Contract de vânzare-cumparare. Actiune în constatare inopozabilitate. Admisibilitate
C. proc. civ., art. 111
Este inadmisibila cererea în constatarea inopozabilitatii contractului de vânzare-cumparare daca reclamantul avea la îndemâna o cerere în realizare.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 975 din 4 noiembrie 2009
Prin decizia civila nr. 250/A/13.03.2009 pronuntata de Tribunalul Timis în dosarul nr. 1520/335/2008 a fost respins apelul declarat de reclamantul N.E.L. împotriva sentintei civile nr. 11967/2.10.2008 pronuntata de Judecatoria Timisoara în dosarul nr. 1520/325/2008.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a apreciat ca prima instanta a facut corecta aplicare a dispozitiilor legale la starea de fapt retinuta, dupa cum urmeaza:
Prin cererea de chemare în judecata înregistrata sub nr. 1520/325/2008 la Judecatoria Timisoara, astfel cum a fost ulterior precizata, reclamantul N.E.L: a solicitat în contradictoriu cu pârâtii ca, prin hotarârea ce va da, instanta sa constate inopozabilitatea fata de reclamant a contractului de vânzare-cumparare nr. 2381/25.04.2002, autentificat la BNP; sa constate inopozabilitatea fata de reclamant a contractelor subsecvente de vânzare-cumparare si donatie încheiate de paratii M.D. si M.A. cu paratii de ordinul 5-27, sa constate inopozabilitatea contractelor de vânzare-cumparare încheiate de paratii 7, 13 si 15 cu paratii 27, 28 si 29, precum si a contractelor de vânzare-cumparare încheiate de paratul de ordinul 21, cu paratii 30, 31, 32, 33 si 34 (enumerate în anexa l la prezenta actiune); - sa dispuna radierea mentiunilor operate în baza acestor contracte din cartea funciara, CF-uri rezultate din dezmembrare si transcriere; - sa dispuna înscrierea dreptului de coproprietate al reclamantului în toate aceste CF-uri, în cota de ? împreuna cu paratul de ordinul 1, S.Z.A.; - sa dispuna partajul în natura între reclamant si pârât privind terenul în suprafata de 37.400 m.p., situat în extravilanul satului U., înscris initial în CF 2073 si dezmembrat ulterior în mai multe parcele, din care unele transcrise în alte carti funciare, mentionate mai sus.
În fapt, reclamantul a aratat ca terenul din acest litigiu a fost proprietatea antecesoarei sale V.A. În anul 1991 bunica reclamantului, N.A., a formulat o cerere de restituire a terenului din litigiu, în baza prevederilor Legii nr. 18/1991. În data de 30.09.1991, Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 din localitatea M.N. a eliberat adeverinta cu nr.58 prin care se atesta ca bunica reclamantului împreuna cu fratele sau V.I.M. sunt proprietarii terenului din litigiu.
Ulterior a fost încheiat procesul verbal de punere în posesie pentru terenul în litigiu. Si acest act atesta ca terenul este în proprietatea bunicii sale, N.A. si a lui V.I.-M.
A mai aratat reclamantul ca pârâta Comisia Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a Judetului Timis trebuia sa emita titlul de proprietate în baza acestor documente, însa acesta nu i-a fost predat niciodata, iar dintr-un duplicat al titlului de proprietate rezulta ca sunt proprietari atât antecesoarea sa cat si antecesorul paratului S.Z.A.
Ca pârâtul S.Z.A. a vândut parcela în suprafata de 37.400 m.p. pârâtilor M.D. si M.A. care la rândul lor au înstrainat acest teren pârâtilor din prezenta cauza, astfel încât aceste contracte de vânzare-cumparare îi sunt inopozabile întrucât un coproprietar nu poate înstraina bunul fara acordul celuilalt coproprietar.
La termenul de judecata din 2.10.2008, instanta de fond a pus în discutie exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru urmatoarele argumente:
Inopozabilitatea este acea sanctiune de drept civil care face ca un act juridic sa nu se impuna respectului tertelor persoane, ca urmare a nerespectarii de catre parti a formelor de publicitate cerute de lege pentru ca actul sa fie opozabil tertilor.
În baza art. 111 C. proc. civ., actiunea în constatarea inopozabilitatii trebuie sa îndeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: subsidiaritatea unei asemenea actiuni, în sensul ca partea nu poate cere realizarea dreptului; justificarea unui interes; actiunea sa fie exercitata de acela care are calitatea de tert în raport cu un act sau o situatie juridica; titularul actiunii sa nu aiba la dispozitie alte mijloace de actiune specifice situatiei date si conditiei lui de tert; tertul sa faca dovada neîndeplinirii conditiilor de opozabilitate.
Prin urmare, în sensul art. 111 C. proc. civ. actiunea în constatarea inopozabilitatii nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului sau.
Or, în speta de fata, reclamantul ar fi putut sa solicite constatarea inopozabilitatii contractelor de vânzare-cumparare numai daca în prealabil ar fi solicitat anularea titlului de proprietate din care rezulta ca singurul mostenitor al defunctei V.A. este V.I.M., antecesorul paratului S.Z.A., iar aceasta actiune în anulare este o actiune în realizarea dreptului.
