Contract de vânzare-cumpărare. Acţiune în constatarea nulităţii absolute

Contract de vânzare-cumpărare. Acţiune în constatarea nulităţii absolute

Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor art.11 alin.1 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia sunt lovite de nulitate absolută.

Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr.113 din 18 martie 2009

Prin sentinţa civilă nr.367/8 aprilie 2008, Judecătoria Hîrlău a respins excepţia prescrierii dreptului la acţiune ca fiind rămasă fără obiect, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi în consecinţă a respins acţiunea restrânsă, promovată de reclamanta S.C.-D.P.-Iaşi, prin reprezentanţi legali, în contradictoriu cu pârâţii S.C. „C.P.M.” S.R.L., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

A admis în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de statul român, prin reprezentantul său legal - Ministerul Economiei şi Finanţelor.

A constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.963 din 27.07.2006 şi a încheierii de rectificare nr.1520 din 9.08.2006, cu privire la bunul imobil denumit C1-hală de depozitare cu suprafaţa construită de 591,91 m.p., situată în corpul de proprietate cu numărul cadastral 210 din extravilan, P.2 (724/2) şi a dispus restituirea bunului în proprietatea statului român.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că nu ne aflăm în prezenţa unui litigiu privind dreptul de administrare, când reclamanta ar fi putut sta în instanţă în nume propriu, ci în situaţia unui litigiu referitor la dreptul de proprietate. Reclamanta a arătat instanţei cine este titularul dreptului de proprietate – statul român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, care a şi formulat cerere de intervenţie în interes propriu, astfel că S.C.-D.P.-Iaşi nu putea solicita în nume propriu anularea contractului de vânzare-cumpărare, ci numai în numele statului român, prin reprezentanţii legali, ca proprietar al bunurilor pretinse.

Singurul bun dintre cele cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare şi încheierea de rectificare nr.1520/9.08.2006 care face parte din proprietatea publică a statului este imobilul denumit hala de depozitare cu suprafaţa de 591,91 m.p. situat în corpul de proprietate 210. Toate celelalte imobile se regăsesc în evidenţa contabilă a reclamantei, conform constatărilor expertului şi nu fac parte din proprietatea publică a statului.

Ca atare, reclamanta nu putea introduce acţiune în nume propriu, ci numai în numele proprietarului, iar instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantă.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de statul român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor instanţa a admis-o în parte, reţinând că hala de depozitare este proprietatea publică a statului, iar cu privire la acest bun, contractul de vânzare-cumpărare este nul absolut.

Împotriva sentinţei civile nr.367/8.04.2008 a Judecătoriei Hîrlău au formulat apel S.C.”C.P.M.” S.R.L., statul român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi pârâta R.I.

Prin decizia civilă nr.699/27 octombrie 2008, Tribunalului Iaşi a admis apelul declarat de pârâta S.C.”C.P.M.” S.R.L. împotriva sentinţei civile nr.367/8.04.2008 pronunţată de Judecătoria Hîrlău, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins cererea de intervenţie principală formulată de statul român, reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor; a respins apelul declarat de intervenientul statul român reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor, împotriva aceleiaşi sentinţe.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Iaşi a reţinut că cererea de apel formulată de pârâta S.C. „C.P.M.” S.R.L. este fondată, deoarece Ordinul nr.41/16.02.2001 emis de Prefectul judeţului Iaşi prin care s-a dispus atribuirea în fizic către pârâta-apelantă este anterior H.G. 1711/2004.

Din momentul atribuirii prin ordin a suprafeţei de 62100 m.p. către R.I.-I., în patrimoniul acesteia a intrat şi şopronul multifuncţional în puterea accesiunii reglementată de art.492 C.civ.

Dobândind dreptul de proprietate asupra şopronului multifuncţional în litigiu la chiar data emiterii Ordinului din 16.02.2001, pârâtei R.I.-I. nu îi poate fi opus de către statul român dreptul său de proprietate publică.

În speţă, fără ca în discuţie să fie uzul sau interesul public al şopronului multifuncţional, se perpetuase deja în patrimoniul apelantei R.I.-I. în puterea dispoziţiilor art.492 C.civ. la chiar data emiterii Ordinului Prefectului nr.41 din 16.02.2001.

Anterioritatea dreptului de proprietate al apelantei R.I.-I. are întâietate faţă de dreptul de proprietate publică invocat de Statul Român.

Împotriva deciziei civile nr.699/27 octombrie 2008 a Tribunalului Iaşi a formulat recurs statul român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor.

Decizia recurată a fost criticată pentru următoarele motive:

Prin Ordinul nr.41/16.02.2001 emis de Prefectul judeţului Iaşi s-a dispus atribuirea în fizic către pârâtă a conacului situat în sat M., comuna D., judeţul Iaşi, a anexei, a bucătăriei, a garajului şi a grajdurilor cu suprafaţa aferentă de 62.100 m.p. aflat la acea dată în administrarea S.C.P.P. Iaşi – Ferma M. Ulterior a fost eliberat titlul de proprietate la data de 12.04.2006. Legalitatea titlului a făcut obiect al analizei instanţelor judecătoreşti.

Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, bunul în litigiu denumit şopron multifuncţional nu a făcut obiectul atribuirii în fizic.

Instanţa reţine greşit că la data emiterii H.G. nr.1711, respectiv la 4.11.2004, dreptul de proprietate asupra şopronului multifuncţional se perpetuase deja în patrimoniul apelantei R.I.-I., în puterea dispoziţiilor art.492 C.civ., această dispoziţie legală nefiind o condiţie pentru recunoaşterea dreptului de proprietate.

