Demisie. Data încetarii contractului individual de munca în situatia în care angajatorul renunta la termenul de preaviz. Nelegalitatea deciziei de concediere a salariatului dupa depunerea demisiei „la zi”.
Sectia conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia civila nr.905/9 octombrie 2008
Prin contestatia înregistrata la Tribunalul Sibiu sub dosar nr. 3950/85/2007 contestatoarea H.L. a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. „A.T” S.R.L. Sibiu, anularea deciziei nr.2.5828/07.09.2007 emisa de intimata, de desfacere disciplinara a contractului individual de munca, pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivarea contestatiei sale contestatoarea sustine ca a fost angajata societatii pârâtei, începând cu data de 01.08.2001 si ca în data de 17.08.2007 în urma unei discutii contradictorii cu patronul societatii si-a înainta demisia solicitând încetarea raportului de munca la zi sau cu preaviz de 30 zile. Cu toate ca administratorul societatii i-a aprobat aceasta demisie la zi, în data de 20.08.2007, totusi la 25.09.2007 i-a înmânat decizia de desfacere a contractului de munca în temeiul art.61 lit.a Codul Muncii, pentru lipsa nejustificata de la serviciu.
În drept sunt invocate dispozitiile Codului Muncii.
Prin întâmpinarea depusa în cauza, intimata a solicitat respingerea contestatiei, motivând ca din data de 23.08.2007 contestatoarea nu s-a mai prezentat la locul de munca si nu a raspuns convocarii la cercetarea disciplinara. În privinta cererii de demisie se arata ca s-a revenit asupra aprobarii lichidarii la zi, astfel încât decizia de desfacere disciplinara a contractului de munca este justificata.
Prin precizarea de actiune depusa, contestatoarea solicita obligarea intimatei sa opereze în carnetul de munca mentiunile privitoare la temeiul juridic al încetarii raporturilor de munca, conform art. 99 punct h Codul Muncii.
Prin sentinta civila nr. 254/10.03.2008 pronuntata de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 3950/85/2007 s-a respins contestatia formulata si precizata de contestatoarea H.L. în contradictoriu cu intimata S.C. „A.T.” S.R.L. Sibiu.
A fost obligata contestatoarea la plata catre intimata a sumei de 1500 lei cu titlu cheltuieli de judecata.
Pentru a hotarî, astfel, tribunalul a retinut cu referire la probele dosarului si dispozitiile legale incidente ca decizia atacata a fost emisa cu legii, deoarece aprobarea demisiei a fost conditionata de finalizarea si predarea de catre contestatoare a unei lucrarii, conditie neîndeplinita de aceasta.
Împotriva acestei sentinta declarat, în termenul legal recurs, contestatoarea H.L., solicitând admiterea recursului, casarea hotarârii atacate si rejudecând cauza în fond sa fie admisa contestatia formulata în cauza, în sensul de a se dispune anularea dispozitiei de concediere nr. 2.5828/07.09.2007 si a se constata încetarea raporturilor de munca în temeiul art. 79 alin.1 Codul Muncii coroborat cu art.55 lit.b. Cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta critica sentinta atacata ca nelegala si netemeinica, motivând, în esenta, ca instanta de fond nu a tinut cont de un element esential al cauzei si anume acceptarea demisie la zi, începând cu 17.08.2007 de catre patronul societatii.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 indice 1, art. 304 punct 9 Cod procedura civila.
Prin întâmpinarea si concluziile scrise, depuse în aceasta faza procesuala intimata S.C. „A.T.” S.R.L. Sibiu solicita respingerea ca neîntemeiat a recursului înaintat de recurenta H.L. si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei atacate, reiterând apararea din fata instantei de fond.
CURTEA, analizând sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cât si din oficiu, a constatat urmatoarele:
Recursul este fondat.
Demisia, asa cum este definita de art.79 alin.1 Codul Muncii, reprezinta „ actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului încetarea contractului individual de munca, dupa împlinirea unui termen de preaviz”
Potrivit alin.7 al aceluiasi articol de lege „ contractul individual de munca înceteaza la data expirarii termenului de preaviz sau la data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la termenul respectiv”.
Din aceste textele de lege, reiese clar faptul ca fiind un act unilateral, demisia produce efecte prin simpla manifestare de vointa a salariatului independent de vointa angajatorului, iar termenul de preaviz este stipulat de legiuitor în favoarea angajatorului, acesta putând renunta la beneficiul lui.
În speta, recurenta H.L., salariata a societatii intimate S.C. „A.T.” S.R.L. Sibiu, prin cererea înregistrata la societate sub nr. 2.5288/17.08.2007 a solicitat „ lichidarea la zi sau cu preaviz de 30 zile”. Conform rezolutiei conducatorului societatii de pe aceasta cerere la data de 17.08.2007 s-a aprobat, cu obligatia prezentarii închiderii de luna.. Informarea privind situatiile de închidere a centralizatoarelor de carburanti pe luna iulie 2007 a fost depusa de contestatoare si aprobata de intimata la data de 20.08.2007-în acest sens înscrisul înregistrat sub nr. 2.5320/20.08.2007.
Prin aceasta rezolutie, practic, angajatorul a renuntat la termenul de preaviz de 30 zile, singura conditie pusa salariatului fiind depunerea situatiei închiderii de luna; conditie îndeplinita în cauza, asa cum s-a retinut mai sus.
În acest context, emiterea de catre intimata, la data de 08.09.2007 a deciziei de concediere nr. 2.5828/2007, în temeiul art. 61 alin.1 Codul muncii, retinând lipsa nejustificata a salariatei în cauza de la serviciu începând cu data de 23.08.2007 este total nelegala si netemeinica; la data emiterii acestei decizii raportul juridic de munca încheiat între partii fiind încetat, conform prevederilor art. 79 alin. 7 Codul Muncii.
Solutia primei instante care a analizat decizia de concediere, doar prin prisma cerintelor art.267 Codul Muncii, ignorând probarea încetarii, anterior emiterii acestui act, a raportului juridic de munca derulat între partii, prin vointa unilaterala exprimata de salariat prin înscrisul depus la dosar, în conditiile art. 79 Codul Muncii, reflecta o aplicare si interpretare gresita a legii, motiv de modificare a hotarârii prevazut de art. 304 punct 9 Cod procedura civila.
Ca atare, în conformitate cu art. 312 alin.1 Cod procedura civila, coroborat cu art. 304 punct 9 Cod procedura civila, cu aplicarea art. 82 din Legea nr.168/1999, curtea a admis ca fondat recursul cu care a fost investita de recurenta contestatoare, a modificat sentinta atacata în sensul admiterii contestatiei asa cum a fost formulata si precizata si în consecinta: a anulat decizia de concediere si a constatat încetarea raporturilor de munca în temeiul art.79 alin.7 Codul Muncii; s-a dispus obligarea pârâtei sa efectueze cuvenitele mentiuni în carnetul de munca conform celor de mai sus.
Urmare admiterii recursului, potrivit art. 274 Cod procedura civila, a fost obligata intimata sa plateasca recurentei suma de 1150 lei cheltuieli de judecata la fond si în recurs, constând în onorariu avocatial.