Raportat la împrejurarile spetei si la faptul ca reclamantul a renuntat sa se prevaleze de duplicatul la titlul de proprietate, instanta nu a putut retine calitatea de coproprietar a reclamantului asupra terenului din litigiu, pentru aceasta fiind esential ca reclamantul sa formuleze o actiune în realizarea dreptului sau de proprietate în contradictoriu cu pârâtul S.Z.A. având ca obiect anularea titlului de proprietate.
Titlul de proprietate îi este opozabil reclamantului, cel putin ca situatie juridica, argument decisiv pentru reclamant de a promova o actiune în anularea acestui titlu, din care rezulta ca pârâtul S.Z.A. este singurul proprietar al terenului.
Pentru aceste argumente, instanta a respins ca inadmisibila actiunea în temeiul art.111 C. proc. civ.
Respingând apelul declarat de reclamant împotriva sentintei, tribunalul a avut în vedere, în esenta, aceleasi considerente.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând casarea ei cu trimitere spre rejudecare la prima instanta.
În motivare a invocat împrejurarea ca instanta de apel a schimbat întelesul lamurit si vadit neîndoielnic al titlului de proprietate nr. 23999/51/13.06.2005, titlu care o indica drept beneficiar al reconstituirii dreptului de proprietate si pe bunica sa, N.A.; în aceste conditii, dreptul sau de proprietate rezulta din acest titlu, el neavând interes sau temei juridic sa ceara anularea respectivului act.
A invocat ca în cuprinsul cererii de chemare în judecata a indicat finalitatea demersului sau judiciar (înscrierea în cartea funciara a propriului sau drept), acesta fiind scopul urmarit, indiferent ca prin cererea de chemare în judecata a solicitat constatarea inopozabilitatii conjunct cu sistarea starii de indiviziune.
În aceste conditii, instantele erau tinute – daca apreciau în acest sens – sa recalifice actiunea si nu sa o respinga ca inadmisibila.
În drept, a invocat dispozitiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate si în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., fata de dispozitiile art. 299 si urm. C. proc. civ., vazând si normele legale ce vor fi mai jos aratate, instanta a retinut urmatoarele:
Pe calea cererii de chemare în judecata, reclamantul a invocat împrejurarea ca înstrainarile succesive ale terenului în litigiu nu îi sunt opozabile, aratând ca imobilul este evidentiat în titlul de proprietate nr. 23999/51/13.06.2005.
Este adevarat ca pe titlul de proprietate având acest numar si pe care este înscrisa mentiunea „DUPLICAT” apar ca beneficiari ai reconstituirii dreptului de proprietate N.A. (antecesoarea reclamantului) si V.I.M. (antecesorul în drepturi al pârâtului vânzator S.Z.A.).
Se observa însa, pe de o parte, ca reclamantul a renuntat la a se mai prevala de înscrisul intitulat „duplicat” si ca, pe de alta parte, la încheierea contractului de vânzare-cumparare initial (respectiv cel autentificat sub nr. 2381/25.04.2002) a carui inopozabilitate se cere a fi constatata, partile au avut în vedere titlul de proprietate în care antecesoarea reclamantului recurent nu este mentionata.
În consecinta, având în vedere aceasta forma (instrumentum) a titlului de proprietate din care nu rezulta vreun drept în favoarea reclamantului , contrar sustinerilor recurentului, tribunalul a interpretat corect actul dedus judecatii, atât sub aspectul naturii, cât si sub cel al întelesului.
În continuare, Curtea a retinut ca daca finalitatea urmarita de reclamant prin prezentul demers judiciar a fost înscrierea dreptului sau de proprietate asupra cotei de ? parte din imobil, calea procedurala urmata este, asa cum în mod corect au retinut instantele, inadmisibila.
Astfel, câta vreme titlul de proprietate care îl desemneaza pe antecesorul pârâtului – vânzator ca fiind unic titular al dreptului de proprietate asupra terenului este în fiinta, actul creeaza o aparenta juridica ce nu poate fi ignorata de reclamant ca fiindu-i inopozabila, o alta situatie juridica putând lua nastere doar prin anularea actului ce a creat-o pe cea contestata de reclamant.
În acest context, sustinerile recurentului vizând lipsa interesului si a temeiului legal pentru a solicita anularea titlului de proprietate în baza caruia au avut loc înstrainarile succesive sunt nefondate, câta vreme nulitatea poate fi totala sau partiala si,pe de alta parte nu doar legea generala (Codul civil) ci si cea speciala (legislatia fondului funciar) prevad temeiuri pentru o cerere în nulitatea unui titlu de proprietate.
Nu pot fi retinute ca întemeiate nici sustinerile vizând obligatia ce revenea instantelor în sensul recalificarii cererii de chemare în judecata, câta vreme procedând în acest sens, ar fi fost încalcate atât principiul disponibilitatii în sensul art. 129 alin. ultim C. proc. civ., cât si limitele principiului rolului activ al instantei în sensul art. 129 alin. (1) – (5) C. proc. civ. raportat la art. 84 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în baza dispozitiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., art. 306 alin. (2) C. proc. civ., instanta a respins recursul declarat de reclamant.