infractiuni prevazute în legi si decrete. Infractiuni prevazute de art. 97 alin.1 si 3 si art. 98 alin.1 si 3 din Legea nr.26/1996 ( fostul Cod Silvic ). Retinerea gresita a disp. art. 37 lit.a Cod penal. Pedeapsa nelegala ( sub minimul special ) pentru art. 98 alin.1 si 3 din Codul Silvic devenit art.110 alin.1 lit.d din Legea nr. 46/2008 ( actualul Cod Silvic ). Daca apelul a fost declarat numai de catre inculpat situatia acestuia nu poarte fi agravata în propria cale de atac, conform principiului „ non reformatio in pejus ” cu consecinta mentinerii cuantumului pedepsei. Declaratii contradictorii, necesitatea analizarii lor comparative în scopul retinerii celor care corespund adevarului în cauza ( art.63, 69, 78 Cod procedura penala).
Decizia penala nr. 29 din 06.03.2009 pronuntata în dosarul nr. 672/232/2007 de catre Tribunalul Dâmbovita.
Prin sentinta penala nr.293/12.12.2007 pronuntata de Judecatoria Gaesti în dosarul nr. 672/232/2007, s-a dispus, în baza art.97 alin.1 si 3 din Legea nr.26/1996, art.37 lit. a Cod penal, condamnarea inculpatului O.I., la 2 ani închisoare, iar în baza art. 98 alin.1 si 3 din Legea nr. 26/1006 cu art. 37 lit. a si art. 33 lit.a Cod penal s-a dispus condamnarea aceluiasi inculpat la 2 ani închisoare si în baza art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 3 luni închisoare dispusa prin decizia penala nr.114/21.03.2006 a Tribunalului Dâmbovita, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 458/ 06.06.2006 a Curtii de Apel Ploiesti, urmând ca inculpatul sa execute 2 ani si 3 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-a dispus interzicerea inculpatului a exercitarii drepturilor prevazute de art.64 lit. a si b Cod penal de la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare si pâna la executarea pedepsei, de asemenea, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.352,4 lei daune materiale catre Directia Silvica Dâmbovita si la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei solutii, a declarat apel, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, în sensul ca nu el a comis faptele pentru care a fost trimis în judecata si condamnat de prima instanta ci martorii audiati în apel, M. M. si M.M. acestia fiind persoanele care au sustras materialul lemnos si abandonat la aparitia organelor de politie, solicitând achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod proc.pen.
Examinând cauza, în baza actelor si lucrarilor dosarului, în raport de motivele de apel si de disp. art.371, 378 Cod proc.pen., tribunalul apreciaza ca fiind fondat apelul declarat de inculpat, potrivit considerentelor mai jos expuse:
Instanta de fond a stabilit corect si complet situatia de fapt, a retinut, în mod just, vinovatia inculpatului, a dat încadrarea juridica legala si temeinica faptelor comise de acesta – acelea de a taia si sustrage 6 arbori de pe terenul cu vegetatie forestiera apartinând Ocolului Silvic Gaesti si partii vatamate N.D., însa, a aplicat gresit, la individualizarea judiciara a pedepselor stabilite, circumstanta agravanta a recidivei postcondamnatorii (art.37 alin.1 lit.a Cod penal), desi , în mod corect, a aplicat disp. art.83 Cod penal (revocând suspendarea conditionata a executarii unei pedepse de 3 luni închisoare).
Sub acest aspect, hotarârea primei instante este nelegala si urmeaza a fi îndreptata astfel:
Pedeapsa anterioara de 3 luni închisoare – aplicata prin sentinta penala nr.204/4.04.2005, pronuntata în dosarul nr.1780/2004 de Judecatoria Gaesti, modificata prin decizia penala nr.114/21.03.2006, pronuntata în dosarul nr.3514/2005 de Tribunalul Dâmbovita, definitiva prin decizia penala nr.458/6.06.2006, pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti - nu constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, nefiind mai mare de 6 luni închisoare, asa cum impun dispozitiile art.37 alin.1 lit.a Cod penal.
Însa, savârsirea cu intentie, în cursul termenului de încercare prev. de art.82 alin.1 Cod penal, a unei alte infractiuni, obliga instanta la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei respective si care se va executa alaturat de pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.
În speta, dupa descontopirea pedepselor stabilite de prima instanta, se va înlatura gresita aplicare a art.37 alin.1 lit.a Cod penal, si se vor aplica disp. art.13 Cod penal, întrucât legea anterioara (art.97 alin.1 si 3 si art.98 alin.1 si 3 din Legea nr.26/1996), este mai favorabila inculpatului, fata de legea noua, art.108 alin.1 lit.d, respectiv art.110 alin.1 lit.d din Legea nr.46/2008, care este mai represiva (limitele pedepselor sunt mai mari).
Este de retinut ca, faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa rezultanta – în prezenta cauza – fiind comise la data de 29.08.2006, deci în interiorul termenului de încercare stabilit la 2 ani si 3 luni si care curge de la 5.06.2006, în mod corect si obligatoriu, s-a revocat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 3 luni închisoare, urmând a fi efectiv executate.
