Decizie de concediere întemeiata pe dispozitiile art.61 litera d din codul muncii. Termen de emitere.
Având în vedere dispozitiile art. 77 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 ,care prevad o procedura obligatorie de determinare a necorespunderii profesionale ,rezulta ca termenul de emitere a deciziei de concediere curge doar de la data la care prin finalizarea acestei proceduri angajatorul a luat la cunostinta de decizia definitiva a comisiei de evaluare profesionala referitoare la cunostintele profesionale ale celui evaluat.
Sectia conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia civila nr.1108/20 noiembrie 2008
Prin actiunea în conflict de drepturi înregistrata la Tribunalul Hunedoara sub nr.1038/97/2007 reclamantul T.S. a chemat în judecata pe pârâta Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitati Publice, solicitând
- anularea deciziei nr.22/20.02.2008 emisa de conducerea pârâtei;
- sa se dispuna reintegrarea sa în postul detinut anterior emiterii deciziei atacate si anume de director-expert gradul I A la Agentia Teritoriala Deva, din cadrul Directiei generale de monitorizare piata si consultanta în teritoriu
- sa i se plateasca o despagubire echivalenta cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 1.04.2008 si pâna la reintegrarea efectiva.
S-au cerut si cheltuieli de judecata.
În fapt, reclamantul a aratat ca prin decizia contestata sunt încalcate mai multe texte legale obligatorii care prevad sanctiunea nulitatii absolute si totodata exista si motive de nelegalitate si netemeinicie. Astfel , arata ca nu au fost respectate prevederile art.62 din Codul muncii care prevad obligativitatea emiterii deciziei în termen de 30 de zile de la data constatarii cauzei concedierii, decizia fiind tardiv emisa, nu are o cauza concreta, respectiv nu a stabilit o situatie concreta în care a avut un rezultat slab; i s-a încalcat dreptul la aparare si acela de a fi asistat de un avocat, iar evaluarea profesionala efectuata de pârâta, nu a respectat prevederile Regulamentului Intern al Contractului Colectiv de Munca la nivel national pe anii 2007-2010 si ca, prin aceasta decizie, s-a urmarit doar înlaturarea sa, în mod abuziv, din institutie.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr.53/2003 si ale Contractului Colectiv de Munca la Nivel National pe anii 2007-2010.-
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea actiunii, iar cu privire la exceptiile invocate de reclamant, precizeaza ca exceptia tardivitatii emiterii deciziei de concediere este neîntemeiata, deoarece dupa evaluarea profesionala efectuata, conform prevederilor art.63 al.2 din Codul muncii, reclamantul a efectuat contestatie împotriva hotarârii comisiei, solicitând reexaminarea acesteia, astfel ca data la care se constata necorespunderea profesionala este 29.01.2008, iar decizia de concediere a fost emisa la data de 22.02.2008, încadrându-se astfel în termenul de 30 de zile calendaristice prevazute de art.62 al.1 din Codul muncii.
Cu privire la nulitatea absoluta invocata, arata ca disp.art.76 din Codul muncii nu-si gasesc aplicabilitate în speta de fata, întrucât, din actele anexate la dosar rezulta ca procedura pentru necorespundere profesionala a fost respectata, respectiv a fost numita comisia de evaluare, a fost convocat reclamantul la evaluare, i s-a comunicat rezultatul evaluarii, i-a fost solutionata contestatia depusa împotriva rezultatului evaluarii si totodata i s-a propus trecerea pe functia de expert gradul I A, pe care sa o îndeplineasca la alte agentii teritoriale.-
Referitor la necorespunderea profesionala se precizeaza ca reclamantul a savârsit fapte repetate în timp, care au pus în lumina necunoasterea atributiilor de serviciu, specifice postului pe care îl ocupa.
