Decontarea cheltuielilor de reînnoire a mandatului solicitate de asistentii judiciari din cadrul instantelor judecatoresti, în temeiul ordinelor de deplasare emise de tribunal
Delegarea presupune exercitarea temporara a atributiilor de serviciu în afara locului de munca si nu poate fi confundata cu deplasarea si participarea la o selectie necesara pentru reînnoirea unui mandat, fie chiar si de asistent judiciar.
Participarea reclamantei la aceasta selectie fiind optiune personala, identica cu cea a oricarui alt candidat, nu se poate sustine ca interesul tribunalului viza persoana reclamantei, astfel încât aceasta sa fie îndreptatita la decontarea de angajator a cheltuielilor de transport, cazare si indemnizatie de deplasare.
Curtea de Apel Iasi, decizia civila nr.290/27.03.2009
Prin sentinta civila nr. 32/16.01.2009 pronuntata de Curtea de Apel Iasi, s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate în cauza de Ministerul Economiei si Finantelor.
A fost admisa în parte actiunea formulata de reclamanta T.A. în contradictoriu cu pârâtii: Ministerul Justitiei, Tribunalul Iasi, Curtea de Apel Iasi si Ministerul Economiei si Finantelor prin D.G.F.P. jud. Iasi.
Au fost obligati pârâtii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Iasi si Tribunalul Iasi sa plateasca reclamantei suma totala de 1381,30 lei, reprezentând cheltuieli prilejuite de reînnoirea mandatului de asistent judiciar, conform ordinului de deplasare din data de 19.06.2008 emis de Tribunalul Iasi, chitantei nr. 62 din 26.06.2008 eliberata de Centrul Medical de Diagnostic si Tratament Ambulatoriu al Ministerului Justitiei si chitantei seria MP 24-1 nr. 00009610 din 20.06.2008 eliberata de Directia de Posta Iasi, suma actualizata în raport de indicele de inflatie la data platii efective.
A fost obligat Ministerul Economiei si Finantelor sa aloce fondurile necesare platii drepturilor banesti dispuse prin prezenta sentinta.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Conform adresei nr. 4515/A/24.09.2008 a Curtii de Apel Iasi, reclamanta îndeplinea la data emiterii ordinului de deplasare depus dosar, 19.06.2008, functia de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Iasi, cel de-al doilea mandat al acesteia în cadrul aceleiasi instante expirând abia la data de 01.07.2008.
Conform dispozitiilor art. 110 din Legea nr.304/2004, asistentii judiciari sunt numiti de Ministrul Justitiei, la propunerea Consiliului Economic si Social, pe o perioada de 5 ani, dintre persoanele cu o vechime în functii juridice de cel putin 5 ani si care îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) au cetatenia româna, domiciliul în România si capacitate deplina de exercitiu;
b) sunt licentiate în drept si dovedesc o pregatire teoretica corespunzatoare;
c) nu au antecedente penale, nu au cazier fiscal si se bucura de o buna reputatie;
d) cunosc limba româna;
e) sunt apte, din punct de vedere medical si psihologic, pentru exercitarea functiei.
Conditiile de delegare, detasare si transfer a asistentilor judiciari au fost stabilite prin H.G. nr. 616 din 23 iunie 2005 privind conditiile, procedura de selectie si de propunere de Consiliul Economic si Social a candidatilor pentru a fi numiti ca asistenti judiciari de ministrul justitiei, precum si conditiile de delegare, detasare si transfer ale asistentilor judiciari.
Potrivit art.8 alin.1 din aceasta hotarâre, plenul Consiliului Economic si Social transmite Ministerului Justitiei hotarârea sa în privinta candidatilor propusi, în vederea numirii asistentilor judiciari.
Pentru numirea în functia de asistenti judiciari, candidatii selectati trebuie sa participe la examinarea medicala si testarea psihologica care, astfel cum rezulta din înscrisurile depuse la filele nr.7-10 si cum a precizat chiar Ministerul Justitiei, s-au efectuat în mod obligatoriu la Bucuresti.
Reclamanta T.A. a fost programata, astfel cum rezulta din aceste înscrisuri, pentru testarea psihologica, pe data de 25.06.2008 si pentru examinarea medicala, pe data de 26.06.2008.
Prin cererile formulate la data de 07.07.2008, reclamanta a solicitat Tribunalului Iasi decontarea cheltuielilor de cazare, transport, a contravalorii investigatiilor medicale si a taxei pentru testarea psihologica.
Desi prin adresele nr.75557 si nr.80587/16.07.2008 Ministerul Justitiei a precizat ca, potrivit dispozitiilor art.7 si 8 alin.1 din H.G. nr.355/2007, reclamanta este îndreptatita la decontarea costului examinarilor medicale si a cheltuielilor de transport accesorii acestora, Tribunalul Iasi nu a solutionat în mod favorabil cererea acesteia, motiv pentru care a fost formulata prezenta actiune.
