Drept civil
Sentinta civila
Executare silita
Contestatoarea nu a fost convocata adecvat si nu s-a efectuat o cercetare disciplinara prealabila în sensul impus de legiuitor si aceasta pentru ca dupa cum s-a reliefat contestatoarea nu a fost convocata corespunzator, în scris, cu indicarea expresa a obiectului convocarii si cu o anumita perioada de timp înainte de data efectuarii cercetarii disciplinare, suficienta pentru a-si pregati apararea intereselor.
(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., sent. nr. 414/R/11 noiembrie 2009, nepublicata)
Prin actiunea civila înregistrata sub nr. de mai sus contestatoarea B. D. a chemat în judecata pe intimata SC P.F.C. SA Bistrita solicitând anularea Deciziei nr. 2/28.02.2009 prin care i-a fost desfacut contractul de munca în baza art. 61 lit. A Codul muncii, sa se dispuna reintegrarea sa în functia ocupata anterior emiterii acestei decizii, sau într-un alt post cu atributii similare, sa se dispuna obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale începând cu data mentionata si pâna la integrarea pe postul ocupat anterior cu toate indexarile, majorarile si actualizarile de care ar fi beneficiat daca ar fi lucrat. A mai solicitat obligarea pârâtei sa-i achite indemnizatia proportionala concediului de odihna corespunzator pentru perioada lucrata, precum si obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei daune morale.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Contestatoarea a fost angajata în baza unui contract individual de munca la societatea intimata în functia de consilier economist. În data de 26.02.2009 la sediul societatii s-a întocmit procesul-verbal pentru cercetare disciplinara prealabila semnat de administratorul societatii intimate, de 4 martori, salariati ai societatii, fara a fi semnat de contestatoare. În acest înscris se mentioneaza ca reclamanta a fost convocata verbal în sedinta cu toti salariatii firmei în vederea clarificarii situatiei acesteia si s-a consemnat ca aceasta ar fi divulgat unor terte persoane din afara firmei informatii strict confidentiale. În acelasi proces-verbal se precizeaza ca angajata a formulat aparari în sensul ca nu si-a dat seama ca datele transmise sunt cu caracter confidential si nici ca nu avea voie sa divulge informatii despre clientii societatii ori despre situatiile lor financiare ori despre planurile acestora pentru dezvoltarea afacerii sau sumele pe care le încaseaza firma de consultanta pentru realizarea proiectului în vederea accesarii fondurilor europene.
În aceiasi data s-a încheiat de catre administratorul intimatei decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare în care s-a consemnat ca începând cu data de 28.02.2009 se va dispune aplicarea sanctiunii disciplinare prevazuta de art. 264 lit- f Codul muncii, respectiv desfacerea contractului de munca al contestatoarei, retinându-se ca temei de fapt divulgarea de informatii confidentiale de catre aceasta la terte persoane si nerespectarea regulilor, regulamentelor si procedurilor interne disciplinare.
În aceiasi data de 26.02.2009 societatea a încheiat un înscris adresat contestatoarei prin care aceasta era anuntata ca s-a propus aplicarea sanctiunii disciplinare prevazuta de art. 264 lit- f coroborat cu art. 61 lit. A Codul muncii, respectiv desfacerea contractului individual de munca pe motivul divulgarii unor date legate de clienti unor terte persoane, date care erau confidentiale. În acelasi înscris se prevede ca în vederea clarificarii situatiei contestatoarei este invitata la aceiasi data la sediul societatii la o sedinta cu toti salariatii firmei si ca acest înscris constituie convocare în vederea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile potrivit art. 267 Codul muncii.
Ulterior în data de 28.02.2009 a fost încheiata dispozitia nr. 2 de catre reprezentantul societatii intimate prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de munca al contestatoarei în temeiul art. 61 lit. a din Legea nr. 53/2003, tinând seama de decizia nr. 2/28.02.2009.
Probatoriul testimonial administrat a reliefat faptul ca întrucât contestatoarea a avut o convorbire pe internet, în sistem messenger cu o terta persoana, ocazie cu care ar fi divulgat anumite informatii considerate confidentiale de catre administratorul societatii intimate referitoare la anumiti clienti în legatura cu fonduri europene, încalcând astfel obligatia de confidentialitate asumata, în data de 26 .02.2009 a avut loc o sedinta de fata cu toti salariatii societatii ce erau atunci prezenti, iar administratorul intimatei i-a adus la cunostinta învinuirea respectiva contestatoarei, i-a solicitat pozitia, aceasta a refuzat sa semneze înscrisurile întocmite de reprezentantii intimatei si i s-a spus verbal ca urmeaza a fi concediata pentru divulgarea de informatii confidentiale.
Este de precizat faptul ca în data de 26.02.2009 contestatoarea fost prezenta si a sustinut proba teoretica a examenului pentru obtinerea permisului de conducere conform înscrisului eliberat de Serviciul public comunitar Regim permise de conducere si înmatriculare a autovehiculelor Bistrita-Nasaud.
