DAUNE MORALE:
Cod civil: art.998 - 999
Decretul nr.31/1954 art.54
Dispozitiile art.54 Decretul nr.31/1954 privitor la persoane fizice si persoane juridice, nu face distinctie între persoanele fizice sau juridice si nici nu limiteaza drepturile nepatrimoniale ocrotite, dreptul persoanei juridice de a obtine daune morale pentru vatamarea oricarui drept nepatrimonial.
Persoana juridica trebuie sa dovedeasca prejudiciul nepatrimonial suferit.
Decizia comerciala nr.609/10.12.2007 - Sectia a VI-a Comerciala.
Prin decizia comerciala nr.726/4.XI.2005 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a Comerciala, ramasa irevocabila prin decizia comerciala nr.1223/15.III.2006 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia Comerciala, a fost trimisa spre rejudecare actiunea formulata de reclamanta SC T. B. SA împotriva pârâtei SC P.R. SRL, cu dispozitia instantelor de control ca reclamanta sa-si precizeze cererea de chemare în judecata în sensul precizarii obiectului actiunii.
La termenul din 2.XI.2006, reclamanta si-a precizat obiectul actiunii, solicitând :
1.înlocuirea gratuita a autoturismului marca AUDI tip 48 cu seria WAUZZZ4DZYN003262, achizitionat în data de 30 august 1999, cu un autoturism nou de acelasi tip AUDI A842 Quattro cu aceleasi optiuni si nivel de echipare ca si cel initial (conform comenzii pentru fabricarea si livrarea acestui autoturism, aflata la fila 210 val.II dosar), în temeiul dispozitiilor legale speciale cuprinse în art.10 din H.G. nr.394/1995 privind obligatiile ce revin agentilor economici - persoane fizice sau juridice de folosinta îndelungata destinate consumatorilor.
2.plata de daune cominatorii în conformitate cu disp. art.998 - 999 Cod civil, în cuantum de 1000 RON, pentru fiecare zi de întârziere, din momentul pronuntarii hotarârii (executarii), si pâna la executarea obligatiei prevazuta la pct.1.
3.plata, în termenul disp. art.969, 1336, 1073, 1082, 1084 Cod civil, cu titlu de daune interese a sumei de 4725,oo Euro (183.660.750 lei calculat la cursul de 38.870 lei/Euro curs valabil la 21.X.2003) si echivalent lei la cursul BNR din data platii, reprezentând c/val. estimata a lipsei de folosinta pentru o perioada de 4 1/2 luni (7.V.2003 - 16.V.2003 si 22.V.2003 - 26.IX.2003), în care autoturismul a fost imobilizat în service-ul P.R. SRL - imobilizare pâna la momentul finalizarii expertizei (inclusiv intervalele de reparatii).
4.plata cu titlu de daune interese, în raport de disp. art.1073, 1082, 1084 Cod civil a c/valorii reparatiilor efectuate la motor, sistemul de frânare, sistem computerizat reglare valori (inclusiv piesele si componentele schimbate care au fost achitate de reclamant) în cuantum de 2.157 EURO (83.842.590 lei calculat la cursul de 38.870 lei/EURO, curs valabil în data de 21.X.2005), în echivalent lei la cursul BNR din data platii.
5.sa se constate, în conformitate cu art.111 Cod pr.civila inexistenta în patrimoniul pârâtei a dreptului de a pretinde si de a primi din partea reclamantei plata facturii nr.7248117 emisa la 13.VI.2003, în cuantum de 6108,3171 RON.
6.plata sumei de 100.000 EURO cu titlu de daune morale, în echivalent lei la cursul BNR din data platii, în termenul disp. art.998 - 999 Cod civil.
7.plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest litigiu, respectiv c/val. onorariu de avocati, în conf. cu disp. art.274 Cod pr.civila, plata costurilor expertizelor tehnice efectuate, în temeiul disp. art.10 din H.G. nr.394/1995, precum si a cheltuielilor de rejudecarea cauzei.