S-a mai retinut ca prin înscrisurile depuse dosar, reclamanta a dovedit cheltuielile de transport si cazare prilejuite de deplasarea la Bucuresti, conform ordinului de deplasare prin care conducerea Tribunalului Iasi, potrivit Cap.I.art.1 din anexa la H.G. nr.1860/2006, a dispus în scris delegarea acesteia în vederea examinarii medicale si testarii psihologice.
Acest ordin este legal emis pentru o persoana care se afla în activitate la data delegarii, fiind în raporturi de munca atipice cu Tribunalul Iasi si care s-a deplasat la Bucuresti, deopotriva pentru interesul sau, cât si cel al instantei.
Potrivit dispozitiilor art. 55 alin.1 din Legea nr.304/2004, completul pentru solutionarea în prima instanta a cauzelor privind conflictele de munca si asigurari sociale se constituie din doi judecatori si doi asistenti judiciari, astfel încât nu se pot retine sustinerile pârâtilor potrivit carora Tribunalul Iasi nu avea niciun interes în reinvestirea reclamantei pe functia de asistent judiciar.
De altfel, aceste sustineri sunt contrazise chiar de ordinul de deplasare emis la data de 19.06.2008 de conducerea Tribunalului Iasi, care a considerat, la momentul delegarii reclamantei, ca este în interesul instantei ca aceasta sa participe la examinarea medicala în vederea reinvestirii pe functia de asistent judiciar.
Acest ordin de deplasare nu a fost anulat si poarta viza si stampila conducatorului unitatii la care reclamanta s-a deplasat, cu indicarea datei si orei sosirii si a plecarii, potrivit dispozitiilor art.46 din H.G. nr.1860/2006.
Potrivit dispozitiilor art.44 alin.2 din Codul muncii, salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de delegare, în conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil.
În speta, drepturile la care era îndreptatita reclamanta pe perioada delegarii sunt cele prevazute de H.G. nr.1860/2006 si H.G. nr.355/2007.
S-a mai retinut ca, potrivit dispozitiilor art.35 alin.1 din Anexa la H.G. nr.1860/2006, beneficiaza de drepturile reglementate prin hotarâre si persoanele trimise sau chemate la diferite instructaje sau alte activitati în legatura cu sarcinile lor de serviciu.
Potrivit art.13 din Anexa la aceasta hotarâre, personalul autoritatilor si institutiilor publice, delegat sau detasat de conducerea acestora sa îndeplineasca anumite sarcini de serviciu în localitati situate la distante mai mari de 5 km de localitatea în care îsi are locul permanent de munca, are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport dus-întors, dupa cum urmeaza:
a) cu avionul, pe orice distanta, clasa economica;
b) cu orice fel de tren, dupa tariful clasei a II-a, pe distante de pâna la 300 km, si dupa tariful clasei I, pe distante mai mari de 300 km;
c) cu navele de calatori, dupa tariful clasei I;
d) cu mijloace de transport auto si transport în comun, dupa tarifele stabilite pentru aceste mijloace;
e) cu mijloace de transport auto ale unitatilor, daca acestea au asemenea posibilitati, cu încadrarea în consumurile lunare de combustibil, stabilite potrivit legii;
f) cu autoturismul proprietate personala.
Conform art. 26 alin.1 din Anexa la aceeasi hotarâre, persoana trimisa în delegare într-o localitate situata la o distanta mai mare de 50 km de localitatea în care îsi are locul permanent de munca si în care nu se poate înapoia la sfârsitul zilei de lucru are dreptul la decontarea cheltuielilor de cazare efectuate, pe baza documentelor justificative, în cazul cazarii în structurile de primire turistice, pentru o camera cu pat individual sau, în cazul în care unitatea nu dispune de o astfel de camera, pentru o camera cu doua paturi, a caror clasificare este de maximum 3 stele sau flori.
În temeiul dispozitiilor art. 9 din Anexa la aceeasi hotarâre, persoana aflata în delegare sau detasare într-o localitate situata la o distanta mai mare de 5 km de localitatea în care îsi are locul permanent de munca primeste o indemnizatie zilnica de delegare sau de detasare de 13 lei, indiferent de functia pe care o îndeplineste si de autoritatea sau institutia publica în care îsi desfasoara activitatea.
Conform art.44 din hotarâre, cheltuielile de delegare se suporta, de regula, de unitatea din care face parte persoana.
A mai retinut instanta de fond ca H.G. nr.355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor prevede, la art.7, ca angajatorii sunt obligati sa asigure fondurile si conditiile efectuarii tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sanatatii lucratorilor, acestia nefiind implicati în niciun fel în costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale.
