Contract de vânzare cumpărare. lipsă preţ. preţ neserios. lipsa hotărârii adunării generale a asociaţilor. consecinţe.

Dosar Nr. 48 (27.06.2008)

10. CONTRACT DE VÂNZARE CUMPARARE. LIPSA PRET. PRET NESERIOS. LIPSA HOTARÂRII ADUNARII GENERALE A ASOCIATILOR. CONSECINTE.

Art. 1169, 1294, 1303Cod civil

Art. 191alin. 1, 197 cu referire la art.76 alin.1 din Legea nr.31/1990

Existenta pretului este de esenta contractului de vânzare cumparare, reclamantul având obligatia de a dovedi caracterul fictiv al acestuia. Nulitatea vânzarii poate fi dispusa pentru pret neserios doar atunci când pretul este atât de mic încât lipseste vânzarea de cauza nu si când acesta ar fi lezionar. Pentru valabilitatea vânzarii imobiliare de catre unul din administratorii unei societati cu raspundere legea nu impune existenta hotarârii adunarii generale a asociatilor si nu este necesar nici acordul celorlalti administratori daca prin actul constitutiv nu s-a convenit ca acestia sa lucreze împreuna..

Curtea de Apel Bacau – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal Decizia 48/27 Iunie 2008

Prin cererea înregistrata sub nr.3551/279/2007 reclamantul S.M în contradictoriu cu SC”L.L.C ”SRL Piatra Neamt si S.G.L.E a solicitat instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna anularea facturii fiscale nr.2476977/ 29.08.2006, precum si obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii reclamantul a aratat ca este asociat împreuna cu pârâta S.G.L.E la SC”L.C ”SRL Piatra Neamt în cota de 50% pentru fiecare. Printr-o actiune formulata în instanta a solicitat retragerea sa din aceasta societate, urmând ca activul sa fie împartit între cei doi asociati. A mentionat ca în perioada urmatoare a observat ca asupra unui activ al societatii respectiv un chiosc metalic situat în Piata Centrala din Piatra Neamt, au aparut unele transformari, culminând cu aplicarea firmei unei alte societati SC”L.L.C ”SRL Piatra Neamt pe chioscul în cauza, motiv pentru care a cerut prin instanta evacuarea acelei societati din spatiul ce apartine SC”L.C ”SRL Piatra Neamt.

Reclamantul considera ca pârâta S.G.L.E nu avea prerogative de administrator al SC”L.C ”SRL , astfel ca neavând aceasta calitate, nu putea face acte de dispozitie asupra patrimoniului societatii. Referitor la pretul trecut în factura si anume 50.00 lei, apreciaza ca este mic, în conditiile în care a fost achizitionat de societate cu 100.000 lei.

Prin întâmpinarea depusa, pârâtele SC” L.L.C ” SRL precum si S. G. E. . au solicitat respingerea actiunii reclamantului, ca neîntemeiata. Au invocat exceptiile necompetentei materiale a instantei, exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, întrucât SC” L.C ” RL Piatra Neamt se afla în procedura reglementata de Legea nr.85/2006, precum si a exceptiei prematuritatii introducerii actiunii.

Pe fondul cauzei pârâta S.G.L.E a învederat faptul ca cei doi soti au avut fiecare câte un chiosc în Piata Centrala cu marfuri similare si valori aproape egale de circa 110.000 lei, iar în dos. nr.3195/COM/2006 de la despartirea acestora, reclamantul ar fi sustras parte din marfuri, nu a mai contribuit la plata debitelor SC” L.C ” SRL catre buget sau furnizori, astfel ca pentru a evita intrarea societatii comerciale în faliment a fost nevoita sa vânda chioscul metalic.

A precizat ca întrucât reclamantul S.M solicitase Tribunalului Neamt – la 29.08.2006 în dos. nr.3195/COM/2006 sa se ia act de retragerea sa ca asociat a SC” L.C ” SRL, considera ca avea si calitatea sa vânda singura chioscul respectiv, ramânând asociat cu puteri depline. În acelasi dosar pârâta a formulat ulterior cerere reconventionala prin care a solicitat retragerea sa din societate, astfel ca la data de 18.05.2007 instanta a luat act de retragerea ambelor asociati si s-a dispus dizolvarea SC” L.C ” SRL.

