Criterii de aplicare a masurii plasamentului prin prisma dispozitiilor art. 30
din Legea nr.272/2004
Art. 30 din Legea nr.272/2004
Potrivit art.30 din Legea nr.272/2004, minorul are dreptul sa
creasca alaturi de parintii sai, acestia fiind cei care potrivit legii trebuie sa se
îngrijeasca de cresterea si educarea minorilor si cei care trebuie sa exercite
drepturile si obligatiile parintesti, interventia organelor abilitate ale statului
este una complementara si trebuie în primul rând sa sprijine parintii pentru
a aduce la îndeplinire aceste obligatii si doar în mod subsidiar si alternativ ar
trebui sa aiba în vedere instituirea unei masuri precum cea a plasamentului.
Însa, în considerarea acelorasi dispozitii legale, din probele
administrate în cauza a rezultat ca este în interesul celor doi minori sa fie
mentinuti în cadrul serviciului rezidential al Organizatiei SOS Satele
Copiilor Cisnadie, fata de situatia familiala si recunoasterea expresa a
mamei, ca în prezent nu se poate îngriji de cresterea si educarea acestora.
(Decizia civila nr.1293/R-MF din 01 octombrie 2009)
Prin cererea înregistrata la data de 16 iunie 2009, reclamanta Directia
Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Vâlcea a chemat în judecata pe
pârâtii Organizatia ,,SOS Satul Copiilor Cisnadie”, B.C. si B.F., solicitând ca prin
hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna pentru minorii B.C.A. si B.I., înlocuirea
masurii de plasament de la Centrul pentru copilul abuzat, neglijat, exploatat
Râmnicu Vâlcea din cadrul D.G.A.S.P.C. Vâlcea cu masura de plasament la
Organizatia SOS Satul Copiilor Cisnadie din cadrul Organizatiei SOS Satele
Copiilor România, începând cu data de 15 iunie 2009, precum si delegarea
exercitiului drepturilor parintesti în favoarea organizatiei, pe toata durata
plasamentului.
În motivarea cererii s-a sustinut în esenta de catre reclamanta, ca fata
de situatia de abuz si neglijenta în care se aflau cei doi minori, s-a instituit de catre
directie plasamentul în regim de urgenta la Centrul pentru copilul abuzat, neglijat,
exploatat Râmnicu Vâlcea, masura de protectie fiind mentinuta, întrucât, parintii
desi monitorizati de catre reprezentantii autoritatilor locale si reprezentantii
directiei, au manifestat în continuare dezinteres fata de minori, iar situatia lor
materiala nu le permite asigurarea unor conditii minime de crestere si educare
pentru minori.
Din raportul întocmit de catre reprezentantii serviciului protectie de
tip rezidential, pentru cei doi minori a fost identificata alternativa unui serviciu
rezidential de tip familial - module familiale din cadrul Organizatiei SOS Satele
Copiilor Cisnadie, iar cu ocazia vizitarii de catre copii a centrului, acestia au fost
încântati de conditiile oferite si de posibilitatea de a merge la aceasta organizatie. S-a
aratat ca în cadrul acestei organizatii copiii vor beneficia de un climat adecvat unei
cresteri si îngrijiri armonioase în raport cu nevoile lor, de o educatie si supraveghere
permanenta si de asistenta de tip familial.
Fiind audiat în Camera de Consiliu, minorul B.C.A. a mentionat ca
este bine îngrijit în centrul de plasament pentru minori, însa si-ar dori un climat mai
familial, respectiv întoarcerea la casa parinteasca si în localitatea sa, unde are rude
care s-ar putea ocupa si de îngrijirea sa si a fratelui sau.
Prin sentinta civila nr.703/MIF din 13 iulie 2009, Tribunalul Vâlcea a
admis cererea, a înlocuit masura plasamentului minorilor B.C.A., nascut la data de
08 iulie 1999, în Râmnicu Vâlcea, CNP 1990708385642 si B.I., nascut la data de 11
mai 2004 în Râmnicu Vâlcea, CNP 5040511385595, din parintii B.C., CNP
1670918384023 si B.F., CNP 2760528381272, de la Centrul pentru copilul abuzat,
neglijat, exploatat Râmnicu Vâlcea din cadrul D.G.A.S.P.C. Vâlcea, cu masura
plasamentului celor doi minori la Organizatia SOS Satul Copiilor Cisnadie, judetul
Sibiu, din cadrul Organizatiei SOS Satele Copiilor România, începând cu data de 20
iulie 2009, exercitiul drepturilor parintesti privind pe cei doi minori fiind delegat
catre Organizatia SOS Satul Copiilor Cisnadie, judetul Sibiu, începând cu data de 20
iulie 2009, pe toata durata plasamentului.