Art.8 al aceluiasi act normativ prevede, la alin.1, ca serviciile medicale profilactice prin care se asigura supravegherea sanatatii lucratorilor sunt: examenul medical la angajarea în munca, de adaptare, periodic, la reluarea activitatii, promovarea sanatatii la locul de munca. Alin.4 al aceluiasi articol prevede ca testarea psihologica a aptitudinilor în munca se face potrivit prevederilor anexei nr. 1 la hotarâre.
Având în vedere faptul ca drepturile banesti în suma totala de 1381,30 lei, solicitate de reclamanta prin actiune fac parte din costurile aferente supravegherii medicale profilactice, care cad în exclusivitate în sarcina angajatorilor, potrivit dispozitiilor enuntate anterior, actiunea formulata de reclamanta a fost apreciata ca întemeiata.
A mai considerat Curtea ca, pentru acoperirea integrala a prejudiciului suferit de reclamanta prin nedecontarea în termen legal a acestor cheltuieli, se impune sa fie admis si capatul de cerere prin care aceasta a solicitat actualizarea respectivei sume în raport cu indicele de inflatie la data platii efective.
În temeiul HG nr. 83/2005 si al Legii nr. 304/2004, care stipuleaza ca activitatea instantelor este finantata de la bugetul de stat, Ministerul Economiei si Finantelor, coordonând actiunile privind sistemul bugetar, s-a admis si cererea de obligare a pârâtului sa aloce fondurile necesare platii drepturilor banesti dispuse prin prezenta hotarâre.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs pârâtii Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, Curtea de Apel Iasi si Ministerul Economiei si Finantelor, considerând-o nelegala si netemeinica, prin prisma dispozitiilor art. 304 pct. 9 si 3041 C.pr.civ.
Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti a invocat faptul ca din analiza dispozitiilor art. 17 din O.U.G. nr. 27/2006, art. 1 alin. 1 din H.G. nr. 1860/2006, precum si a dispozitiilor Codului muncii referitoare la delegare, rezulta ca delegarea presupune exercitarea temporara a atributiilor de serviciu în afara locului de munca or, participarea asistentilor judiciari la examenul medical în vederea numirii ca asistent judiciar pentru o noua perioada reprezinta o optiune privind cariera persoanelor respective, neavând legatura cu îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Ca atare, nefiind vorba de delegare, instanta de fond trebuia sa constate ca nu exista temei legal pentru suportarea de angajator a cheltuielilor pe care le achita în mod obisnuit în cazul în care salariatul este desemnat sa desfasoare activitate în alta localitate.
Daca pentru decontarea serviciilor medicale, temeiul pretentiilor se regaseste în cuprinsul H.G. nr. 355/2007 – potrivit cu care „angajatorii sunt obligati sa asigure fondurile si conditiile efectuarii tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sanatatii lucratorilor, acestia nefiind implicati în nici un fel în costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale”, iar „serviciile medicale profilactice prin care se asigura supravegherea sanatatii lucratorilor sunt: examenul medical la angajarea în munca, de adaptare, periodic, la reluarea activitatii, promovarea sanatatii la locul de munca” (art. 7 si 8) – pentru decontarea cheltuielilor cu cazarea nu exista temei legal.
H.G. nr. 1860/2006 retinuta de instanta de fond ca reprezentând justificarea solutiei de admitere a pretentiilor privind decontarea transportului si a cheltuielilor ocazionate cu cazarea nu este aplicabila în situatia intimatei-reclamante, acest act normativ facând referire la drepturile si obligatiile personalului autoritatilor si institutiilor publice pe perioada delegarii si detasarii în alta localitate, precum si în cazul deplasarii, în cadrul localitatii, în interesul serviciului. Potrivit art. 1 alin. 1 „Drepturile si obligatiile personalului autoritatilor si institutiilor publice, indiferent de finantarea acestora, pe perioada delegarii si detasarii în alta localitate, precum si în cazul deplasarii în cadrul localitatii,în interesul serviciului, se stabilesc potrivit anexei care face parte integranta din prezenta hotarâre”.
Prin urmare, s-a considerat în mod gresit faptul ca intimata-reclamanta s-a aflat în situatia delegarii, precum si faptul ca intimatei-reclamante îi sunt aplicabile dispozitiile H.G. nr. 1860/2006, apreciindu-se în consecinta, în mod gresit, ca intimata-reclamanta era îndreptatita la diurna si la decontarea cheltuielilor cu cazarea.