Prin sentinta comerciala nr.321 din 10.01.2007 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala a respins exceptiile invocate de pârâta, si anume:
-exceptia lipsei calitatii procesuale active;
-exceptia prescriptiei;
-exceptia tardivitatii completarii actiunii;
-exceptia prematuritatii pentru capetele2,5 si 6 ale actiunii si a admis în parte actiunea formulata de reclamanta, obligând pârâta sa înlocuiasca gratuit reclamantei autoturismul marca Audi tip 48 cu seria WAUZZZ4DZYN003262 cu un autoturism nou de acelasi tip, cu aceleasi optiuni si nivel de echipare ca si cel initial.
A constatat inexistenta dreptului pârâtei de a pretinde plata facturii 7248117/13.VI.2003.
S-au respins ca neîntemeiate cererile de acordare a daunelor interese constând în contravaloarea lipsei de folosinta, a reparatiilor efectuate, ca si cererea de plata a daunelor morale.
S-a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecata în valoarea de 24.252,74 lei si 14.017,99 EURO, în lei la cursul BNR din ziua judecatii.
Pentru a hotarî astfel instanta de fond a retinut ca potrivit probelor administrate în cauza, defectiunile constatate fac imposibila utilizarea autovehiculului potrivit destinatiei sale, iar pârâta nu a facut dovada ca deficientele sunt imputabile reclamantei, prin utilizarea neconforma sau folosirea unor combustibili de slaba calitate.
Împotriva sentintei comerciale nr.321/10.01.2007 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala, au declarat apel în termen, legal timbrate, atât reclamanta SC T. B. SA cât si pârâta SC P.R. SRL, criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
Apelanta reclamanta SC T. B. SA, sustine prin criticile formulate în apel, în esenta urmatoarele:
-În mod gresit a fost respins capatul 2 de cerere privind acordarea de daune cominatorii, care ulterior, prin adresa depusa în sedinta din 19.XI.2007 s-a solicitat transformarea lor în daune compensatorii, întrucât instanta în mod gresit si-a întemeiat rationamentul pe incidentele disp. art.5802 Cod pr.civila.
Prin reglementarea data în cuprinsul art.5803 Cod pr.civila, pe lânga institutia daunelor cominatorii pentru silirea debitorului sa îndeplineasca obligatia de a facesau a nu face, s-a instituit si amenda civila ca mijloc de determinare a debitorului sa îsi îndeplineasca obligatia asumata.
-În mod netemeinic a fost respins si capatul 3 din cererea precizatoare prrivind plata de daune interese în suma de 4725 EURO (183.660.750 lei calculat la cursul de 38870 lei/EURO, curs valabil la 21.X.2003), reprezentând c/val. estimata a lipsei de folosinta pentru o perioada de 4 1/2 luni în care autoturismul a fost imobilizat în service-ul P.R. SRL, avându-se în vedere ca instanta de fond a retinut "imobilizarea autoturismului care nu prezenta siguranta pentru circulatie, în vederea efectuarii reparatiilor si efectuarii expertizelor este incontestabila".
-Se sustine de asemenea ca în mod gresit a fost respins capatul 4 din cerere privind acordarea de daune interese în raport de disp. art.1073, 1082 si 1084 Cod civil, a c/valorii reparatiilor efectuate la motor si la sistemul de frânare, întrucât, aceste sume reprezinta o îmbogatire fara justa cauza pentru societatea pârâta.
În ceea ce privesc daunele morale solicitate la pct.6 din actiunea precizata, în mod gresit s-au respins întrucât ele au fost solicitate pentru prejudiciile aduse imaginii societatii si pentru insatisfactiile provocate de atitudinea vadit necooperanta a reprezentantilor pârâtei.
