Contract de ipoteca. Stingerea ipotecii.
Act autentic. Forta probanta.
Stingerea ipotecilor se poate realiza pe cale accesorie, când creanta principala se stinge prin plata, novatie, compensatie, confuziune, remiterea de datorie, anulare.
Numai în aceste situatii, dispare si ipoteca care garanta creanta, cu precizarea ca stingerea creantei produce stingerea ipotecii doar daca este totala. În cazul în care aceasta este partiala, ipoteca va continua sa existe în întregime datorita caracterului sau indivizibil.
Potrivit art.1800 Cod civil, stingerea ipotecii poate avea loc si pe cale principala, prin stingerea obligatiei principale, renuntarea creditorului la ipoteca, prescriptia, pierderea lucrului grevat, stingerea dreptului ipotecat, rezolutia sau rezilierea dreptului de proprietate a constitutorului, consolidare.
Din actele si lucrarile dosarului, nu s-a probat ca a intervenit vreo cauza de stingere a ipotecii pe cale accesorie sau principala. Creditoarea AVAS nu si-a recuperat în cadrul proedurii prevazute de Legea nr. 64/1995 creanta, procedura fiind stinsa în baza art.117 alin.1 din lege, ca urmare a lichidarii averii debitorului, si nu datorita acoperirii integrale a pasivului.
Închiderea procedurii prevazuta de Legea nr.64/1995 nu înseamna stingerea obligatiei principale.
Pârâta AVAS, în calitate de creditor al SC S.T. SRL nu a recuperat în totalitate creanta sa, astfel ca, în temeiul art.39, art.40 si art. 41 din OUG nr.51/1998, republicata, s-a îndreptat cu o cerere de executare silita împotriva garantilor ipotecari.
Actul autentic, potrivit art.1171 Cod civil, este acela care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public, care are dreptul de a functiona în locul unde actul s-a facut.
Înscrisul autentic are o forta probanta deosebita si cel care invoca un înscris autentic, în speta AVAS, este dispensat de sarcina probei; sarcina probei revine persoanei care contesta exactitatea sau autenticitatea înscrisului, în speta reclamanta.
Pe de alta, parte, se retine ca mentiunile înscrisului privitoare la faptele materiale petrecute în fata notarului, ca de exemplu, semnaturile partilor fac dovada pâna la înscrierea în fals,
În speta, reclamanta nu a probat ca semnatura nu-i apartine si nu a înteles sa se înscrie în fals, potrivit procedurii prevazuta de art 180-185 Cod procedura civila.
(Sentinta comerciala nr. 90/03.05.2007, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala)
Prin actiunea înregistrata la 13.11.2006, reclamantii S. N. si S. I. au chemat în judecata pe pârâta A.V.A.S., solicitând radierea inscriptiei ipotecare efectuata în favoarea BASA Constanta asupra imobilului proprietatea reclamantei, situat în Constanta, ipoteca transcrisa în registrul de transcriptiuni si inscriptiuni imobiliare sub nr.11264/21.10.1996.
În motivare, s-a aratat ca reclamantul a detinut calitatea de administrator si asociat al SC S.T. SRL si a contractat un împrumut în valoare de 217.878 USD în numele SC S.T. SRL, garantându-l cu bunurile apartinând societatii si cu imobilul situat în Constanta. În anul 1999, creditul a fost cesionat catre AVAS.
Ulterior, prin încheierea din 19.04.2001, pronuntata de Judecatorul sindic în dosarul nr.2994/com/2000 al Tribunalului Constanta s-a deschis procedura falimentului împotriva SC S.
În cadrul procedurii de executare silita colectiva a debitoarei, creditoarea AVAS s-a înscris la masa credala cu valoarea creditului neperformant, iar dupa valorificarea bunurilor din patrimoniul societatii, sumele de bani rezultate au fost distribuite catre aceasta.
Dupa parcurgerea procedurii de faliment, creditoarea AVAS a formulat la 6.10.2005 cerere de atragere a raspunderii patrimoniale si a celor doi administratori, însa A.V.A.S a renuntat la judecata cauzei.
Prin încheierea nr.666/20.02.2006, s-a dispus închiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului si radierea SC S. T. SRL.
La 27.03.2006, cu adresa nr.8378, A.V.A.S a transmis comunicarea titlurilor executorii constatatoare ale creantei preluate de la B.A., în calitate de cedent prin contractul de cesiune de creanta nr.728518/3.12.1999 si actul aditional, creanta în valoare de 246.738,46 USD a debitoarei SC S.T. SRL pentru care reclamantii au calitate de garant.
