Potrivit art.223 alin.1 din Codul Muncii reprezentantilor alesi în organele de conducere ale sindicatelor li se asigura protectia legii contra oricaror forme de conditionare, constrângere sau limitare a exercitarii functiilor lor, iar conform alin.2 al articolului 223, pe toata durata exercitarii mandatului, precum si pe o perioada de doi ani de la încetarea acestuia, reprezentantii alesi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediati pentru motive care nu tin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesionala sau pentru motive ce tin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariatii din unitate (decizia nr.1204 din 11 noiembrie 2004 a Curtii de Apel Ploiesti).
Prin cererea înregistrata sub nr.1959/2003 pe rolul Tribunalului Buzau, contestatorul G.N. a solicitat anularea deciziei de concediere nr.A/343 din 3.03.2003 emisa de intimata SC „ Intretinere si Reparatii Locomotive si Utilaje – C.F.R. - I.R.L.U. „ SA si repunerea în drepturile legale ce i se cuvin.
In motivarea cererii, contestatorul a aratat ca a îndeplinit functia de vicelider al Sindicatului Muncitorilor din Depoul C.F.R. Buzau si secretar general al Federatieie Sindicatelor Libere din Depourile Caii Ferate din România, dar societatea intimata a dispus concedierea lui cu încalcarea prevederilor art.10 din Legea nr.54/2003, ce interzice desfacerea contractului de munca în timpul unui astfel de mandat si 2 ani dupa încetarea acestui mandat.
Pe baza probelor administrate, prin sentinta civila nr.573/19.11.2003 pronuntata de Tribunalul Buzau s-a admis în parte contestatia si s-a dispus anularea deciziei de concediere, cu repunerea contestatorului în situatia anterioara si plata unor despagubiri egale cu plata unor salarii indexate si majorate, ca si a altor drepturi ce i se cuvin, respingându-se capatul de cerere având ca obiect daunele morale.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut, în esenta, ca masura concedierii colective nu a avut o baza reala, prin invocarea unor dificultati economice existente cu o luna înainte de masura concedierii colective.
Impotriva sentintei intimata a declarat recurs citricând-o ca nelegala si netemeinica, sustinând ca hotarârea atacata se bazeaza pe o greseala grava de fapt, rezultata din aprecierea eronata a probelor administrate, contestatorul neîndeplinind o functie de conducere sindicala, iar , pe de alta parte, existând dificultati economice ce au impus reorganizarea si restructurarea activitatii recurentei, astfel ca desfiintarea unor posturi, printre care si cel ocupat de contestator, a constituit o masura reala si efectiva necesara eficientizarii activitatii societatii.
Prin decizia nr.1204/11.11.2004, Curtea de Apel Ploiesti a respins ca nefondat recursul intimatei.
S-a retinut de catre instanta de control judiciar, în raport de actele depuse la dosar, la care s-a facut referire, ca intimatul contestator a îndeplinit functia de secretar general al Consiliului National de Conducere al Federatiei Sindicatelor Libere Independente a personalului muncitor si TESA din Depourile Cailor Ferate din România.
Asa fiind, s-a concluzionat, în raport de dispozitiile art.223 din Codul Muncii, ca nu se putea dispune concedierea contestatorului, fiind fara suport probatoriu sustinerea recurentei potrivit careia contestatorul s-ar fi autoproclamat lider sindical. (Conform art.223 alin.1 din Codul Muncii reprezentantilor alesi în organele de conducere ale sindicatelor li se asigura protectia legii contra oricaror forme de constrângere sau limitare a exercitarii finctiilor lor.De asemenea, alin.2 al art.223 statueaza ca pe toata durata exercitarii mandatului, precum si pe o perioada de 2 ani de la încetarea acestuia reprezentantii alesi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediati pentru motive care nu tin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesionala sau pentru motive ce tin de îndeplinira mandatului pe care l-au primit de la salariatii din unitate).
A mai retinut instanta de recurs, ca si prima instanta, ca decizia de concediere a fost data cu încalcarea prevederilor art. 65 din Codul Muncii, deoarece, deîndata dupa transferarea consistenta de personal de la societatea SNTFM CFR Marfa la SC I.R.L.U. au început concedierile colective, iar dupa luarea unei astfel de masuri,s-a aprobat transferul personalului începând cu 1 octombrie 2003.
Prin urmare, Curtea, facând aplicarea artr.312 Cod pr.civila a respins recursul ca nefondat.