronuntata de Judecatoria Câmpulung-Muscel, judetul Arges, ramasa definitiva prin decizia nr.1761 din 13 iunie 1999 a Tribunalului Arges si decizia civila nr.38/R/12 ianuarie 2000 a Curtii de Apel Pitesti numitii T E si T P, au fost obligati sa lase reclamantilor (intimatilor) G D, în deplina proprietate si posesie suprafata de 58,35 m.p. , identificata potrivit raportului de expertiza tehnica si schitelor anexa întocmite de inginer B D.
S-a mai retinut de catre instanta de fond ca nu s-a facut dovada de catre contestatori a faptului ca terenul ce face obiectul executarii silite, este proprietatea lor si ca nu a intervenit termenul de prescriptie , întrucât termenul de prescriptie este de 1o ani.
Împotriva acestei sentinte, au declarat apel contestatorii TB, T D, T S, V D, N C, R M, N M si T E si T P criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a aratat ca :
1.a fost solutionata în mod gresit exceptia prescriptiei extinctive, întrucât termenul de prescriptie era de 3 ani si ca punerea în executare a pct.2 si 3 din dispozitiv nu se putea face într-un termen mai mare de 3 ani;
2.a intervenit nulitatea executarii silite, întrucât aceasta nu s-a dispus încuviintarea executarii silite;
3.în mod gresit s-a retinut de catre instanta de fond ca nu s-a facut dovada de catre contestatori a faptului ca terenul, ce face obiectul executarii, în prezent face obiectul indiviziunii între contestatori.
De asemenea la termenul din data de 26.01.2010, aparatorul contestatorilor a invocat exceptia inadmisibilitatii, justificata de faptul ca executarea silita a fost începuta de un sigur coproprietar.
Tribunalul deliberând asupra apelului retine ca acesta este neîntemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Prin sentinta civila nr.1845/27.05.1997 a Judecatoriei Câmpulung (f.2-dosar de executare nr.99/2009, ramasa definitiva si irevocabila, prin decizia civila nr.38/12.01.2000 a Curtii de Apel Pitesti, a fost admisa actiunea formulata de reclamantii G D si G M si au fost obligati pârâti T E si T P sa lase în deplina proprietate si posesie suprafata de 58, 35 mp, identificata potrivit RET B D, s-a stabilit linia de hotar pe reperele A-B-C-D, fiind obligati pârâti sa refaca gardul pe aceasta linie de hotar si sa refaca acoperisul casei noi dinspre proprietatea reclamantilor, în sensul ca apele pluviale sa se scurga pe proprietatea pârâtilor, retinându-se ca pârâtii T E si T P, au ocupat ,fara drept, suprafata de 58, 35 mp, astfel cum a fost determinata prin expertiza efectuata de B D.
La data de 19.03.2009, reclamanta G M a solicitat punerea în executarea silita a sentintei civile nr.1845/27.05.1997 a Judecatoriei Câmpulung, formându-se dosarul de executare nr.99/2009 al BEJ M I, fiind emise somatii de executare , în conformitate cu art.580 c.proc.civ., în contra debitorilor T E si T P.
1.În ce priveste exceptia inadmisibilitatii invocata de catre aparatorul apelantilor, în fapt o noua cauza de nulitate a actelor de executare , efectuate în dosarul nr.99/2009, cauza inadmisibila în faza apelului conform art.294 alin 1 c.proc.civ., tribunalul retine ca aceasta este neîntemeiata, întrucât executarea unei sentinte judecatoresti , constituie un act de conservare care poate fi efectuat de un singur sot, în baza mandantului tacit prevazut de art.35 c.fam. În consecinta, faptul ca executarea silita a sentintei civile nr. 1845/27.05.1997 a Judecatoriei Câmpulung, a fost solicitata doar de creditoarea G M, nu a fost de natura a încalca principiul unanimitatii, având în vedere dispozitiile art.35 c.fam.