Se sustine ca obligatia principala a fost stinsa prin închiderea procedurii falimentului si radierea firmei falite din registrul societatii comerciale, si prin urmare, obligatia accesorie de garantare a fost stinsa.
Reclamantul S.A., în calitate de administrator, a fost exonerat de responsabilitatea acoperirii pasivului firmei falite cu averea personala, deoarece cauzele declinului firmei falite nu îi sunt imputabile, situatie de fapt stabilita prin Decizia civila nr.6439/19.12.2000.
În drept, se invoca art.53 alin.1 din Legea nr.7/1996, art.136, art.137 alin.1 Legea nr.85/2006.
La data de 1.02.2007, reclamanta S. I. a formulat cerere modificatoare a actiunii principale, în contradictoriu cu pârâtii A.V.A.S. si pârâtul S.N., solicitând, în principal, sa se constate nulitatea absoluta a contractului de garantie imobiliara autentificat sub nr.10605/18.01.1995 si, în subsidiar, anularea contractului de garantie imobiliara, constatând ca obligatia accesorie de garantare a fost stinsa si prin urmare, contractul de garantie imobiliara este lipsit de efecte.
În motivarea cererii, se arata ca la data încheierii contractului de garantie imobiliara, bunul imobil se afla în proprietatea exclusiva a reclamantei si pentru valabilitatea acestuia, erau necesare consimtamântul si semnatura acesteia, în calitate de proprietar. Din contractul de garantie imobiliara rezulta ca exista doua semnaturi, una este a pârâtului S.A., însa a doua nu apartine reclamantei.
Prin urmare, actul de garantie mentionat este lovit de nulitate absoluta, deoarece a fost încheiat fara consimtamântul reclamantei, în calitate de proprietar al imobilului.
În subsidiar, se arata ca obligatia corelativa asumata de pârâtul S.A. a fost stinsa o data cu închiderea procedurii de executare silita colectiva aplicata debitorului principal SC S.T. SRL.
Prin încheierea nr.666/20.02.2006, s-a dispus închiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului si radierea SC S. T. SRL.
Se sustine ca obligatia principala a fost stinsa prin închiderea procedurii falimentului si radierea firmei falite din registrul societatii comerciale, si prin urmare, obligatia accesorie de garantare a fost stinsa.
Reclamantul S.A., în calitate de administrator, a fost exonerat de responsabilitatea acoperirii pasivului firmei falite cu averea personala, deoarece cauzele declinului firmei falite nu îi sunt imputabile, situatie de fapt stabilita prin Decizia civila nr.6439/19.12.2000.
Pârâta A.V.A.S a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia necompetentei materiale a cauzei în favoarea Curtii de Apel Bucuresti.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea actiunii, aratând ca bunurile constituite ca garantii ale executarii obligatiilor debitorului pot excede averii debitorului. Ele pot apartine unor terti care au consfintit înscrierea ipotecii asupra acestor bunuri.
Descarcarea de obligatii a debitorului nu atrage descarcarea de obligatii a fidejusorului sau a codebitorului principal, iar imobilul ipotecat raspunde de întreaga datorie.
Prin Sentinta civila nr.1/COM/01 februarie 2007, Curtea de Apel Constanta, Sectia comerciala, maritima si fluviala, contencios administrativ si fiscal a admis exceptia necompetentei teritoriale si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Curtii de Apel Bucuresti.
Prealabil expunerii situatiei de fapt si a analizarii motivelor cererii, Curtea retine ca în ceea ce priveste cererea modificatoare, acesta a fost depusa dupa prima zi de înfatisare, însa poate fi primita daca pârâtul nu se opune si numai în fata primei instante.
Din practicaua Sentinta civila nr.1/COM/01 februarie 2007, rezulta ca instanta a înteles sa respinga cererea modificatoare, fara ca pârâtul sa se fi opus, astfel ca cererea modificatoare poate fi primita daca pârâtul achieseaza.
Dispozitia instantei în sensul aratat mai sus nu leaga instanta în favoarea careia s-a declinat competenta.
Potrvit art 160 Cod procedura civila, în cazul declararii necompetentei, dovezile administrate în instanta necompetenta ramân câstigate judecatii si instanta competenta nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice.