Potrivit disp. art. 267 Codul muncii sub sanctiunea nulitatii absolute nici o masura disciplinara, cu exceptia avertismentului scris nu poate fi dispusa numai înainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile. În vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile salariatul va fi convocat în scris de catre persoana împuternicita de angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora si locul întrevederii. Potrivit disp. art. 268 alin. 2 Codul muncii sub sanctiunea nulitatii absolute decizia de sanctionare trebuie sa cuprinda descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care a fost încalcata de salariat, motivele pentru care au fost înlaturate apararile salariatului, temeiurile de drept în baza carora sanctiunea disciplinara de aplica.
În cauza de fata, tribunalul, având în vedere aceste dispozitii legale imperative, statueaza ca raportat la probatoriul administrat, contestatoarea nu a fost convocata adecvat si nu s-a efectuat o cercetare disciplinara prealabila în sensul impus de legiuitor si aceasta pentru ca dupa cum s-a reliefat contestatoarea nu a fost convocata corespunzator, în scris, cu indicarea expresa a obiectului convocarii si cu o anumita perioada de timp înainte de data efectuarii cercetarii disciplinare, suficienta pentru a-si pregati apararea intereselor. Se constata ca a fost întocmita, formal, în aceeasi zi cu data cercetarii disciplinare prealabile, o convocare scrisa a contestatoarei, cu toate ca în procesul verbal încheiat se mentioneaza ca ar fi convocata verbal, nelegal raportat la prevederile legale imperative anterior evocate. Tribunalul considera nelegala si modalitatea de desfasurare a procedurii cercetarii prealabile sub aspectul participarii tuturor salariatilor prezenti la sediul intimatei la data respectiva, pentru ca din interpretarea gramaticala si teleologica a art.267 Codul muncii la aceasta procedura ar trebui sa participe doar persoana împuternicita în scris din partea angajatorului, iar nu toti salariati prezenti, tocmai pentru a avea posibilitatea cel cercetat sa-si prezinte apararile necesare fara a se simti eventual stingherit de prezenta altor salariati, în afara de situatia în care cel ce era cercetat ar fi cerut sa fie asistat de un singur reprezentant al salariatilor, ceea ce nu s-a dovedit în cazul de fata.
Tribunalul considera nelegala modalitatea de efectuare a acestei proceduri de cercetare prealabila deosebit de importanta pentru a se realiza respectarea dreptului la aparare al salariatului, pentru a se evita concedierile abuzive, astfel încât urmeaza a se aplica sanctiunea anume prevazuta de legiuitor pentru actul de sanctionare disciplinara nelegal întocmit, respectiv nulitatea absoluta a dispozitiei de desfacere a contractului individual de munca al reclamantei.
Având în vedere aceste considerente tribunalul va admite în parte contestatia formulata, va constata nulitatea absoluta a dispozitiei nr.2/2009 de desfacere a contractului individual de munca al reclamantei si tinând cont de efectul specific nulitatii actului juridic, respectiv repunerea partilor în situatia anterioara emiterii acestuia, va dispune reintegrarea contestatoarei în functia anterior detinuta emiterii dispozitiei de concediere. De asemenea, tinând cont de caracterul retroactiv al sanctiunii nulitatii absolute a dispozitiei de concediere, tribunalul va obliga societatea intimata sa plateasca contestatoarei drepturile salariale cuvenite începând cu data de 28.02.2009 la zi cu toate indexarile, majorarile si actualizarile de care ar fi beneficiat în cazul continuarii activitatii, facând aplicarea în acest sens a dispozitiilor art. 78 alin. 1 Codul muncii.
Tribunalul va respinge ca nefondata cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la acordarea unei indemnizatii de concediu proportional cu perioada lucrata, întrucât aceasta are la îndemâna posibilitatea depunerii unei cereri de concediu, din moment ce s-a dispus reintegrarea sa în munca în acelasi an calendaristic cu concedierea sa si cu respectarea legala a duratei concediului de odihna, facându-se aplicarea art.144 Codul muncii referitoare la efectuarea în natura a concediului de odihna.
Neîntemeiata este si pretentia contestatoarei de obligare a intimatei la plata sumei de 10.000 lei daune morale, întrucât în aceasta materie s-a pronuntat Înalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 40/2007 prin care a fost solutionat un recurs în interesul legii, decizie obligatorie sub aspectul dezlegarii problemei de drept, pentru a se asigura o jurisprudenta unitare potrivit art.329 Cod procedura civila, si a statuat ca daunele morale pot fi acordate salariatilor de catre instanta de judecata doar în conditiile în care se prevede expres acordarea acestora în lege, contractul colectiv de munca ori contractul individual de munca încheiat de parti, ori acest lucru nu s-a dovedit în cauza de fata.
În temeiul dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila nu se vor acorda cheltuieli de judecata, întrucât pe de o parte, contestatoarea nu a solicitat cu ocazia dezbaterilor obligarea intimatei la plata unor asemenea cheltuieli, pe care oricum nu le-a probat sub aspectul întinderii acestora, iar pe de alta parte, intimata desi a solicitat cheltuieli de judecata, fata de solutia adoptata, se afla în culpa procesuala si nu este îndreptatita la acordarea cheltuielilor de judecata pretins facute în acest dosar si al caror cuantum oricum nu a fost dovedit.