2.În ce priveste exceptia prescriptiei extinctive, tribunalul apreciaza ca aceasta a fost corect solutionata de catre instanta de fond. Astfel conform art.405 alin 2 c.proc.civ., termenul de prescriptie a executarii silite începe sa curga de la data când se naste dreptul de a cere executarea silita, respectiv de la data ramânerii definitive a hotarârii, ce constituie titlul executoriu, or, conform art.377 alin 1 c.proc.civ., hotarârilor ce fac obiectul apelului, ramân definitive la data pronuntarii hotarârii prin care s-a solutionat apelul.
În cauza, sentinta civila nr.1845/27.05.1997 a Judecatoriei Câmpulung, a ramas definitiva la data de 13.06.1999 , când prin decizia civila nr.1761/1999 a Tribunalului Arges a fost solutionat apelul, astfel ca la aceasta data a devenit executorie si a început sa curga termenul de prescriptie extinctiva. Desi prin art.404 c.proc.civ., anterior modificarii din 2001, se prevedea un termen de prescriptie de 30 de ani, termen modificat implicit prin Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva, pentru actiunile personale la 3 ani, tribunalul, retine ca prin OUG nr.138/2000, a fost introdus, prin art.405 alin 1 teza a II-a c.proc.civ., un termen de prescriptie extinctiva pentru actiunile reale imobiliare de 10 ani, astfel ca a avut loc o abreviere a termenului de 30 de ani, la 10 ani, în materia actiunilor reale imobiliare. În consecinta, tribunalul apreciaza ca executarea silita , începuta la data de 19.03.2009, în dosarul de executare silita nr.99/2009, se afla în cursul termenului de 10 ani, prevazut de art.405 c.proc.civ., astfel ca exceptie prescriptiei extinctive a primului petit din dispozitivul titlului executoriu este neîntemeiata.
În ce priveste exceptia prescriptiei extinctive a petitelor nr.2 si 3 din dispozitivul titlului executoriu, tribunalul retine ca aceasta este neîntemeiata, întrucât obligatiile de a reface gardul si acoperisul, nu reprezinta obligatii personale corelative unui drept de creanta, ci aplicatii concrete ale obligatiei generale, negative de a nu aduce atingere dreptului de proprietate privata a unei persoane, astfel ca executarea unor asemenea obligatii urmeaza a se prescrie, în termenul de prescriptie extinctiva, prevazut pentru obligatia principala de a lasa libera proprietatea unei persoane, conform regulii „accesorium sequitur principale”, respectiv în termenul de 10 ani, prevazut de art.405 alin 1 c.proc.civ.
3.În ce priveste contestatia la executare , formulata de contestatorii T B, T D, T S, V D, N C, R M si N M, tribunalul retine ca acestia s-au prevalat de calitatea de terti, vatamati prin executarea silita, ce face obiectul dosarului nr.99/2009. În astfel de cazuri, contestatia pe care o face tertii are caracterul unei actiuni în "escindere" si, ca atare, tertii trebuie sa dovedeasca dreptul lor de proprietate asupra bunurilor a caror scoatere de sub urmarire o cere, dovada care trebuie facuta în conditiile stabilite de lege (de exemplu, dovada dreptului de proprietate imobiliara se face, în principiu, numai prin înscrisuri întocmite potrivit procedurilor legale ca: acte de vânzare-cumparare, acte de donatie, testamente, hotarâri judecatoresti, extrase de carte financiara etc.).