În adoptarea acestei solutii, tribunalul a retinut, în esenta, ca minorul
care si-a putut exprima vointa potrivit legii, are nevoie de un cadru familial mai
dezvoltat pentru crestere, educare si integrarea sa în societate, iar din raportul
întocmit de catre reprezentantii serviciului protectie de tip rezidential s-a retinut ca,
acestia au fost încântati de conditiile oferite si de posibilitatea de a merge la aceasta
organizatie, iar cu ocazia vizitarii centrului. În cadrul acestei organizatii copiii pot
beneficia de un climat adecvat unei cresteri si îngrijiri armonioase în raport cu
nevoile lor, de o educatie si supraveghere permanenta si de asistenta de tip familial.
Asupra dispozitiilor legale relevante, tribunalul a constatat ca potrivit
dispozitiilor din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004, privind protectia si promovarea
drepturilor copilului, este în interesul celor doi minori sa beneficieze de conditiile
mai bune oferite de organizatia de tip privat.
Art. 113 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 statueaza ca „organismele
private care pot desfasura activitati în domeniul protectiei drepturilor copilului si al
protectiei speciale a acestuia sunt persoane juridice de drept privat, fara scop
patrimonial, constituite si acreditate în conditiile legii”, iar Organizatia SOS Satul
Copiilor Cisnadie, judetul Sibiu, din cadrul Organizatiei SOS Satele Copiilor
România a obtinut licenta de functionare pentru serviciul respectiv, eliberata de
Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, conform art. 115 din
aceasta lege.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedura civila si
respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs pârâta B.F., pe
care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinând urmatoarele:
Masura temporara a plasamentului fata de cei doi minori nu se mai
impune, situatia prevazuta de art. 56 lit. c) neregasindu-se în cauza, conditia nefiind
îndeplinita nici la momentul luarii masurii si cu atât mai mult la acest moment.
Art. 89 din Sectiunea III a Legii nr. 272/2004 defineste situatia de
abuz asupra copilului, dar si pe aceea de neglijare, conditii prevazute de legiuitor ce
nu sunt îndeplinite în cauza, iar ancheta sociala nu a dovedit o stare de pericol
pentru cei doi copii care sa determine luarea acestei masuri, conflictele mentionate
în acest înscris vizându-i pe cei doi parinti, care sunt divortati.
Nicaieri nu s-a mentionat faptul ca vreunul dintre ei se comporta
violent cu minorii sau ca astfel de incidente se produc în prezenta copiilor,
producând astfel traume emotionale puternice, iar consumul de alcool al tatalui,
desi nu poate fi negat, nu a dus niciodata la punerea în pericol a vietii celor doi
minori, reclamanta neafirmând niciodata ca pe fondul consumului atitudinea si
comportamentul tatalui este unul violent fata de copii.
S-a mai sustinut ca situatia materiala precara ori cea locativa modesta –
cei doi copii locuiau în mediul rural împreuna cu parintii si bunicii paterni – nu este
de natura a determina o astfel de masura, iar organele abilitate din cadrul
comunitatilor locale au obligatia de a sprijini parintii aflati în astfel de situatii, de a le
oferi posibilitatea de a beneficia de ajutoare materiale ori de a fi inclusi în programe
speciale de sprijinire a parintilor confruntati cu astfel de probleme, ori aflati în
situatii grele în care nu par sa faca fata.
Pârâta a aratat ca trebuie avuta în vedere si manifestarea minorului
audiat, care doreste sa se întoarca la parinti, relatiile dintre acestia fiind bune, este
apropiat atât de mama cât si de tata si nu exista indicii ca ar fi supus unor abuzuri
care sa-i puna în pericol sanatatea fizica sau psihica, existând doar unele dificultati
materiale.