Asadar, apreciindu-se ca fiind just individualizate de catre prima instanta, pedepsele aplicate - de câte 2 ani închisoare, în raport de circumstantele reale si personale ale cauzei si de disp. art.72 Cod penal, considerate în integralitatea lor, în scopul prev. de art.52 Cod penal, ele vor fi din nou contopite, urmând sa se execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, evident, alaturi de pedeapsa revocata, de 3 luni închisoare, în final inculpatul O.I., urmând sa execute 2 ani si 3 luni închisoare, în conditiile art.71,64 alin.1 lit.a teza a II si lit.b Cod penal.
Totodata, instanta de control judiciar trebuie sa tina cont si de disp. art.372 alin.1 Cod proc.pen., conform carora „instanta de apel, solutionând cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat apel”.
În speta, apelul a fost declarat numai de inculpat, iar instanta de fond a aplicat o pedeapsa nelegala, de 2 ani închisoare, pentru infractiunea prev. de art.98 alin.1 si 3 din Legea nr.26/1996, fara a retine circumstante atenuante, desi limita minima a pedepsei prevazute de aceasta infractiune era la data judecatii în fond, de 3 ani ( minim de pedeapsa mentinut si în noul Cod Silvic – Legea nr. 46/2008 ).
Asadar, instanta de apel, solutionând cauza, nu a putut crea o situatie mai grea pentru cel ce a declarat apelul (inculpatul), adica nu a putut aplica acestuia o pedeapsa mai mare (3 ani închisoare), deoarece i-ar fi agravat situatia acestuia în propria cale de atac, ceea ce ar fi contravenit principiului „non reformatio in pejus”.
Referitor la vinovatia/nonvinovatia inculpatului, s-a constatat din probatoriul administrat în cauza – procesul-verbal încheiat la 29.08.2006, de agentii Postului de Politie Visina, judetul Dâmbovita, procesele-verbale, încheiate de acelasi organ judiciar, de cercetare la cioata din 29 si 31.08.2006, de perchezitie la domiciliul inculpatului din 29.08.2006, de custodie si de predare-primire din 31.08.2006, de îmbinare a cioatelor din 31.08.2006, alaturi de plansele fotografice privind aceasta reconstituire, raportul de constatare tehnico-stiintifica nr.41143 din 8.09.2006, întocmit de Serviciul Criminalistic al I.P.J Dâmbovita, procesul-verbal întocmit de Politia orasului Gaesti la 5.09.2006 privind constatarile vizionarii CD-ului, pe care au fost descarcate înregistrarile video efectuate de agentii Postului de Politie Visina, vizând aspecte din prinderea în flagrant a inculpatului, adresele partii civile Directia Silvica Târgoviste, de la urm.pen. si din apel , raportul de expertiza tehnico-judiciara, întocmit de expert-inginer silvic V.N., declaratiile inculpatului (inclusiv cea mentionata cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala), ale martorilor M.M., M.I., N.M.A., M.M., I.M., N.C., procesul-verbal încheiat în instanta de apel la termenul de judecata din 12.12.2008 privind rezultatul vizionarii si audierii CD-ului mai sus descris – rezulta, în mod cert, savârsirea de catre inculpat a faptelor pentru care a fost trimis în judecata.
Astfel, în data de 29.08.2006, în jurul orelor 12, 30, agenti ai Postului de Politie Visina, judetul Dâmbovita – aflati în exercitarea atributiilor de serviciu vizând prevenirea sustragerii de material lemnos din padurea C. din comuna Visina, judetul Dâmbovita, l-au surprins pe inculpat când iesea din aceasta padure cu un atelaj hipo tras de doi cai albi si în care se aflau 6 arbori, proaspat taiati, iar la vederea agentilor, inculpatul a fugit în padure, iar politistii au mers cu atelajul hipo spre Postul de Politie.
La un moment dat a venit inculpatul, cerând sa duca el lemnele la postul de politie, întrucât caii sunt obositi si ar putea crea accidente, politistii au fost de acord, însa inculpatul a luat-o la fuga cu caruta si cu materialul lemnos, nu a oprit la semnalele acustice si luminoase, intrând în domiciliul sau, nepermitând si accesul politistilor, dupa care, cu o drujba a sectionat arborii respectivi, evident pentru a împiedica reconstituirea lor.
Secvente din aceasta desfasurare faptica a fost înregistrata cu telefonul personal de catre un politist, descarcata pe un CD-ROM si vizionata atât la urmarire penala, cât si în instanta de apel, evidentiindu-se o caruta încarcata cu lemne trasa de doi cai albi, în fuga, condusa de o persoana de sex masculin, si urmarita de masina politiei, care emitea semnale strident sonore, apoi glasul unui politist pronuntând numele inculpatului.
În aceeasi zi, s-a obtinut autorizatie de perchezitie, s-a patruns în domiciliul inculpatului, rezultatele cercetarii, fiind consemnate în procesul-verbal încheiat la orele 16,45, iar materialul lemnos a fost preluat la 31.08.2006, executându-se operatiuni de îmbinare/reconstituire a lui cu cioatele respective, stabilindu-se prin raportul de constatare tehnico-stiintifica, ca exista identitate între fragmente din materialul lemnos gasit la domiciliul inculpatului si cioatele din arborii taiati ilegal din padurea C.