În cauza, tertii-contestatori T B, T D, TS, V D, N C, R M si N M au sustinut ca terenul , ce face obiectul executarii silite, face obiectul contractului de vânzare nr.451/ 23.06.1937, fiind proprietatea autorului T I, decedat la data de 21.06.1993. Însa astfel cum rezulta din cuprinsul sentintei civile nr.1845/27.05.1997 a Judecatoriei Câmpulung (f.11-12, dosar fond), coroborat cu raportul de expertiza efectuat de B D (f.14-19, dosar fond), rezulta ca suprafata de 58, 35 mp, era detinuta de catre pârâtii T E si T P, în plus fata de suprafata de circa 12 ari, ce a format obiectul contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.451/23.06.1937, apreciindu-se ca aceasta suprafata de teren este detinuta fara drept de catre pârâti. În ce priveste opozabilitatea hotarârii mai sus mentionate, fata de contestatorii T B, T D, T S, V D, N C, R M si N M, tribunalul retine ca actul jurisdictional (ca orice act juridic, în general) produce pe lânga efecte obligatorii între parti, întemeiate pe principiul relativitatii, si efecte de opozabilitate fata de terti, iar ca element nou aparut în ordinea juridica si în cea sociala, hotarârea nu poate fi ignorata de catre terti sub motiv ca nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei, însa fata de acestia hotarârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic si cu valoarea unui mijloc de proba (respectiv, de prezumtie relativa), tertul având posibilitatea ca în cadrul unui proces ulterior, prin administrare de probe, sa rastoarne prezumtia mentionata.[în acelasi sens: I.C.C.J., s.civ.si de propr.int., dec.nr.2351/2007].Or, în cauza, desi contestatorii au beneficiat de asistenta juridica calificata, nu au rasturnat prezumtia dedusa din existenta sentintei civile nr.1845/27.05.1997, prin administrarea de probe contrarii, conform art.1169 c.civ., din care sa rezulte faptul ca terenul, ce face parte obiectul executarii silite , conform dosarului de executare nr.99/2009, face parte din contractul de vânzare-cumparare nr. 451/23.06.1937.În plus, nici invocarea deciziei civile nr.220/R/4.02.2008 a Tribunalului Arges (f.25-26, dosar fond) , prin care s-a anulat actele de executare în dosarul nr.143/2007 al BEJ M M, nu este de natura a rasturna prezumtia mai sus mentionata, întrucât nu s-a demonstrat de catre contestatorii T B, T D, T S, V D, N C, R M si N M, în conditiile art.1169 c.civ., faptul ca terenul ce a facut obiectul executarii silite, în dosarul de executare nr.143/2007, este identic cu terenul, ce face obiectul dosarului de executare nr.99/2009.
4.În ce priveste critica privind nulitatea actelor de executare , efectuate în dosarul nr.99/2009, ca urmare a lipsei încheierii de dezbaterii, tribunalul retine ca la data începerii executarii silite-19.03.2009, cerinta încuviintarii executarii silite nu era impusa de lege, aceasta fiind impusa ulterior, ca urmare a declararii neconstitutionalitatii a art.1 pct.13 din Legea nr.459/2006, prin decizia Curtii Constitutionale nr.458/31.03.2009, publicata în M.Of. nr.256 din 17 aprilie 2009.Sustinerea aparatorului apelantilor potrivit careia aceasta decizie trebuie aplicata retraoctiv, este nelegala, având în vedere ca potrivit art.147 alin 4 din Constitutia României, deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si au putere doar pe viitor, neputându-se aplica retroactiv.
5.În ce priveste contestatia la executare formulata de contestatorii TE si T P, în calitate de debitori, prin care se invoca faptul ca în titlul executoriu figureaza în calitate de pârât numitul T P, iar în realitate numele corect este T P, tribunalul retine pe de o parte, ca nu s-a facut dovada , în conditiile art.1169 c.civ., a numelui real al acestui contestator, iar, pe de alta parte, contestatorul T P, în litigiul finalizat prin sentinta civila nr. 1845/27.05.1997 a Judecatoriei Câmpulung, nu a invocat lipsa de indentitate fizica între persoana pârâtului si persoana obligata în raportul juridic dedus judecatii.
Pentru considerentele expuse, tribunalul în baza art.296 c.proc.civ., va respinge apelul formulat ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de contestatorii TB, T D, T S, toti cu domiciliul în judetul Arges, V D, domiciliata în judetul Arges, N C domiciliata în Bucuresti, R M, domiciliata în judetul Arges, N M, domiciliata în judetul Arges, T E domiciliata în judetul Arges si T P, domiciliat în judetul Arges, împotriva sentintei civile nr.977 din data de 01.06.2009, pronuntata de Judecatoria Câmpulung Muscel în dosarul nr.1107/205/2009, intimati fiind G M si GD ambii domiciliati în judetul Arges.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica azi 02 Februarie 2010, la Tribunalul Arges - Sectie Civila.