În drept se invoca disp. art.282 si urm. Cod pr.civila
Din analiza actelor si lucrarilor de la dosar, instanta constata si retine urmatoarele:
În ceea ce priveste primul motiv de apel, conform caruia în mod gresit a fost respins capatul 2 din actiunea precizata prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, daune ce se solicita a se transforma în daune compensatorii, acesta este întemeiat întrucât desi se retine corect ca pârâta avea obligatia de a îndeplini de bunavoie cele dispuse de instanta conform art.371(1) Cod pr.civila, se apreciaza ca nu sunt îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale.
Aceste considerente sunt gresite întrucât chiar incidenta disp. art.371(1) Cod pr.civila care consacra obligatia debitorului de a executa de bunavoie dispozitivul unui titlu executoriu (în speta - art.7208 Cod pr.civila), coroborat cu faptul evident si incontestabil al neexecutarii a obligatiei de înlocuire a autoturismului conduce la concluzia existentei faptei ilicite de care este responsabila pârâta.
La 2.XI.2006, regimul juridic al acestui capat de cerere este cel prevazut, de Cod pr.civila, astfel ca se va obliga pârâta la plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere, de la data pronuntarii sentintei atacate - 321/10.01.2007, daune ce se vor transforma în daune compensatorii, în faza de executare, întrucât modul în care s-au calculat aceste daune nu este edificator, în temeiul art.294(2) Cod pr.civila.
Se va retine ca fondat si cel de-al doilea motiv de apel, conform caruia în mod gresit nu s-au acordat despagubiri pentru lipsa de folosinta a autoturismului, calculate pentru perioada de 4 luni si 1/2, respectiv pe intervalul 7.V.2003 - 16.V.2003 si 22.V.2003 - 26.IX.2003, perioada în care autoturismul a fost imobilizat în service-ul P.R., pentru urmatoarele considerente:
Desi instanta retine ca "....imobilizarea autoturismului care nu prezenta siguranta pentru circulatie în vederea efectuarii reparatiilor si finalizarii expertizelor este incontestabila...." se apreciaza ca "....valoarea lunara de amortizare nu are nici o relevanta în evaluarea prejudiciului suferit de reclamanta prin lipsirea de autoturism".
Prin obligarea pârâtei la înlocuirea autoturismului ca urmare a constatarii viciilor ascunse, instanta de fond a stabilit regimul juridic aplicabil raspunderii juridice obiective specifice legislatiei consumatorului.
Criteriul valorii de amortizare este relevant pentru calculul acestor despagubiri având în vedere ca raportul dintre valoarea de achizitie a autoturismului si durata normala de utilizare reprezinta tocmai cuantificarea unei valori medii a folosintei bunului respectiv, fiind astfel respectat termenul special de garantie, egal cu durata medie de utilizare, care în cazul autoturismelor este de 8 ani.
Astfel fiind, în cauza devin aplicabile disp. art.1336 Cod civil, potrivit carora "...vânzatorul raspunde catre cumparator de linistita posesiune a bunului".
Împiedicarea cumparatorului de a utiliza bunul achizitionat genereaza un drept la despagubire care nu depinde în mod obligatoriu de dovedirea cheltuielilor care s-ar face pentru folosirea unui bun similar, ci are în primul rând legatura cu costurile indisponibilizarii, fara efectul benefic scontat asupra propriului patrimoniu, a pretului achitat pentru bunul ce nu poate fi utilizat din motive neimputabile consumatorului.
În speta, pretul acestei indisponibilizari nu se poate stabili decât în raport de criteriul duratei medii de utilizare, perioada în care vânzatorul garanteaza conformitatea si utila întrebuintare a bunului, iar conform calculului necontestat de intimata este de 4725 EURO, în echivalentul în lei la cursul BNR din data platii, suma la care va fi obligata intimata pârâta.
În ceea ce priveste critica conform careia în mod gresit instanta de fond a respins capatul de cerere privind acordarea de daune interese întemeiat pe dispozitiile art.1073, 1082, 1084 Cod civil si care reprezinta c/val. reparatiilor efectuate la motor sistemul de frânare, sistem computerizat reglare, în cuantum de 2157 EURO, suma de asemenea necontestata în apel de intimata, se constata ca si aceasta este întemeiata, întrucât, restituirea sumelor platite pentru reparatiile efectuate s-a solicitat în baza desfasuratorului interventiilor efectuate asupra masinii, coroborat cu facturile /ordine de plata corespunzatoare reparatiilor.