Prin sentinta nr.888/LM/2007 a fost admisa actiunea în conflict de drepturi formulata de reclamantul T. S. împotriva pârâtei Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitati Publice, Anuleaza decizia nr.22 din 20.02.2008 emisa de conducerea pârâtei si s-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior emiterii deciziei atacate, acela de director-expert gradul I A, la Agentia Teritoriala Deva.
Pârâta a fost obligata sa-i plateasca reclamantului o despagubire echivalenta cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 1.04.2008 si pâna la reintegrarea efectiva, precum si suma de 595 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut urmatoarele considerente:
Prin decizia nr.22/20.02.2008 emisa de conducerea pârâtei (f.5-17 dos.), începând cu data de 11.04.2008 contractul individual de munca al reclamantului a încetat, prin concediere, în temeiul art.61 lit.d din Codul muncii, fiindu-i acordat un termen de preaviz de 20 de zile lucratoare, calculat de la data aducerii la cunostinta a acestei decizii.
Conform prevederilor art.62 al.1 Codul muncii „În cazul în care concedierea intervine pentru unul din motivele prevazute de art.61 lit.b, d, angajatorul are obligatia de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii cauzei concedierii”.
În cuprinsul deciziei nr.22/20.02.2008, la motivarea în fapt, se precizeaza ca prin referatul nr.1191/2007 al Directiei generale de monitorizare piata si consultanta în teritoriu, aprobat de conducerea acestei directii si înregistrat cu nr.1071/MCB/2007, s-a analizat activitatea Agentiei Teritoriale Deva si s-a constatat ca, în perioada mai-octombrie 2007, reclamantul a avut rezultate slabe, mai precis, analizând fisa de post a acestuia, rezulta ca nu si-a îndeplinit cea mai mare parte din atributii si ca urmare a acestor rezultate slabe în executarea contractului individual de munca, întrucât nu corespunde profesional locului de munca pe care este încadrat, conform art.61 lit.d din Codul muncii, propune demararea procedurii de constituire a comisie pentru efectuarea evaluarii acestuia.
Prin urmare, data la care pârâta a constatat cauza concedierii, respectiv necorespunderea profesionala, este data întocmirii referatului nr.1191/2007, respectiv 15.10.2007, aprobat de conducerea D.G.M.P.C.T., la data de 16.10.2007 (f.43) si nu data la care a finalizat evaluarea profesionala, si anume data de 29.01.2008, întrucât evaluarea profesionala este o etapa ulterioara constatarii necorespunderii profesionale si, aceasta evaluare, pârâta trebuia sa o efectueze în termenul de 30 de zile calendaristice, calculat de la data când a constatat cauza concedierii si anume de la 16.10.2007.
Raportat la data de 16.10.2007, data aprobarii referatului privind necorespunderea profesionala, de catre conducerea pârâtei, se constata ca decizia nr.22/20.02.2008 este tardiv emisa si, pe cale de consecinta, se va admite exceptia tardivitatii emiterii deciziei invocata de reclamant ca fiind întemeiata si, totodata, va fi admisa si contestatia astfel cum a fost formulata împotriva pârâtei.
Este adevarat ca, de la data de la care pârâta a contestat cauza concedierii, respectiv 16.10.2007, s-a efectuat evaluarea profesionala prevazuta de art.62 al.3 din Codul muncii, conform procedurii de evaluare stabilita prin contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 si Regulamentul Intern, precum si faptul ca anumite perioade de timp reclamantul a fost în concediu medical, însa termenul de 30 de zile calendaristice prevazut de art.62 din Codul muncii este un termen de prescriptie extinctiva, putând fi întrerupt sau suspendat conform prevederilor art.13 si 16 din Decretul nr.167/1958.-
Din continutul deciziei nr.22/20.02.2008 rezulta ca prin adresa nr.1133/2007, transmisa prin fax reclamantului la data de 19.10.2007, acesta a fost convocat pentru evaluarea profesionala la data de 7.11.2007.
