DECIZIE DE RIDICARE A AUTOTURISMULUI PARCAT
NEREGULAMENTAR. CALIFICARE ACT. COMPETENTA
MATERIALA DE SOLUTIONARE A CAUZEI.
INAPLICABILITATEA LEGII CONTENCIOSULUI
ADMINISTRATIV.
- art. 2 alin. 1 lit. b) si c) din Legea nr. 554/2004
privind contenciosul administrativ;
- art. 1 alin. 1 Cod procedura civila
Dispozitia de ridicare a autoturismului, derivata din fapta
contraventionala si complementara acesteia, nu poate fi calificata
ca act administrativ unilateral, chiar daca este emisa în
realizarea unui serviciu public.
Ca urmare, competenta materiala de solutionare a actiunii
îndreptata împotriva acestei decizii, revine judecatoriei, ca
instanta de drept comun.
(Curtea de Apel Pitesti – s.c.c.a.f., decizia nr. 1035/R-
C/07 noiembrie 2008)
Constata ca prin actiunea înregistrata la data de 3.12.2007,
reclamantul D.I a chemat în judecata pe S.C. P. S.R.L., solicitând ca prin
hotarârea ce se va pronunta în cauza sa se dispuna anularea deciziei de
ridicare din 29.11.2007 si restituirea sumei de 150 lei încasata nejustificat.
În motivarea actiunii, s-a aratat ca, în data de 29.11.2007,
orele 950 a.m., pârâta a ridicat autoturismul proprietatea sa, cu motivatia
ca parcarea este neregulamentara. Însa, în zona nu exista nici un indicator
de avertizare, astfel ca masura este nelegala.
Judecatoria Rm.Vâlcea – prin sentinta nr.1473/5.03.2008 – a
admis exceptia de necompetenta materiala a instantei si a dispus
declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, retinând incidenta
dispozitiilor art.2 lit.b si c din Legea nr.554/2004.
Cauza a fost înregistrata pe rolul acestei instante sub
nr.1592/90/2008.
Prin sentinta nr.952/9.09.2008, Tribunalul Vâlcea – Sectia
comerciala si de contencios administrativ si fiscal a admis exceptia
inadmisibilitatii actiunii invocata de pârâta si a respins actiunea privind
anularea deciziei de ridicare a autoturismului si restituirea sumei de 150
lei, ca inadmisibila.
Pentru a se pronunta în sensul aratat, instanta de fond a
retinut ca decizia de ridicare a autoturismului proprietatea reclamantului a
fost emisa de S.C. P. SRL, careia i s-a concesionat serviciul public de
ridicare a autovehiculelor sau a remorcilor stationate neregulamentar pe
drumurile publice, astfel ca actul emis de intimata în realizarea serviciului
public concesionat denumit decizie este un act administrativ unilateral
care produce efecte fata de o persoana în sensul art. 2 al.1 lit. c din Legea
nr. 554/2004.
Actiunea prin care o persoana solicita anularea actului
administrativ si repararea prejudiciului intra sub incidenta prevederilor
Legii nr. 554/2004 si, ca atare, trebuie respectata procedura prevazuta de
legea contenciosului administrativ, care nu s-a îndeplinit în speta.
Împotriva acestei hotarâri, s-a formulat recurs, în termen
legal, de catre reclamant, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
La termenul din 7.11.2008, curtea a invocat, din oficiu,
exceptia de necompetenta materiala a tribunalului.
Ca atare, observând dispozitiile art.137 Cod pr.civila, aceasta
se va pronunta, mai întâi, asupra exceptiei pe care o gaseste întemeiata
pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Într-adevar, autoritatilor publice locale li s-a creat posibilitatea
concesionarii serviciului public de ridicare a autovehiculelor sau
remorcilor stationate neregulamentar pe drumurile publice, dar fara ca
prin aceasta sa se produca transformarea societatilor respective în
autoritati publice, în conditiile Legii nr.554/2004.
În speta, pârâta SC P. S.R.L. realizeaza aceasta activitate în
baza contractului de concesiune încheiat cu autoritatea publica locala.
Însa, masura de ridicare a autovehiculelor nu poate fi privita
ca o sanctiune de sine statatoare, ci ea deriva din fapta contraventionala,
fiind complementara acesteia.
Aceasta calificare rezida din însasi continutul documentelor în
baza carora intimata-pârâta a dispus masura, în sensul ca „angajatii
concesionarului pot constata stationarea neregulamentara (deci,
contraventia) si sa dispuna în scris masura blocarii sau ridicarii
autovehiculului, precum si pretul operatiunii”.
Deci, decizia emisa de intimata-pârâta nu poate fi calificata ca
act administrativ unilateral, chiar daca este emis în realizarea unui serviciu
public, având în vedere ca ea este continuarea sanctionarii faptei
contraventionale comise de recurentul-reclamant. Sub acest aspect,
competenta materiala de solutionare a cauzei apartine judecatoriei, ca
instanta de drept comun.
Ca atare, în mod gresit, tribunalul, invocând dispozitiile art.7
alin.1 din Legea nr.554/2004, a respins actiunea ca inadmisibila.
Fata de cele ce preced, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civila, recursul a
fost admis, iar sentinta a fost casata si trimisa cauza spre competenta
solutionare Judecatoriei Rm.Vâlcea.