Cu toata situatia familiara existenta si divortul intervenit, niciodata
mama nu a neglijat sau s-a dezinteresat de soarta celor doi minori, neexistând probe
ale unor eventuale parasiri de domiciliu, abandon ori astfel de acte care sa puna în
pericol sanatatea minorilor, iar potrivit art.30 din Legea nr.272/2004, copilul are
dreptul sa creasca alaturi de parintii sai, acestia fiind cei care potrivit legii trebuie sa
se îngrijeasca de cresterea si educarea minorilor si cei care trebuie sa exercite
drepturile si obligatiile parintesti, interventia organelor abilitate ale statului este una
complementara si trebuie în primul rând sa sprijine parintii pentru a aduce la
îndeplinire aceste obligatii si doar în mod subsidiar si alternativ ar trebui sa aiba în
vedere instituirea unei masuri precum cea a plasamentului.
Potrivit art.107 din aceeasi lege, pentru a preveni separarea copilului
de parinti si pentru asigurarea protectiei speciale organele abilitate trebuie sa apeleze
si la servicii de zi pentru a asigura mentinerea ori refacerea capacitatii parintilor si
copililor de a depasi eventuale situatii particulare.
A mai sustinut recurenta-pârâta ca masura plasamentului este una
alternativa si provizorie, care în acest moment nu se mai impune, si cu toate ca nu
s-a facut o astfel de cerere potrivit legii instanta era obligata a lua în discutie si
eventual chiar a dispune reintegrarea minorilor în domiciliul parintilor si de a
renunta astfel la masura plasamentului de urgenta ori în regim rezidential.
Concluzionând, recurenta a sustinut ca instanta de fond trebuia sa aiba
în vedere dispozitiile art.60 alin.3 din Legea nr.272/2004, în sensul în care plasarea
într-un centru din alt judet împiedica parintii de a avea legaturi cu minorii si astfel
s-ar produce alte prejudicii având în vedere situatia particulara, faptul ca între
acestia sunt relatii bune, se viziteaza regulat, mentinând legaturile firesti, parintii
nefiind decazuti din drepturi asa încât aceasta masura poate sa îi priveze în concret
de aceste drepturi.
Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului si
modificarea sentintei atacate în sensul respingerii cererii formulate de D.G.A.S.P.C.
Vâlcea.
Intimata-reclamanta, prin întimpinare, a solicitat respingerea recursului
si a aratat ca motivele pentru care s-a luat masura plasamentului subzista în
continuare, din ancheta sociala efectuata rezultând aceeasi situatie conflictuala
generata de consumul excesiv de alcool al tatalui, precum si lipsa unor minime
conditii locative pentru minori. În aceste conditii, nu este posibila reintegrarea
minorilor în familia naturala, cu atât mai mult cu cât nici unul dintre parinti nu si-a
manifestat dorinta de a-si asuma responsabilitatea cresterii si îngrijirii copiilor lor.
Recursul a fost respins ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
O prima critica formulata de recurenta a vizat aplicarea gresita a
dispozitiilor art.56 lit.c) din Legea nr.272/2004, situatia prevazuta neregasindu-se
în cauza, iar masura temporara a plasamentului fata de cei doi minori nu se mai
impune. Ca argumente în sustinerea acestui motiv de recurs, s-a aratat ca minorii nu
au fost abuzati si nici neglijati, iar ancheta sociala nu a dovedit o stare de pericol
pentru cei doi copii care sa determine luarea acestei masuri, conflictele mentionate
în acest înscris vizându-i pe cei doi parinti, care sunt divortati. Consumul de alcool
al tatalui si situatia materiala precara ori cea locativa modesta nu este de natura a
determina o astfel de masura, iar organele abilitate din cadrul comunitatilor locale
au obligatia de a sprijini parintii aflati în astfel de situatii, de a le oferi posibilitatea
de a beneficia de ajutoare materiale ori de a fi inclusi în programe speciale de
sprijinire a parintilor confruntati cu astfel de probleme, ori aflati în situatii grele în
care nu par sa faca fata.