Deci, de la data de 16.10.2007 si pâna la data de 7.11.2007 au trecut 21 zile, din cele 30 de zile calendaristice.-
Deoarece în perioada 6 – 10.11.2007 reclamantul a fost în concediu medical si a comunicat pârâtei reluarea activitatii începând cu data de 28.11.2007, pârâta stabileste o alta data pentru efectuarea evaluarii la data de 3.12.2007, data la care însa nu se efectueaza evaluarea deoarece membrii comisiei nu se aflau în institutie, deci nu din culpa reclamantului, fiind stabilit un nou termen la data de 10.12.2007.-
Calculând de la data de la care reclamantul si-a reluat activitatea si anume 28.11.2007 si pâna la data evaluarii – 10.12.2007, se constata ca au mai trecut înca 11 zile, care adunate cu cele 21 zile totalizeaza 32 zile calendaristice.-
Dupa evaluarea profesionala, la data de 12.12.2007, se încheie de catre comisia de evaluare un proces verbal care se comunica la data de 13.12.2007 reclamantului, precizându-i-se ca poate sa-l conteste în termen de 10 zile.
Într-adevar, reclamantul contesta la data de 21.12.2007 procesul verbal, iar în perioada 7 – 16.01.2008 a fost în concediu medical, reluându-si activitatea începând cu data de 17.01.2008, iar pentru reexaminare s-a stabilit data de 30.01.2008.-
Reclamantul fiind în Bucuresti în data de 29.01.2008, a solicitat ca reexaminarea sa aiba loc la acea data, ceea ce s-a si întâmplat.
Dupa reexaminarea hotarârii comisiei de evaluare s-a întocmit un proces verbal la data de 29.01.2008, prin care i s-a oferit reclamantului un alt post asupra caruia sa-si dea consimtamântul în termen de 3 zile si întrucât nu a acceptat postul oferit, prin decizia nr.22/20.02.2008 i s-a desfacut contractul individual de munca, în temeiul art.61 lit.d din Codul muncii.
Daca pe perioadele în care reclamantul a fost în concediu medical a fost evaluat si reevaluat, a avut un termen de 3 zile ca sa-si manifeste consimtamântul pentru un alt post oferit, termenul de 30 de zile calendaristice a fost suspendat, se constata ca de la data de 17.01.2008 la 29.01.2008 si de la 5.02.2008 si pâna la data emiterii deciziei de concediere au mai trecut înca 25 zile, care se adauga la cele 32 de zile anterioare, totalizând 57 zile calendaristice , deci cu mult peste termenul prevazut în mod imperativ de art.62 al.1 din Codul muncii.
De asemenea, din actele dosarului rezulta ca, la data de 1.04.2008, data de la care s-a desfacut contractul individual de munca al reclamantului, ca urmare a preavizului de 20 zile acordat de pârâta începând cu data comunicarii deciziei, reclamantul se afla în incapacitate temporara de munca, dovedita cu certificat medical, motiv pentru care, pârâta emite decizia nr.48/8.05.2008 prin care, începând cu data de 8.05.2008, înceteaza contractul individual de munca al reclamantului, conform art.61 lit.d din Codul muncii.
În decizia nr.48/8.05.2008 nu se face nici o mentiune cu privire la decizia nr.22/20.02.2008, însa prin decizia nr.76/31.03.2008 emisa de conducerea pârâtei, s-a dispus ca data încetarii contractului individual de munca al reclamantului, respectiv 1.04.2008, se modifica, deoarece începând cu data de 25.03.2008, contractul individual de munca este suspendat, iar termenul de preaviz se suspenda în mod corespunzator.