Pârâta SC”L.L.C ”SRL mentioneaza ca a fost cumparator de buna credinta, a achitat integral c/valoarea chioscului, banii obtinuti fiind folositi pentru achitarea datoriilor societatii.

Cabinet Individual de Insolventa T,V. în calitate de lichidator judiciar a SC” L.C ” SRL Piatra Neamt – prin cererea formulata îsi însuseste actiunea reclamantului S.M în contradictoriu cu pârâtele S.G.L.E si SC” L.L.C ” SRL. A precizat ca potrivit art.11 din actul constitutiv, SC”L.C ”SRL este administrata si reprezentata de catre cei doi asociati cu puteri decizionale egale, iar prin art.12 lit. A stabileste ca administratorii societatii „administreaza patrimoniul societatii si raspund de pastrarea integritatii acestuia”, iar în conformitate cu art.191(1) din Legea nr.31/1990 „hotarârile asociatilor se iau în adunarea generala”. În cauza pârâta S.G.L.E nu a prezentat hotarârea adunarii generale.

Prin sentinta comerciala nr.80/COM/11.02.2008 s-a respins exceptia prematuritatii si s-a dispus anularea facturii fiscale 2476977/29.08.2006.

Cu privire la exceptia prematuritatii formularii actiunii instanta a respins-o ca nefondata întrucât actiunea în anulare a facturii fiscale nr.2476997/29.08.2006 nu este conditionata de îndeplinirea unor atributii a lichidatorului avocat T.V. impuse de Legea nr.31/1990 R în dosarul de lichidare judiciara a SC” L.C ” SRL.

Pe fondul cauzei prima instanta a constatat ca astfel cum rezulta din actul constitutiv autentificat sub nr.8214/02.12.2003, SC” L.C ” SRL Piatra Neamt a fost înfiintata având si doi asociati S.G.L.E si S.G.M, fiecare cu un aport la capitalul social de 1.000.000 lei ROL reprezentând 50% din capitalul social divizat în 10 parti sociale. Prin actul constitutiv la art.11 s-a stabilit ca SC” L.C ”SRL este administrata si reprezentanta de catre asociatii S.G.L.E si S.G.M, cu puteri decizionale egale. Ca totodata potrivit art.12 din actul constitutiv, administratorii au puterile si raspunderile prevazute de Legea nr.31/1990 republicata, printre care la litera „a” se mentioneaza ca administreaza patrimoniul societatii si raspuns pentru pastrarea integritatii acestuia”:

Prin Legea nr.31/1990 republicata, referindu-se la societatile cu raspundere limitata, legiuitorul stabileste prin art.191(1) ca: „hotarârile asociatilor se iau în adunarea generala”, care decide prin votul reprezentând majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale, iar în cursul solutionarii cauzei, pârâta S.G.L.E nu a facut dovada ca adunarea generala a asociatilor a hotarât vânzarea chioscului.

Se arata ca asociata S.G.L.E prin factura fiscala nr.2476977/29.08.2006 a vândut catre SC” L.L.C ” SRL Piatra Neamt reprezentata legal prin G. E. un chiosc metalic situat în Piatra Neamt, str. Baltagului – Piata Centrala pentru suma de 58.548 lei, iar apararile pârâtelor, prin care justifica vânzarea bunului respectiv doar de catre un asociat – S.G.L.E , fost înlaturate deoarece la data respectiva avea si calitatea de administrator întrucât S.G.M se retrasese din calitatea de asociat SC” L.C ” SRL.

Retine de asemenea instanta ca cererea de retragere a lui S.M din calitatea de asociat a SC” L.C ” SRL a fost adresata instantei la data de 26.05.2006, dar abia prin sentinta civila nr.715/COM/din 18.05.2007 pronuntata în dos. nr.1126/103/2006 Tribunalul Neamt – Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ ramasa irevocabila admitând cererea reclamant ului, instanta i-a act de retragerea asociatului S.G.M din SC” L.C ” SRL. Prin aceeasi sentinta a fost dizolvata SC” L.C ” SRL si deschizând procedura lichidarii a fost desemnat lichidator judiciar avocat T.V., dispunându-se înscrierea dizolvarii la ORC Neamt si publicarea în Monitorul Oficial al României Partea a IV – a.