Prin urmare, textul distinge între situatia actelor de procedura si cea a dovezilor administrate în fata instantei necompetente. În timp ce dovezile ramân câstigate judecatii, în privinta actelor de procedura se aplica regulile privitoare la nulitatea actelor de procedura înscrise în art. 105 alin.2 Cod proc civ., "Actele de procedura îndeplinite de un judecator necompetent sunt nule"
Cât priveste pozitia procesuala a reclamantului S.A., Curtea retine ca acesta nu a formulat vreo cerere de renuntare la judecata sau la dreptul pretins, astfel încât sa dobândeasca calitate procesuala pasiva, modificarea cererii socotindu-se facuta doar în privinta motivelor, întelese drept cauza a actiunii. Acest aspect se deduce si din pozitia aparatorului celor doi reclamanti, care a înteles sa apere partile pe care le reprezinta, în calitatea acestora de reclamanti.
Pe fondul cauzei, din actele si lucrarile dosarului, Curtea retine ca SC S.T. SRL a încheiat cu B.A. SA conventia de credit nr.25036/10.10.1996 si Actul aditional nr.1, Actul aditional nr.2/27.02.1997, Actul aditional nr.3/14.14.1997, Act aditional nr.12612/7.06.1999.
La 14.10.1996, s-a încheiat contractul de garantie imobiliara între B.A. SA si S.A. si S.I., prin care reclamantii garantau cu imobilul proprietate personala situat în Constanta, obligatia de rambursare a creditului în suma de 217.878 USD acordat de B.A. SA debitorului SC S.T. SRL în baza contractului de credit nr.25036/1996.
La 27.03.2006, cu adresa nr.8378, A.V.A.S a transmis comunicarea titlurilor executorii constatatoare ale creantei preluate de la B.A. în calitate de cedent, prin contractul de cesiune de creanta nr.728518/3.12.1999 si actul aditional, creanta în valoare de 246.738,46 USD a debitoarei SC S.T. SRL pentru care reclamantii au calitate de garant.
Potrvit art. 1746 Cod civil, ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligatii, ceea ce acorda titularului sau un drept de urmarire asupra bunului în masura oricarui s-ar gasi si un drept de preferinta.
Plata partiala a creantei nu micsoreaza garantia ipotecara si întreg imobilul ramâne grevat pâna la achitarea deplina a datoriei.
Faptul ca procedura falimentului deschisa împotriva SC S.T. SRL a fost închisa, întrucât a avut loc lichidarea integrala a averii debitorului, însa creditoarea AVAS nu a recuperat creanta datorata în baza contractului de credit nr.25036/10.10.1996, nu este un motiv pentru a considera stinsa obligatia accesorie de garantare, întrucât executarea pornita împotriva garantilor ipotecari, în baza O.U.G nr.51/1998, republicata este distincta de procedura prevazuta de Legea nr.64/1995 pornita împotriva debitoarei principale, SC S.T. SRL.
Stingerea ipotecilor se poate realiza pe cale accesorie, când creanta principala se stinge prin plata, novatie, compensatie, confuziune, remiterea de datorie, anulare.
Numai în aceste situatii, dispare si ipoteca care garanta creanta, cu precizarea ca stingerea creantei produce stingerea ipotecii doar daca este totala. În cazul în care aceasta este partiala, ipoteca va continua sa existe în întregime datorita caracterului sau indivizibil.
Potrivit art.1800 Cod civil, stingerea ipotecii poate avea loc si pe cale principala, prin stingerea obligatiei principale, renuntarea creditorului la ipoteca, prescriptia, pierderea lucrului grevat, stingerea dreptului ipotecat, rezolutia sau rezilierea dreptului de proprietate a constitutorului, consolidare.
Din actele si lucrarile dosarului, nu s-a probat ca a intervenit vreo cauza de stingere a ipotecii pe cale accesorie sau principala. Creditoarea AVAS nu si-a recuperat în cadrul proedurii prevazute de Legea nr. 64/1995 creanta, procedura fiind stinsa în baza art.117 alin.1 din lege, ca urmare a lichidarii averii debitorului, si nu datorita acoperirii integrale a pasivului.
Închiderea procedurii prevazuta de Legea nr.64/1995 nu înseamna stingerea obligatiei principale.
Pârâta AVAS, în calitate de creditor al SC S.T. SRL nu a recuperat în totalitate creanta sa, astfel ca, în temeiul art.39, art.40 si art. 41 din OUG nr.51/1998, republicata, s-a îndreptat cu o cerere de executare silita împotriva garantilor ipotecari.