Având aceste documente se poate determina valoarea sumelor a caror plata nu se justifica si se constata existenta unei legaturi de cauzalitate între defectele constatate prin expertiza T.U.V. si imposibilitatea de folosire a autoturismului.
Din expertiza efectuata în cauza se retine ca reparatiile la sistemul de frânare au fost efectuate la Km 15000, 27.600 si 34.000, iar aparitia repetata a problemelor a indicat o problema tipica pentru acest tip de autovehicul, problema care nu a putut fi îndepartata de atelier pe durata lunga.
Referitor la problemele motorului în expertiza TUV se arata ca problemele la motor au aparut cu km 41.000 prin pierderea de putere, iar defectiunile motorului la viteze mari putea sa aiba efecte negative asupra componentelor de actionare.
Expertiza, în concluzie precizeaza ca reparatiile efectuate asupra autoturismului în service-ul P.R. nu si-au atins scopul, iar reparatiile au fost efectuate fara o diagnosticare corecta a defectiunilor.
Instanta va respinge ca nefondata critica conform careia în mod gresit nu au fost acordate daunele morale solicitate întrucât apelanta reclamanta nu a facut dovada prejudiciului nepatrimonial suferit în calitate de persoana juridica.
Nu s-a facut dovada vatamarii atributiilor morale ale persoanei juridice, cum ar fi: denumirea imaginea.
Apelanta reclamanta nu dovedeste un prejudiciu de imagine, conditie esentiala pentru a se angaja raspunderea civila delictuala, precum si existenta legaturii de cauzalitate între faptul ca autoturismul în cauza prezinta defectiuni si prejudiciul invocat.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.296 Cod pr.civila, va admite apelul declarat de apelanta reclamanta SC T. B. SA împotriva sentintei comerciale nr.321/10.01.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala
În dosarul nr.22450/3/2006 în contradictoriu cu intimata SC P.R. SRL.
Se va schimba în parte sentinta apelata în sensul ca se va admite în parte actiunea precizata a reclamantei SC T. B. SA si se va obliga pârâta SC P.R. SRL la plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere, de la data pronuntarii sentintei atacate - 10 ian.2007 - daune ce se vor transforma în daune compensatorii în temeiul art.294(2) Cod pr.civila, a daunelor interese în suma de 4725 EURO, în echivalentul lei la cursul BNR din data platii, reprezentând lipsa, de folosinta, a daunelor interese în cuantum de 2157 EURO, în echivalent lei la cursul BNR din data platii reprezentând c/valoare reparatii efectuate la motor, sistemul de frânare, sistem computerizat reglare volan.
Se va respinge capatul de cerere referitor la daune morale ca nefondat.
Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei, iar în temeiul art.274 Cod pr.civila se va obliga pârâta proportional cu admiterea în parte la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 8777,64 lei, în apel.
Taxele de timbru au fost legal achitate de apelanta reclamanta SC T. B. SA.
Apelanta pârâta SC P.R. SRL, prin criticile formulate în apel sustine în esenta urmatoarele:
În mod gresit instanta de fond a admis primul capat al actiunii precizate formulata de reclamanta, si a dispus înlocuirea gratuita a autoturismului marca AUDI tip A8, achizitionat la 30 august 1999, cu un autoturism de acelasi tip AUDI A 8.4.2 Quattro, respingând în mod gresit exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
Sustine ca din actele de la dosar rezulta ca nu suntem în prezenta unor vicii ascunse, iar o serie din problemele reclamate se datoreaza deficientelor aparute pentru folosirea unui combustibil de proasta calitate, greseli de manipulare, precum si nerespectarea indicatiilor din cartea tehnica si din manualul de utilizare.