La data de 20.08.2006 când a fost vândut chioscul metalic prin factura fiscala nr.2476977, S.M înca avea calitatea de asociat la SC”L.C ”SRL, astfel ca instanta admitând actiunea formulata, a dispus anularea facturii fiscale nr.2476977/29.06.2006 intervenita între SC”L.C ”SRL Piatra Neamt.

Împotriva acestei hotarâri au declarat apel pârâtele SC”L.L.C ” SRL si S.G.L.E .

În motivarea apelului apelantii sustin ca societatea reclamanta a fost dizolvata iar la momentul judecarii cauzei nu s-a stabilit pasivul societatii care sa nu poata fi achitat decât prin anularea vânzarii chioscului si astfel gresit s-a respins exceptia prematuritatii.

Sustin apelantii ca cei doi asociati ai societatii reclamante aveau câte un chiosc cu valori aproximativ egale de 1,1 miliarde lei iar apelanta S.G.L.E a inventariat corect bunurile iar celalalt asociat ar fi sustras o parte din bunuri, ca acesta din urma nu ar fi contribuit la plata furnizorilor. Mai sustine apelanta ca vânzarea a fost efectuata cu buna credinta iar pretul achitat integral, ca celalalt asociat a ramas în posesia unui autoturism. Se arata ca chioscul a fost vândut de apelanta S.G.L.E deoarece avea calitate de administrator iar la data vânzarii celalalt asociat formulase cerere de retragere din societate si a apreciat ca a ramas ca asociat cu puteri depline, ca dizolvarea societatii s-a dispus cu un an mai târziu decât vânzarea.

Societatea comerciala apelanta arata ca a cumparat chioscul cu buna credinta, ca vânzarea s-a realizat pentru ca societatea sa poata efectua plata datoriilor.

Sustine, de asemenea, asociata S.G.L.E ca nu a convocat adunarea generala având în vedere ca era administrator cu puteri depline.

Prin întâmpinare intimata – prin lichidator – arata ca în cauza nu exista o adunare generala pentru a hotarî înstrainarea chioscul si nu s-a demonstrat necesitatea vânzarii chioscului. Se sustine ca actiunea în anulare a facturii nu este conditionata de îndeplinirea de catre lichidator a atributiilor sale.

Prin decizia nr. 48/27 Iunie 2008 s-a admis apelul, s-a schimbat în parte sentinta apelata în sensul ca respinge actiunea ca nefondata si a fost obligat intimatul sa plateasca apelantei SC”L.L.C ” SRL suma de 595 lei cheltuieli de judecata la instanta de fond si ambelor apelante suma de 601,15 lei cheltuieli judiciare în apel.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de control judiciar a retinut urmatoarele ca asa cum rezulta din cererea de chemare în judecata, în forma însusita de lichidatorul societatii, reclamantul solicitând anularea facturii fiscale a înteles sa solicite, în fapt, anularea actului juridic care este dovedit cu factura fiscala, respectiv anularea contractului de vânzare cumparare a chioscului din municipiul Piatra Neamt – Piata Centrala si promisiunii de vânzare a terenului în suprafata de 10 mp pe care este edificat chioscul vândut.

În raport de actul juridic contestat reclamantul invoca drept temei pentru anularea acestuia lipsa pretului (pret fictiv), pret neserios, lipsa acordului de vointa al unuia dintre asociati (filele 2-3 ds.3551/279/2007), lipsa hotarârii adunarii generale si lipsa urgentei vânzarii imobilului (fila 105 dosar tribunal).

În fapt

Societatea comerciala reclamanta a fost constituita de doi asociati - apelanta S.G.L.E si S.G.M, fiecare cu o participare de 50% din capitalul social (fila 116-123 dosar tribunal).

Potrivit art.11 din Actul constitutiv ambii asociati administrau societatea cu puteri decizionale egale.

În data de 25.05.2006 asociatul S.G.M a solicitat instantei sa ia act de retragerea sa din societate.

În data de 29.08.2006 societatea reclamanta – prin apelanta administrator vinde SC”L.L.C ” SRL constructie cu utilitati, edificata pe suprafata de 10 mp teren, situat în municipiul Piatra Neamt – Piata Centrala, (teren în valoare de 400 lei iar constructia de 8750 lei , filele 112-114) vânzare materializata, ad probationem, în factura fiscala 2476977/29.08.2006 (fila 14 dosar 3551/279/2007).