Prin urmare, daca prin decizia nr.36/31.03.2008 s-a modificat data încetarii contractului individual de munca al reclamantului, stabilita prin decizia nr.22/20.02.2008, iar prin decizia nr.48/8.05.2008 contractul individual de munca al reclamantului înceteaza, în baza aceluiasi temei legal, respectiv art.61 lit.d din Codul muncii, începând cu data de 8.05.2008 , se poate deduce ca decizia nr.22/20.02.2008, care face obiectul prezentului dosar, chiar daca nu a fost anulata explicit, dar nu se mentioneaza nici ca restul dispozitiilor ramân în vigoare, nu-si mai poate produce efectele, cel putin cu privire la data încetarii contractului individual de munca.
Cu privire la celelalte exceptii invocate de catre reclamant, respectiv ca decizia nu are o cauza concreta, ca nu au fost mentionate în decizie toate locurile de munca disponibile, ca decizia nu este motivata, se constata ca privesc fondul cauzei, iar fata de faptul ca în speta s-a acordat cuvântul pe exceptia tardivitatii emiterii deciziei, instanta nu s-a mai pronuntat pe aceste exceptii.
Referitor la încalcarea prevederilor art.60 lit.a din Codul muncii, s-a constatat ca pârâta, ca urmare a depunerii certificatelor medicale de catre reclamant, a revenit asupra datei la care urma ca înceteze contractul individual de munca, astfel ca a fost respinsa aceasta exceptie.
În baza art.274 Cod proc.civ. pârâta a fost obligata sa-i plateasca reclamantului suma de 595 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei solutii a declarat recurs pârâta solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestatiei.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta sustine ca instanta de fond a apreciat eronat ca decizia de desfacere a contractului de munca a fost emisa tardiv. În acest sens se arata ca instanta de fond a considerat gresit ca termenul de 30 de zile curge de la data întocmirii referatului 1191/2007, deoarece prin acest act a fost doar propusa demararea procedurii de verificare a evaluarii profesionale a reclamantului. S-a aratat ca potrivit dispozitiilor contractului colectiv de munca necorespunderea profesionala se constata de o comisie constituita de angajator, iar potrivit codului muncii concedierea pentru motivul prevazut de art.61 litera d poate fi dispusa numai dupa evaluarea prealabila a salariatului.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea recursului sustinând în esenta ca argumentele pentru care instanta de fond a retinut tardivitatea emiterii deciziei sunt întemeiate.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate si din oficiu în limitele prevazut de art. 306 alin 2 din codul de procedura civila Curtea retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor codului muncii:
Art. 61 - Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului în urmatoarele situatii:
………………………………………………………………………….
d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de munca în care este încadrat;
Art. 62 - (1) În cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevazute la art. 61 lit. b) - d), angajatorul are obligatia de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii cauzei concedierii.
Art. 63
(2) Concedierea salariatului pentru motivul prevazut la art. 61 lit. d) poate fi dispusa numai dupa evaluarea prealabila a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, încheiat la nivel national, la nivel de ramura de activitate sau de grup de unitati, precum si prin regulamentul intern.
Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei sub nr. 2895/21/29.12.2006, publicat în Monitorul Oficial, partea a V-a, nr. 5 din 29 ianuarie 2007.
Art. 77 :
"(1) Salariatul poate fi concediat pentru motive de necorespundere profesionala, cu respectarea procedurii de evaluare prealabila, stabilita prin prezentul contract colectiv de munca.
(2) Evaluarea salariatului pentru necorespundere profesionala se face de catre o comisie numita de catre angajator. Din comisie va face parte si un reprezentant al sindicatului, desemnat de acesta, al carui membru este salariatul în cauza.
(3) Comisia va convoca salariatul si îi va comunica acestuia în scris, cu cel putin 15 zile înainte:
a) data, ora exacta si locul întrunirii comisiei;
b)modalitatea în care se va desfasura examinarea.
(4) Examinarea va avea ca obiect activitatile prevazute în fisa postului salariatului în cauza.
(5) În cazul introducerii de noi tehnologii, examinarea salariatului se va referi la acestea numai în masura în care salariatul în cauza a facut obiectul formarii profesionale în respectiva materie.
