6.Delegarea salariatilor în perioada de preaviz prevazuta de art. 79(4) din Codul muncii. Nelegalitatea deciziei angajatorului
Conform dispozitiilor art. 74 alin. 3 din Codul muncii unic la nivel national pe anii 2005-2006, aplicabil conform art. 3 alin. 1 lit. A tuturor salariatilor încadrati la toate unitatile din tara, indiferent de forma capitalului social, angajatorul nu poate dispune delegarea salariatului în perioada de preaviz.
(Decizia nr. 142/20.02.2007)
Reclamantul H.C.M. a chemat în judecata pe pârâta S.C. „ATLASSIB” S.R.L. solicitând anularea deciziei prin care s-a dispus delegarea sa la o agentie din alta localitate a societatii pârâte.
A motivat reclamantul ca la data emiterii decizie de delegare contestata exista deja, în opinia sa, o încetare a contractului individual de munca prin demisie, demisie înaintata cu respectarea preavizului legal de 15 zile prevazut de art. 79(1) alin. 4 din Codul muncii.
Tribunalul Iasi, prin sentinta civila nr. 1934/06.09.2006 a admis contestatia retinând în esenta ca întrucât contractul individual de munca încetase prin demisie, iar împlinirea termenului de preaviz se produsese la o data anterioara emiterii deciziei angajatorului, aceasta din urma este nelegala.
Recursul pârâtei este nefondat.
Contestatorul H.C. a fost reintegrat pe postul de agent turism la Agentia Iasi-Gara începând cu data de 11.03.2006, conform Deciziei nr. 614.426/11.03.2006 a S.C. „ATLASSIB” S.R.L.
Decizia a fost comunicata prin fax Agentiei Iasi la data de 14.03.2006.
Ulterior, prin Decizia nr. 615.059/15.03.2006 emisa de S.C. „ATLASSIB” S.R.L., H.C. a fost delegat începând cu data de 17.03.2006 la Agentia Sibiu Turnisor.
Decizia a fost comunicata intimatului la data de 20.03.2006 (f. 9 dosar fond).
Însa, prin cererea adresata prin fax societatii la data de 16.03.2006, H.C.a solicitat aprobarea demisiei începând cu data de 01.04.2006, cu respectarea termenului de preaviz de 15 zile calendaristice prevazut de art. 79 alin. 4 Codul muncii.
În atare conditii, având în vedere dispozitiile art. 74 alin. 3 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2005-2006 nr. 2001/2005 (aplicabil conform art. 3 alin. 1 lit. „a” pentru toti salariatii încadrati la unitatile din tara, indiferent de forma de capital social – privat sau de stat), angajatorul nu mai putea dispune delegarea în perioada de preaviz.
Curtea a considerat ca gresit sustine recurenta ca în cauza au operat dispozitiile art. 73 alin. 3 din Codul muncii, motivând suspendarea contractului individual de munca fie datorita absentelor nemotivate, fie ca urmare a concediului pentru incapacitate de munca conform art. 50 lit. b) Codul muncii.
Ori, în speta, nu s-a facut dovada conditiilor stabilite pentru suspendarea contractului individual de munca în situatia absentelor nemotivate, conform art. 51 alin. 2 Codul muncii, iar dispozitiile art. 50 lit. „b” Codul muncii nu sunt aplicabile, salariatul nebeneficiind de concediu pentru incapacitate temporara de munca.
Adeverintele medicale depuse nu echivaleaza cu certificatul medical de concediu pentru incapacitate temporara de munca, ci doar justificând absentele de la serviciu.
Ca urmare, preavizul acordat de salariat unitatii nu a fost suspendat si s-a împlinit la data de 31.03.2006 (fiind vorba de 15 zile calendaristice, si nu lucratoare).
Raportat acestor considerente, la data de 01.04.2006 deja operase demisia contestatorului H.C., astfel încât cercetarea disciplinara efectuata ulterior acestei date si decizia de desfacere disciplinara a contractului de munca nr. 618.606/06.04.2006 sunt lovite de nulitate.