Ca efect al Legii nr.213/1998 şi al Legii nr.215/2001 – art.136 din Constituţie se face distincţie între dreptul de proprietate ce aparţine statului şi dreptul de proprietate publică ce aparţine unităţilor administrativ-teritoriale. Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile aşa cum prevede art.136 alin.4 din Constituţia României şi art.11 din Legea nr.213/1998.

În cauză primează caracterul de bun ce aparţine domeniului public al statului.

S-a solicitat admiterea recursului, admiterea apelului şi admiterea cererii de intervenţie principală.

Recursul formulat este întemeiat.

Prin Ordinul nr.41/16 februarie 2001 emis de Prefectul judeţului Iaşi în baza prevederilor Legii nr.1/2000 şi a H.G. nr.180/2000 s-a dispus atribuirea în fizic pârâtei apelante R.I.-I. a conacului situat în sat M., comuna D., judeţul Iaşi, a anexei, bucătăriei, garajului şi grajdurilor cu suprafaţa aferentă de 62100 m.p. teren aflat în administrarea S.C.P.P. – Ferma M.

Prin decizia civilă nr.669/21 mai 2003 a Curţii de Apel Iaşi s-a menţinut Ordinul nr.41/16 februarie 2001 emis de Prefectul judeţului Iaşi.

Prin hotărârea judecătorească mai sus menţionată (irevocabilă) s-a reţinut de instanţa de recurs că imobilele – clădiri ce au fost restituite reclamantei R.I.-I. prin Ordinul nr.41/16 februarie 2001 nu reprezintă construcţiile ce au fost edificate de către S.C.P.P. Iaşi.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.963 din 27.07.2006, pârâta R.I.-I. vinde S.C. „C.P.M.” S.R.L. imobilul proprietatea sa format din conac, 15 anexe gospodăreşti în suprafaţă construită de 2359 m.p. şi terenul aferent acestora, imobilul fiind dobândit de vânzătoarea R.I.-I. prin Ordinul nr.41/16.02.2001 şi ulterior titlul de proprietate eliberat sub nr.23200/12.04.2004. Acest contract de vânzare-cumpărare a fost încheiat la data de 27 iulie 2006.

Ulterior numai la cererea cumpărătorului S.C.”C.P.M.” S.R.L., biroul notarial a rectificat prin două încheieri, din 31 iulie 2006 şi apoi din 9 august 2006, alineatul 2 al contractului de vânzare-cumpărare nr.963/27 iulie 2006, inserându-se şi hala de depozitare construită de 591,91 m.p.

Prin cererea de intervenţie în interes propriu statul român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor a solicitat a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare sub nr.963/27.07.2006 şi încheierea de rectificare nr.1520/9.08.2006 pentru imobilul denumit hală de depozitare în suprafaţă construită de 591,91 m.p.

La instanţa de fond, Judecătoria Hîrlău, prin raportul de expertiză tehnică judiciară s-a concluzionat că şopronul multifuncţional (ce figurează ca imobil C1 în anexa 2 la Monitorul Oficial nr.172/4.11.2004 în domeniul public al statului) este acelaşi cu cel vândut şi nominalizat prin încheierea de rectificare nr.1520/9.08.2006.

Totodată s-a mai reţinut de expertiză că acest şopron multifuncţional a fost edificat de S.C.P.P. Iaşi şi dat în folosinţă (în administrare) în anul 1985.

Acest aspect nu a fost contestat de vreuna din părţile din cauză.

Aşa fiind, reţine instanţa de recurs că hala de depozitare (şopronul multifuncţional) nu a constituit obiectul restituirii în fizic apelantei-pârâte prin Ordinul nr.41/2001 (aspect reţinut şi prin hotărârea irevocabilă 669/21 mai 2003 a Curţii de Apel Iaşi), este o construcţie edificată de S.C.P.P. Iaşi în anul 1985 şi prin H.G. 1711/2004 este un bun proprietate publică a statului având un număr de inventar 116827 şi cod de clasificare 8.29.06.

Potrivit art.11 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia al.1 „Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile”, iar potrivit art.3 al aceluiaşi articol „Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin.1 privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută”.

Prin urmare, bunul înstrăinat face parte din domeniul public al statului şi ca atare contractul de vânzare-cumpărare este nul absolut cu privire la acest bun.

Dispoziţiile art.492 C.civ. – proprietarul terenului este prezumat a fi şi proprietarul construcţiilor – şi art.494 C.civ. – ce reglementează drepturile ce se nasc din ridicarea unor construcţii de către un terţ – au fost greşit interpretate de instanţa de apel, nefiind aplicabile în cauză; bunul înstrăinat este scos din circuitul civil, este inalienabil şi nu poate constitui obiect al vânzării (art.1310 C.civ.).

Motivele de recurs formulate se încadrează în dispoziţiile art.304 pct.7, pct.9 C.pr.civ.

În temeiul art.312 C.pr.civ., a fost admis recursul formulat de intervenientul principal statul român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi a fost modificată în parte decizia nr.699/27 octombrie 2008 a Tribunalului Iaşi, cu respingerea apelului formulat de S.C.”C.P.M.” S.R.L. şi cu păstrarea sentinţei primei instanţe.

Judecătoria Hîrlău în mod legal a admis numai în parte cererea de intervenţie în nume propriu şi nu în totalitate, formulată de statul român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, întrucât s-a constatat nul absolut parţial contractul de vânzare-cumpărare şi încheierea de rectificare numai pentru bunul imobil proprietate publică, iar nu şi cu privire la celelalte bunuri.

Domenii speta

Spete similare