Nefiind vorba de vicii ascunse, obligatia vânzatorului de a raspunde pentru defectele constatate se mentine doar pe durata garantiei mentionate în certificatul de garantie - 18 luni - conform H.G 394/1995, astfel ca cererea depusa de reclamanta la 22.X.2003 este prescrisa.
Se mai critica solutia instantei de fond si pentru admiterea capatului 5 al cererii precizata a reclamantei, prin care aceasta solicita sa se constate inexistenta dreptului sau de a pretinde plata facturii nr.72481117/13.VI.2003.
Se sustine ca pentru acest capat nu au fost respectate, prev. art.7201 alin.2 Cod pr.civila, astfel ca solicitarea intimatei reclamante a fost adresata instantei prematur, neîncercându-se concilierea prealabila. Oral au fost invocate ca motive de apel exceptia lipsei calitatii procesuale active, lipsa de interes în formularea capatului 5 .
În drept se invoca disp. art.282 si urmatoarele Cod pr.civila.
Apelul este nefondat.
Din analiza actelor de la dosar, instanta constata si retine urmatoarele:
În conformitate cu disp. art.295 alin.1C.pr.civ., raportate la disp. art.292 alin.2 Cod pr.civila, controlul judiciar al sentintei apelate este limitat legal la "limitele cererii de apel", daca apelul a fost motivat.
Apelul motivat declarat de pârâta vizeaza exclusiv:
1.respingerea exceptiei prescriptiei extinctive a cererii de înlocuire a autoturismului defect.
2.admiterea capatului 5 al actiunii precizata cu privire la constatarea inexistentei dreptului pârâtei de a prevede plata c/valorii unor reparatii efectuate fara existenta concilierii prealabile.
Nu pot fi analizate motivele invocate oral de apelanta-pârâta.
-gresita respingere de instanta de fond a exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei.
-gresita respingere a exceptiei lipsei de interes în formularea capatului 5 din actiunea precizata, întrucât depasesc limitele investirii instantei prin cererea de apel.
Prin motivarea apelului apelanta pârâta investeste instanta exclusiv cu problema de drept a prescriptiei extinctive, limitându-se a critica dezlegarea data de instanta de fond cu privire la aceasta exceptie exclusiv pentru pretinsa calificare gresita a defectiunilor constatate în categoria viciilor ascunse.
Nu se poate retine critica apelantei cu privire la gresita respingere a exceptiei prescriptiei, întrucât în cauza este aplicabila definitia data viciilor ascunse în art.2 din O.U.G nr.21/1992 - viciu ascuns -deficienta calitativa a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost cunoscuta de catre consumator prin mijloacele obisnuite de verificare.
În cauza, cumparatoarea autoturismului nefiind specializata în cunoasterea defectiunilor aparute, nu putea fi în masura sa le cunoasca la data achizitionarii autoturismului - fiind vorba de defecte la sistemul de frânare si de la motor.
În ceea ce priveste exceptia de prematuritate cu privire la capatul de cerere referitor la constatarea inexistentei în patrimoniul pârâtei a dreptului de a pretinde si de a primi de la intimata-reclamanta plata facturii nr.7248117/13.VI.2003, criticata ca fiind incorect respinsa de instanta de fond, se constata ca în mod corect s-a retinut ca acest capat are ca obiect o actiune în constatare, care nu presupune conciliere directa prealabila. Acest capat de cerere, prin care reclamanta solicita constatarea inexistentei în patrimoniul pârâtei a dreptului de a pretinde si a privi de la aceasta plata facturii nr.7248117/13.VI.2003 în cuantum de 6108,31 lei este întemeiat pe ipoteza juridica a dispozitiilor art.111 Cod pr.civila "constatarea inexistentei unui drept".
Astfel fiind solutia de respingere a exceptiei prematuritatii este legala, iar critica apelantei este nefondata.
Pentru considerentele aratate, în temeiul disp. art.296 Cod pr.civila, Curtea a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta SC P.R. SRL.
Taxele de timbru au fost legal achitate de apelanta SC P.R. SRL.