Asa cum rezulta din factura fiscala mentionata, obiectul vânzarii – teren în suprafata de 10 mp si constructia cu utilitati – a fost înstrainat (promis spre înstrainare pentru teren) pentru pretul de 58.548 lei.

Din pretul vânzarii, apelanta S.G.L.E sustine ca au fost achitate facturile fiscale depuse la dosar (filele 32-96), conform chitantelor depuse în copie la dosar (filele 15-31 dosar tribunal).

În drept

1. Referitor la fictivitatea pretului.

Pretul, obiectul prestatiei cumparatorului, este de esenta contractului de vânzare-cumparare, lipsa pretului ori fictivitatea acestuia atrage nulitatea actului juridic, cel putin ca vânzare cumparare.

Asa cum rezulta din factura invocata, pretul vânzarii a fost stabilit de parti la 58.548 lei.

Cum din înscrisul probator aflat la dosarul cauzei rezulta pretul vânzarii, reclamanta avea obligatia sa faca dovada fictivitatii pretului conform art.1169 sau 1175 Cod civil, proba care nu a fost realizata.

Mai mult, faptul ca pretul a fost real, rezulta si din împrejurarea invocata de asociatul-apelant care face dovada efectuarii unor plati din pretul primit pentru vânzarea efectuata.

2. Referitor la caracterul serios al pretului.

Potrivit art.1303 Cod civil pretul trebuie sa fie serios.

Pretul este serios daca acesta nu este disproportionat de mic în raport de bunul vândut, astfel ca acesta sa nu constituie cauza vânzarii.

Asa cum rezulta din probele administrate si cum s-a retinut de instanta, imobilele ce au fost obiectul contractului încheiat au fost achizitionate cu 8750 lei (476 lei teren si 8274 lei constructii) si au fost vândute cu 58.548 lei. Fata de aceste împrejurari instanta retine ca fiind pe deplin dovedit caracterul serios al pretului, chiar daca acesta ar fi inferior pretului de piata al unor astfel de bunuri, caracterul serios al pretului existând chiar si în situatia în care pretul ar fi lezionar pentru vânzator, împrejurare nedovedita însa, chiar reclamanta sustinând ca valoarea cu care bunul ar fi fost înregistrat în contabilitate este de 50.000 lei.

3. Referitor la lipsa acordului celuilalt asociat si a hotarârii adunarii generale.

Societatea comerciala vânzatoare era constituita din doi asociati ambii având si calitatea de administratori cu puteri decizionale egale (fila 121).

Potrivit art.197 cu referire la art.76 alin.1 din Legea nr.31/1990 administratorii iau decizii în unanimitate doar daca prin actul constitutiv este prevazuta clauza ca administratorii sa lucreze împreuna.

Cum o astfel de clauza nu a fost convenita de parti prin actul constitutiv, si astfel oricare din administratori putea sa angajeze societatea în relatie cu tertii.

Sub acest aspect, fata de dispozitiile legii si a actului constitutiv (pct.11) apelanta administrator avea dreptul sa angajeze societatea reclamanta în relatiile cu tertii, actele încheiate fiind opozabile reclamantei chiar daca ar fi depasit obiectul de activitate.

Este adevarat ca încheierea contractului de vânzare cumparare nu a fost hotarâta de adunarea generala a asociatilor.

Legea nr.31/1990 nu prevede o astfel de limitare a puterii de decizie a administratorului din cadrul societatilor cu raspundere limitata, art.146 din Legea 31/1990 fiind aplicabil doar societatilor pe actiuni.

O astfel de limitare a puterilor administratorului nu este prevazuta nici prin actul constitutiv, adunarea generala a asociatilor neavând o astfel de atributie (art.10).

Este adevarat ca potrivit art.12 lit. a din actul constitutiv administratorul are obligatia sa administreze patrimoniul societatii si raspunde pentru pastrarea integritatii acestuia. Aceasta clauza din actul constitutiv nu poate fi interpretata ca o interzicere a administratorului de a efectua acte de dispozitie deoarece potrivit art.12 lit.b din acelasi act constitutiv administratorul poate sa „încheie orice operatii economice în contul societatii pentru realizarea obiectului de activitate”. Asadar administratorul reclamantei putea sa încheie acte de dispozitie daca acestea erau necesare realizarii obiectului de activitate.

Apelanta a facut dovada ca pretul vânzarii a fost destinat achitarii facturilor societatii reclamante iar aceasta din urma nu a dovedit contrariul.