Pârâta Curtea de Apel Iasi a invocat în recursul sau ca numirea reclamantei T.A. într-un nou mandat de asistent judiciar a reprezentat doar interesul personal al acesteia si nu al Tribunalului Iasi, iar participarea la selectie nu s-a efectuat la cererea instantei, statutul reclamantei fiind de candidat si nu de reprezentant al Tribunalului Iasi (salariat aflat în delegatie).
S-a mai aratat ca potrivit art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 616/2005, Consiliul Economic si Social selecteaza candidati si nu dosare, iar din art. 2 alin. 2 din acelasi act normativ rezulta ca certificatul medical putea fi eliberat doar de o comisie medicala constituita prin ordin comun al ministrilor justitiei si sanatatii.
Ministerul Economiei si Finantelor a reiterat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, sustinând ca reprezinta statul ca subiect de drepturi si obligatii în fata organelor de justitie, precum si în alte situatii în care participa în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai daca legea nu stabileste în acest scop un alt organ (H.G. nr. 386/2007).
În cazul de fata, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezulta din raportul de drept material dedus judecatii, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea ca sumele respective pot fi virate din bugetul de stat, iar Ministerul Finantelor Publice are competenta de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, nu este de natura sa confere acestuia calitatea procesuala pasiva în cauza.
Astfel, pe de o parte, neexistând raporturi juridice (civile, de munca, etc.) între institutia recurenta si reclamanta, nu exista dovezi privind calitatea sa procesuala pasiva.
De asemenea, pentru conturarea calitatii procesuale pasive, în conformitate cu dispozitiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetara anuala, nu pot fi utilizate pentru finantarea altui ordonator principal de credite.
În consecinta, Ministerul Finantelor Publice, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurarii fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajatilor proprii. Ordonatorul principal de credite nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea platilor solicitate în prezenta actiune, sens în care Ministerul Finantelor Publice nu poate fi obligat sa aloce fonduri în vederea efectuarii platilor pretinse.
Analizând actele si lucrarile dosarului în raport de criticile formulate de recurenti si dispozitiile legale incidente, Curtea a constatat ca recursurile sunt fondate, însa doar pentru urmatoarele considerente.
Analizând dispozitiile art. 17 din O.U.G. nr. 27/2006, art. 1 alin. 1 din H.G. nr. 1860/2006 si art. 42 si urmatoarele din Codul muncii referitoare la delegare, Curtea a retinut ca delegarea presupune exercitarea temporara a atributiilor de serviciu în afara locului de munca si nu poate fi confundata cu deplasarea si participarea la o selectie necesara pentru reînnoirea unui mandat, fie chiar si de asistent judiciar.
Participarea reclamantei T.A. la aceasta selectie a fost o optiune personala, identica cu cea a oricarui alt candidat si nu se poate sustine ca interesul Tribunalului Iasi viza persoana reclamantei, astfel încât aceasta sa fie îndreptatita la decontarea de angajator a cheltuielilor de transport, cazare si indemnizatie de deplasare.
Ordinul de deplasare invocat de instanta de fond nu a avut decât scopul de a justifica lipsa reclamantei de la instanta în zilele respective, iar art. 13, 26 si 44 din Anexa la H.G. nr. 1860/2006 nu îi sunt aplicabile reclamantei, asa cum eronat s-a retinut, fiind fara echivoc ca lipsa acesteia de la Tribunalul Iasi nu a fost în scopul îndeplinirii unor sarcini de serviciu, ci în scop personal.
În ceea ce priveste cererea de obligare a pârâtilor la plata cheltuielilor cu examenul medical, temeiul pretentiilor fiind H.G. nr. 355/2007, corect s-a apreciat de instanta de fond ca aceasta cerere este întemeiata în baza dispozitiilor art. 7 si 8 din actul normativ respectiv.
De altfel, sub acest aspect, nici pârâtul Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, ordonatorul principal de credite, nu a criticat hotarârea primei instante, iar recurenta-pârâta Curtea de Apel Iasi a aratat doar ca eliberarea certificatului medical în speta se putea face doar de comisia medicala speciala numita pentru aceasta procedura.
Referitor la calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finantelor Publice, Curtea a constatat ca, în cauza de fata, obligatia de decontare a cheltuielilor ocazionate de examenul medical revine doar angajatorului si respectiv ordonatorilor principal si secundar de credite, nefiind necesara obligarea Ministerului Finantelor Publice sa aloce în mod special suma de 385,76 lei cu acest titlu.
Pentru aceste motive s-a retinut ca fiind fondate recursurile formulate de Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti si Curtea de Apel Iasi si s-a modificat în parte sentinta pronuntata de prima instanta, respingându-se cererea de obligare a pârâtilor la plata actualizata a cheltuielilor de transport, cazare, indemnizatie de deplasare si mentinându-se dispozitia de obligare a pârâtilor la plata cheltuielilor ocazionate de examenele medicale.