Din declaratia inculpatului, de la urmarirea penala ( inclusiv la prezentarea materialului de urmarire penala si din prima instanta ) rezulta ca acesta, asistat de aparator ales, a sustinut ca lemnele gasite în domiciliul sau au fost cumparate de la persoane necunoscute, de pe drum, ca alte probe nu are de administrat si, deci, nu recunoaste faptele de care este acuzat.
În faza procesuala a apelului, inculpatul asistat de aparator ales, a declarat ca nu mai mentine depozitiile date anterior, fiindca nu corespund adevarului sustinând ca faptele pentru care este acuzat au fost comise de martorii M. Marius si M. Mihai, carora, la cererea acestora, le-a împrumutat caruta, proprietatea tatalui sau si care i-au spus, ulterior, ca au parasit caruta încarcata cu lemne fiind urmariti de politisti.
În dovedirea acestei variante propuse de inculpat, apararea sa a solicitat si instanta i-a încuviintat proba cu martori, fiind audiati Mihai M., Mihai I., N. M. Adrian, Mihai M., I.M. si N.C., depozitiile acestora confirmând, în general, sustinerile din apel ale inculpatului.
Însa, instanta de control judiciar nu poate primi apararile inculpatului – în sensul ca nu el a taiat si sustras materialul lemnos respectiv, ci alte persoane, eventual, cei doi martori – fratii Mihai M. si Marius, pentru urmatoarele considerente:
Probele administrate de-a lungul procesului penal, în diferite faze, nu au o valoare prestabilita, conform art.63 Cod penal, astfel încât, în urma unei analize temeinice, organul judiciar poate retine, ca reflectând realitatea, pe oricare dintre acestea, fie ca au fost administrate la urmarirea penala, fie în instanta.
Retractarea totala sau partiala a unor declaratii anterioare, nu este de natura, prin ea însasi, sa înlature acea depozitie, caci, astfel, s-ar lipsi de efecte judiciare, o proba administrata în mod legal.
În speta, declaratiile din apel ale inculpatului – care retracteaza pe cele date în faza de urmarire penala si în prima instanta, si ale martorilor M.M., Mihai I., N.M.A., Mihai M., I.M. si N. Costin – propusi de aparare, în premiera în apel, nu sunt temeinic motivate (inculpatul afirmând ca datorita aparatorului sau nu a declarat în prima faza adevarul), sau, sunt contradictorii, nu se coroboreaza cu alte probe (cele tehnico-stiintifice administrate la urmarire penala si în apel), iar circumstantele reale si personale cauzei formeaza convingerea ca aceste probe tehnico-stiintifice reprezinta realitatea.
Astfel, martorii Mihai M. si M. Marius declara ca ei au condus caruta încarcata cu lemne si la vederea politistilor au fugit, sustineri infirmate de procesul-verbal de constatare a flagrantei, coroborat cu înregistrarile video consemnate în procesul-verbal din 12.12.2008 si din care rezulta în mod cert ca inculpatul este cel care a fost surprins de politisti conducând atelajul hipo.
De asemenea, aceiasi martori declara ca de la bar au plecat spre domiciliul inculpatului pentru a împrumuta caruta, însotiti fiind de tatal lor ( martorul M.I.) si martorul N.M.A., ultimii doi martori declarând diferit, în sensul ca inculpatul împreuna cu M. M. au plecat de la bar sa ia caruta, ei ramânând la bar, martorul I. M. declarând si el altfel, anume, ca inculpatul împreuna cu cei doi frati M. au plecat de la bar pentru a lua caruta, în final martorul N.C. declarând si el în mod diferit, privitor la aceeasi secventa faptica, anume ca, el împreuna cu inculpatul si cu martorii I.M. si Mihai M. au plecat de la bar pentru a lua caruta.
Asadar, aceste declaratii contradictorii, privind atât persoanele care au plecat de bar la domiciliul inculpatului pentru a închiria caruta, cât si persoana care a dus caruta încarcata cu lemne acasa la inculpat ( de exemplu, martorul N.C. a afirmat ca el a adus-o acasa la inculpat, iar acesta l-a infirmat pe martorul sau, sustinând ca s-a furisat de politisti si a dus lemnele acasa la el, aspect ce s-a coroborat cu probele acuzarii ), nu au putut fi retinute ca reflectând adevarul, ele necoroborându-se cu alte probe administrate în cauza (cele tehnico-stiintifice mai sus examinate), asa încât, prezentarea de catre inculpat si martorii sai, a mai multor si contradictorii versiuni asupra acelorasi împrejurari, a reprezentat temeiul concluziei ca depozitiile acestora din apel nu pot servi la aflarea adevarului, necorespunzând realitatii.
Fata de aceste împrejurari, tribunalul a constatat ca în cauza nu sunt temeiuri de admitere a apelului declarat de inculpat (si deci, de achitare a sa), fiind nefondat.