Contractul de vânzare cumparare a unui bun din patrimoniul unei societati comerciale aflate în insolventa, încheiat în cei 3 ani anterior deschiderii procedurii de insolventa, poate fi anulat daca la momentul încheierii actului, cumparatorul a cunoscut starea de insolventa a societatii vânzatoare, conditie esentiala prevazuta de dispozitiile legale pentru anularea actului.
Potrivit dispozitiilor art. 80 lit. c din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei, administratorul judiciar sau dupa caz lichidatorul, poate introduce la judecatorul sindic actiuni pentru anularea constituirilor sau a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate realizate de debitor prin acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmarire de la creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.
Decizia nr. 27/13 ianuarie 2010 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti-
Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal
Prin sentinta nr. 1584 din 2 noiembrie 2009, pronuntata de Tribunalul Prahova – Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, s-a respins actiunea formulata de reclamanta E C SPRL, în calitate de lichidator judiciar al SC V SRL, în contradictoriu cu pârâta SC V SRL , prin administrator special M G si M E, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca potrivit art.80 lit.c din Legea 85/2006, administratorul judiciar poate introduce la judecatorul sindic actiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu intentia tuturor partilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmarire de catre creditori sau de a le leza în orice fel drepturile.
Se retine prin sentinta ca, pentru exercitarea acestei actiuni în anulare, se cere ca lichidatorul judiciar sa faca dovada participarii la frauda a contractantilor, în speta a pârâtelor M E si SC V SRL prin administrator special M G si cu probele administrate în cauza reclamanta nu a facut dovada ca pârâta M E cunostea starea de insolventa a debitorului în momentul în care a încheiat actul de vânzare-cumparare a carui anulare se solicita, respectiv intentia tuturor partilor de a sustrage bunul de la urmarire de catre creditori.
Mai mult, se retine în sentinta ca asa cum rezulta din raportul de expertiza constructor efectuat în cauza, nu exista o disproportie vadita de valoare în favoarea tertului pârât, între prestatiile reciproce si în aceste conditii, actul a carei anulare se solicita de catre reclamanta, desi a fost încheiat în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii nu poate fi calificat ca fiind unul fraudulos, întrucât nu s-a facut dovada ca a fost încheiat cu rea-credinta pentru a leza drepturile creditorilor în vederea obtinerii unui profit în favoarea debitorului sau a altor persoane.
Fata de aceste considerente, tribunalul a respins actiunea formulata de reclamanta ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs lichidatorul judiciar E C SPRL pentru debitoarea SC V SRL, criticând hotarârea pentru nelegalitate si netemeinicie, aratând în esenta ca în mod gresit a fost respinsa actiunea formulata privind anularea vânzarii din 28.12.2004, încheiata între intimatele pârâte SC V SRL, reprezentata de M G si M D, privind vânzarea cumpararea terenul intravilan în suprafata de 175 m.p. si drumul de acces de 27,60 m.p. concretizata prin încheierea contractului autentificat sub nr.4761/2004, deoarece nu s-a dovedit ca pretul vânzarii, de 70.000.000 lei ROL, a fost încasat efectiv de societate, nu rezulta ca aceasta suma a fost folosita pentru achitarea datoriilor catre creditori, fiind certa dorinta de a frauda creditorii fata de data vânzarii si data deschiderii procedurii insolventei si de starea de
rudenie de gradul I între administratori si cumparatoare, ce întaresc ideea concernului fraudulos.
Arata recurenta ca aceasta vânzare s-a facut expres în scopul fraudarii creditorilor, dat fiind data vânzarii anterioara deschiderii procedurii, pretul redus al vânzarii, lipsa raportului de evaluare si starea de rudenie între administratori si cumparatoare, astfel încât erau îndeplinite conditiile legale pentru anularea vânzarii, considerente pentru care solicita admiterea recursului, modificarea în tot a sentintei si admiterea cererii asa cum a fost formulata.
Recursul este nefondat.
Contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 4761/2004, încheiat între SC V SRL reprezentata de M G si M D, în calitate de vânzatori si M E în calitate de cumparatoare, a carui anulare a solicitat-o recurenta prin actiunea cu care a fost investita prima instanta, nu este un act fraudulos, încheiat cu intentia tuturor partilor implicate în acesta de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile, în sensul disp. art. 80 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006, deoarece cu probele administrate la instanta de fond nu s-a dovedit ca intimata pârâta M E a cunoscut starea de insolventa a SC V SRL, la momentul încheierii actului de vânzare cumparare, astfel încât nu a existat intentia tuturor partilor de a sustrage bunuri de la urmarire de catre creditori, conditie prevazuta de dispozitiile legale pentru anularea actului.
De asemeni, din raportul de expertiza constructor efectuat în cauza, nu
rezulta ca exista o disproportie vadita de valoare în favoarea tertului pârât, între prestatiile reciproce, astfel încât actul a carei anulare s-a solicitat desi a fost încheiat în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, nu poate fi calificat ca fiind un act fraudulos, nefiind încheiat cu rea credinta pentru a leza drepturile creditorilor în vederea obtinerii unui profit în favoarea debitorului sau a altor persoane, considerente pentru care criticile aduse sentintei de recurenta sunt nefondate, în mod corect si legal prima instanta a respins actiunea de anulare a actului de vânzare cumparare.
Pentru aceste considerente, Curtea a respins ca nefondat recursul societatii debitoare în temeiul art. 312 alin. 1 c.pr.civ., în cauza neevidentiindu-se niciun motiv de casare sau de modificare din cele prevazute de art. 304 c.pr.civila.