(6) Necorespunderea profesionala poate fi sustinuta de comisie prin dovezi de îndeplinire necorespunzatoare a sarcinilor profesionale, prin examinare scrisa, orala, practica si alte probe.
(7) În cazul în care salariatul îsi pierde aptitudinile profesionale din motive medicale, angajatorul îi va asigura, în limitele disponibile, un alt loc de munca. În situatia în care nu dispune de astfel de posibilitati, angajatorul va apela la autoritatea publica locala pentru ocuparea fortei de munca, în vederea solutionarii.
(8) În cazul în care, în urma examinarii, salariatul este considerat necorespunzator profesional de catre comisie, acesta are dreptul de a contesta hotarârea comisiei în termen de 10 zile de la comunicare.
(9) Daca salariatul nu a formulat contestatia în termenul prevazut la alin. (8) sau daca dupa formularea contestatiei si reexaminarea hotarârii comisiei, aceasta este mentinuta, angajatorul poate emite si comunica decizia de desfacere a contractului individual de munca al salariatului, pentru motive de necorespundere profesionala. Decizia astfel emisa va contine rezultatul cercetarii prealabile a salariatului în cauza."
Termenul de 30 de zile pentru concedierea salariatului prevazut de art.62 alin1 din codul muncii, în cazul necorespunderii profesionale a salariatului, începe sa curga la data la care angajatorul a luat act de fapta salariatului ce reflecta necorespunderea profesionala.
Având în vedere dispozitiile art. 77 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 ,care prevad o procedura obligatorie de determinare a necorespunderii profesionale ,rezulta ca termenul de emitere a deciziei de concediere curge doar de la data la care prin finalizarea acestei proceduri angajatorul a luat la cunostinta de decizia definitiva a comisiei de evaluare profesionala referitoare la cunostintele profesionale ale celui evaluat.
În consecinta termenul de 30 de zile prevazut de art. 62 alin. (1) din Codul muncii începe sa curga de la data expirarii termenului în care salariatul putea sa conteste decizia prin care a fost considerat necorespunzator profesional, în cazul în care nu a formulat contestatie, respectiv, de la data mentinerii deciziei de catre comisie în urma reexaminarii acesteia, daca a formulat contestatie. Aceasta concluzie rezulta atât din interpretarea gramaticala a dispozitiilor alin. (9) al art. 77 mentionat mai sus, care se refera expres la posibilitatea angajatorului de a dispune concedierea salariatului dupa momentele mentionate mai sus, cât si din argumentul ce rezulta din interpretarea art. 62 din codul muncii. Acest articol vorbeste despre „ data constatarii data constatarii cauzei concedierii” ori aceasta data este aceea a finalizarii actelor de cercetare de catre comisia special desemnata. Constatarile prealabile, în temeiul carora se dispune efectuarea verificarii profesionale, nu au caracterul unui act de constatare a necorespunderii profesionale care sa determine începerea curgerii termenului de 30 de zile prevazut de lege. Aceste constatari reprezinta indiciile unei necorespunderi profesionale , care fundamenteaza masura de declansare a procedurii prev. de art. 77 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010, în urma careia se constata existenta sau inexistenta necorespunderii profesionale.
În aceste conditii sustinerea recurentei în sensul ca decizia de concediere a fost emisa în termen, respectiv la 20.02.2008 în conditiile în care concluziile cercetarii au fost mentinute de catre comisie în urma reexaminarii la data de 29 01 2008 este fondata.
Fata de cele ce preced Curtea constata ca în mod nelegal instanta de fond a solutionat cauza retinând exceptia tardivitatii emiterii deciziei de concediere, motiv pentru care, în temeiul art. 312 cod de procedura civila, a casat sentinta recurata si a trimis cauza sper rejudecare instantei de fond. Cu ocazia rejudecarii instanta de fond va verifica celelalte exceptii de nulitate invocate de pârât , precum si , în masura în care se impune fondul cauzei.