Cât priveste motivele de anulare întemeiate pe Decizia civila nr.6349/19.12.2000 pronuntata de Curtea Suprema de Justitie, vor fi înlaturate de Curte, întrucât cauza ce a formulat obiectul dosarului nr.1482/2000 avea ca obiect excluderea numitului S.A. din SC S.T. SRL, hotarârea pronuntata neavând nici o relevanta din perpectiva procedurii executarii silite declansate de AVAS, în temeiul OUG nr.51/1998, împotriva acestuia, în calitate de garant ipotecar, cauzele celor doua actiuni fiind distincte.
Reclamantii fac confuzie între reglementarile Legii nr.64/1995, ale Legii nr.31/1990 cu cele ale art1746 si urm. Cod civil si O.U.G nr.51/1998, republicata, cauzele litigiilor derulate între parti fiind diferite.
AVAS nu s-a îndreptat împotriva lui S.A., în calitate de administrator al fostei SC S.T. SRL, pentru a invoca argumente de tin de exonerarea de raspundere pentru ajungerea societatii în stare de insolventa, ci, în calitatea acestuia de garant ipotecar pe care o detine în baza contractului de garantie imobiliara încheiat, potrivit art 1746 Cod civil.
În ceea ce priveste nulitatea absoluta a contractului de garantie motivata pe lipsa consimtamântului, întrucât reclamanta nu ar fi semnat contractul de garantie imobiliara, Curtea retine urmatoarele:
Din lecturarea contractului de garantie imobiliara, se retine ca numitii S.A. si S.I., în calitate de debitori garanti, au înteles sa garanteze creditorul SC S.T. SRL, cu imobilul, proprietate personala, contractul purtând semnaturile debitorilor garanti.
Contractul de garantie imobiliara a fost autentificat sub nr.10605/18.10.1996, consemnându-se în încheierea de autentificare prezenta acestora în fata notarului, specificându-se faptul ca au consimtit la autentificarea înscrisului si semnând toate exemplarele acestuia.
În ceea ce priveste cuprinsul încheierii de autentificare, se retin dispozitiile art.49 din Legea nr.36/1995, în sensul ca incheierea va cuprinde, alaturi de alte mentiuni urmatoarele:
f) numele sau denumirea partilor, domiciliul sau sediul acestora si mentiunea faptului prezentarii lor in persoana, reprezentate ori asistate, precum si modul in care li s-a constatat identitatea, cu exceptia incheierilor prin care se da data certa inscrisurilor sau se legalizeaza copii de pe inscrisuri;
g) aratarea indeplinirii conditiilor de fond si de forma ale actului notarial intocmit in raport cu natura acelui act;
h) constatarea indeplinirii actului notarial si a citirii acestuia de catre de parti;
De asemenea, art.50 alin.1 teza a II-a din aceeasi lege prevede ca în cazul in care notarul public nu cunoaste partile, este obligat sa se convinga de identitatea acestora, stabilita, dupa caz, prin: a) acte de identitate sau legitimatii oficiale prevazute cu semnatura, stampila si fotografia posesorului.
Art.58 alin 1 din lege dispune ca pentru autentificarea unui act, notarul public verifica si stabileste, in prealabil, identitatea partilor.
Art.60 arata ca pentru a a lua consimtamantul partilor, dupa citirea actului, notarul public le va intreba daca au inteles continutul acestuia si daca cele cuprinse in act exprima vointa lor.
Încheierea de autentificare nr. 10605/18.10.1996 cuprinde toate mentiunile prevazute de dispozitiile legale citate.
Numai încalcarea cerintelor prev. la art.49 lit.c),f), j), k) se sanctioneaza cu nulitatea, iar a celorlalte cerinte, cu anularea, or, din cuprinsul actului nu rezulta lipsa nici unei mentiuni prevazute de lege.
Actul autentic, potrivit art.1171 Cod civil, este acela care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public, care are dreptul de a functiona în locul unde actul s-a facut.
Înscrisul autentic are o forta probanta deosebita si cel care invoca un înscris autentic, în speta AVAS, este dispensat de sarcina probei; sarcina probei revine persoanei care contesta exactitatea sau autenticitatea înscrisului, în speta reclamanta.
Pe de alta, parte, se retine ca mentiunile înscrisului privitoare la faptele materiale petrecute în fata notarului, ca de exemplu, semnaturile partilor fac dovada pâna la înscrierea în fals,
În speta, reclamanta nu a probat ca semnatura nu-i apartine si nu a înteles sa se înscrie în fals, potrivit procedurii prevazuta de art 180-185 Cod procedura civila.
În consecinta, pentru motivele aratate si de temeiurile de drept retinute, Curtea va constata actiunea modificata neîntemeiata, urmând a fi respinsa.????