Trebuie avuta în vedere si manifestarea minorului audiat care doreste
sa se întoarca la parinti, si potrivit art.30 din Legea nr.272/2004, are dreptul sa
creasca alaturi de parintii sai, acestia fiind cei care, potrivit legii, trebuie sa se
îngrijeasca de cresterea si educarea minorilor si cei care trebuie sa exercite drepturile
si obligatiile parintesti, interventia organelor abilitate ale statului este una
complementara si trebuie în primul rând sa sprijine parintii pentru a aduce la
îndeplinire aceste obligatii si doar în mod subsidiar si alternativ ar trebui sa aiba în
vedere instituirea unei masuri precum cea a plasamentului.
Aceasta critica, asa cum a fost argumentata, este neîntemeiata prin
raportare la materialul probator administrat la instanta de fond, din care rezulta ca
nu s-au schimbat conditiile care au dus la luarea masurii plasamentului, atât sub
aspect material cât si al comportamentului celor doi parinti, care nu si-au manifestat
intentia de a reintegra copiii în familia naturala, singura nemultumire fiind aceea ca
nu doresc ca minorii sa fie integrati în cadrul serviciului rezidential al Organizatiei
SOS Satele Copiilor Cisnadie, ci mentinerea în Centrul pentru copilul abuzat,
neglijat, exploatat Râmnicu Vâlcea din cadrul D.G.A.S.P.C. Vâlcea, deoarece nu au
conditii de crestere si educare a minorilor (declaratie recurenta fila 24 fond).
În calea de atac, recurenta nu a produs probe noi care sa schimbe
situatia de fapt retinuta de prima instanta, iar înscrisurile depuse în recurs de
intimata contureaza o alta atitudine a recurentei fata de masura dispusa de tribunal.
Astfel, ulterior criticarii sentintei pronuntate de prima instanta, au fost
întocmite mai multe înscrisuri, respectiv raportul privind situatia copiilor, din
14.09.2009, minuta întâlnirii din 16.09.2009, în prezenta asistentului social,
declaratia si chestionarul recurentei din 16.09.2009, ancheta sociala din 24.09.2009,
din care rezulta acordul acesteia pentru mentinerea masurii plasamentului la
Organizatiei SOS Satele Copiilor Cisnadie, fata de cei doi minori, pâna la
îmbunatatirea situatiei materiale si familiale, precum si dorinta copilului audiat de a
ramâne în aceasta locatie.
Este adevarat ca, potrivit art.30 din Legea nr.272/2004, are dreptul sa
creasca alaturi de parintii sai, însa în cauza de fata, asa cum a retinut si instanta de
fond, este în interesul celor doi minori sa fie mentinuti în cadrul serviciului
rezidential al Organizatiei SOS Satele Copiilor Cisnadie, fata de situatia familiala si
recunoasterea expresa a mamei ca în prezent nu se poate îngriji de cresterea si
educatia lor.
O alta critica a vizat aplicarea gresita a dispozitiilor art.60 alin.3 din
Legea nr.272/2004, în sensul în care plasarea într-un centru din alt judet împiedica
parintii de a avea legaturi cu minorii si astfel s-ar produce alte prejudicii având în
vedere situatia particulara, faptul ca între acestia sunt relatii bune, se viziteaza
regulat, mentinând legaturile firesti, parintii nefiind decazuti din drepturi asa încât
aceasta masura poate sa îi priveze în concret de aceste drepturi.
Critica s-a constatat a fi nefondata, deoarece aceasta masura de
plasament a fost agreata ulterior declararii recursului de catre mama si minor,
achiesând practic la solutia pronuntata, iar problema eventualelor cheltuieli generate
de deplasarea la noul centru de plasament aflat în alt judet, este rezolvata prin
decontare de catre serviciul de asistenta sociala a cheltuielilor de transport, asa cum
rezulta din minuta întocmita la data de 16.09.2009.
Fata de considerentele mai sus expuse, potrivit dispozitiilor art.3041 si
312 Cod procedura civila recursul a fost respins ca nefondat, fiind în interesul
minorilor, asa cum corect a retinut prima instanta, sa se mentina masura
plasamentului si sa fie integrati în cadrul serviciului rezidential al Organizatiei SOS
Satele Copiilor Cisnadie.