Dispozitiile art.13 si 47 din Legea nr.138/1999 se aplica si personalului civil
din administratia publica, însa nu tot personalului civil din sectorul bugetar
Art. 13 si 47 din Legea nr.138/1999
Art.13 din Legea nr.138/1999 prevede ca, militarii angajati pe
baza de contract, cadrele militare în activitate si salariatii civili beneficiaza
de o indemnizatie de dispozitiv lunara de 25% din solda de functie, solda de
grad, solda de merit, indemnizatia de comanda si gradatii, respectiv din
salariul de baza, însa potrivit art.1 din Legea nr.138/1999 dispozitiile
prezentei legi se aplica personalului militar si civil din cadrul Ministerului
Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de
Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si
Paza, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei.
De asemenea, art.47 din acelasi act normativ prevede ca
personalul civil din ministerele si institutiile centrale prevazute la art.1
beneficiaza de drepturile salariale reglementate în legislatia aplicabila în
sectorul bugetar si de unele drepturi salariale prevazute în prezenta lege, iar
art.49 prevede ca personalul civil din ministerele si institutiile centrale
prevazute la art.47, care desfasoara activitati în conditii similare cu cele ale
cadrelor militare, beneficiaza de primele, sporurile si indemnizatiile
acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în
activitate.
Potrivit tuturor acestor dispozitii, indemnizatia de dispozitiv se
acorda si personalului civil care îsi desfasoara activitatea în domeniul
administratiei publice, de exemplu serviciul de eliberare si evidenta a
pasapoartelor, permiselor si certificatelor de înmatriculare sau cel de
evidenta informatizata a persoanei, însa prin personal civil, în sensul legii si
a normelor metodologice de aplicare a acesteia, nu se întelege tot personalul
bugetar care îsi desfasoara activitatea în administratia publica, ci doar
functionarii publici si personalul contractual civil din Ministerul
Administratiei si Internelor, personal din care nu fac parte si reclamantii,
acestia facând parte dintr-un organ al administratiei publice locale,
autoritate publica autonoma fara nici o subordonare fata de Ministerul
Administratiei si Internelor.
Ca atare, aplicarea Ordinului nr.496/2003 la toate categoriile de
personal care functioneaza în administratia publica nu este corecta, si ar
conduce la modificarea Legii nr.138/1999, ceea ce ar fi nelegal.
(Decizia civila nr.1347/R-CM din 07 octombrie 2009)
La data de 16.10.2008, reclamantul Sindicatul Independent al
Salariatilor din cadrul Primariei Municipiului Pitesti, în numele si pentru membrii de
sindicat A.C.V. s.a., a chemat în judecata pe pârâtul Municipiul Pitesti, solicitând
obligarea acestuia la plata sporului de dispozitiv în proportie de 25% din salariul de
baza, pe ultimii trei ani anteriori introducerii actiunii si în continuare, drepturi ce
vor fi actualizate în raport de indicele de inflatie la data platii, cu cheltuieli de
judecata.
În motivare, reclamantii au aratat ca sunt salariatii pârâtei si ca potrivit
disp. art.9.2 anexa 1 din Normele Metodologice modificate prin Ordinul
nr.496/2003 al Ministerului Administratiei si Internelor, care prevad ca
indemnizatia de dispozitiv se acorda si personalului civil ce îsi desfasoara activitatea
în domeniul administratiei publice li se cuvenea si acestora, ca si functionarilor
publici, acest spor înca de la aparitia Legii nr.13/1999 modificata si completata.
Indemnizatia de dispozitiv se acorda pentru tot personalul ce face parte din
administratia publica, potrivit disp.art.5 si 6 din Codul muncii privitoare la
discriminare si la plata egala pentru munca egala, precum si a disp. art.14 din
Conventia Europeana a Drepturilor Omului care instituie principiul nediscriminarii
La data de 05.12.2008 s-a dispus disjungerea cererii formulate de
reclamantii A.R. s.a. - personal contractual, cerere ce face obiectul prezentului
dosar, de actiunea formulata de reclamantii ce au calitatea de functionari publici.
La data de 18.02.2009, Marin Maria a formulat cerere de interventie în
interes propriu, solicitând sa fie obligat pârâtul la plata sporului de dispozitiv, în
proportie de 25% din salariul de baza, începând cu ultimii trei ani anteriori actiunii,
aratând ca face parte din personalul contractual al Primariei Municipiului Pitesti, în
functia de operator treapta I, în cadrul Directiei Economice – Serviciul Constatare
Impunere persoane fizice.
Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.543/CM din 13.03.2009, a
respins actiunea ca nefondata retinând urmatoarele:
Asa cum rezulta din actele de la filele 26-78 din dosar si din cartile de
munca ale reclamantilor, acestia sunt încadrati la Primaria Pitesti, în calitate de
personal contractual. Reclamantii au pretins ca dreptul la sporul de dispozitiv li se
cuvine în baza dispozitiilor Legii nr.138/1999.
Art.13 din Legea nr.138/1999 prevede ca militarii angajati pe baza de
contract, cadrele militare în activitate si salariatii civili beneficiaza de o indemnizatie
de dispozitiv lunara de 25% din solda de functie, solda de grad, solda de merit,
indemnizatia de comanda si gradatii, respectiv din salariul de baza, însa potrivit art.1
din Legea nr.138/1999 dispozitiile prezentei legi se aplica personalului militar si
civil din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Serviciului
Român de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si
Paza, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei.
De asemenea, art.47 din acelasi act normativ prevede ca personalul
civil din ministerele si institutiile centrale prevazute la art.1 beneficiaza de drepturile
salariale reglementate în legislatia aplicabila în sectorul bugetar si de unele drepturi
salariale prevazute în prezenta lege, iar art.49 prevede ca personalul civil din
ministerele si institutiile centrale prevazute la art.47, care desfasoara activitati în
conditii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiaza de primele, sporurile si
indemnizatiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în
activitate.
Din analiza acestor texte de lege, rezulta evident ca este vorba doar de
personalul civil din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne,
Serviciului Român de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de
Protectie si Paza, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei.
Reclamantii au sustinut ca potrivit disp. art.9.2 anexa 1 din Normele
Metodologice modificate prin Ordinul nr.496/2003 s-a prevazut ca de acest spor sa
beneficieze si personalul civil din cadrul administratiei publice.
Prin Ordinul Ministerului de Interne nr.275/2002 au fost adoptate
Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999, care a fost
modificata si completata prin Ordinul M.A.I. nr.496/2003. Potrivit pct.9.2 din
ordin, indemnizatia de dispozitiv se acorda si personalului civil care îsi desfasoara
activitatea în domeniul administratiei publice, iar pct.31.1 din ordin prevede ca prin
personalul civil, în sensul prezentului ordin se întelege: functionarii publici si
personalul contractual civil din Ministerul Administratiei si Internelor. De
asemenea, se prevede ca personalul civil din Ministerul Administratiei si Internelor
beneficiaza de drepturile prevazute de prezenta lege, cu exceptia celui din domeniul
administratiei publice care beneficiaza doar de dreptul prevazut de art.13 din lege,
precum si de cele prevazute în reglementarile în vigoare aplicabile salariatilor
omologi din sectorul bugetar .De asemenea, potrivit pct.VI din ordin, masurile de
aplicare a acestuia vor fi luate de comandantii si sefii de unitati.
Reclamantii fac parte dintr-un organ al administratiei publice locale si
nu din cadrul Ministerului de Interne, astfel ca Ordinul invocat nr.496/2003 nu îsi
are aplicabilitate în privinta acestora, neexistând nici o legatura de subordonare a
institutiei pârâte fata de Ministerul Administratiei si Internelor, consiliul local fiind,
potrivit Legii nr.215/2001, o autoritate publica locala autonoma.
În ceea ce priveste constatarea unei eventuale discriminari între
personalul militarizat si reclamanti, instanta a apreciat ca diferenta de tratament
dintre cele doua categorii nu poate fi retinuta ca discriminare. Pentru ca aceasta sa
poata fi retinuta este necesar sa se stabileasca ca persoane aflate în situatii
asemanatoare sau comparabile în materie beneficiaza de un tratament preferential,
iar daca o asemenea distinctie între situatii analoage sau comparabile exista, ea sa nu
îsi gaseasca nici o justificare obiectiva sau rezonabila. În cauza nu exista egalitate
între persoanele care îsi desfasoara activitatea într-un dispozitiv militar – în care
exista anumite reguli de acces specifice, de circulatie în interiorul dispozitivului, de
comunicare – si o institutie publica în care toate aceste reguli nu se aplica. În
consecinta, dispozitiile art.16 din Constitutie si art.14 din Conventia Europeana a
Drepturilor Omului nu au aplicabilitate în cauza.
Mai mult, prin Decizia 821/2008 a Curtii Constitutionale s-au
constatat neconstitutionale disp. art.2 alin.1 si alin.11 si ale art.27 din OG
nr.137/2000 în masura în care sunt interpretate în sensul ca se da în competenta
instantei de judecata retinerea încalcarii principiului egalitatii în fata legii prin
examinarea si cenzurarea solutiilor cuprinse în legi si ordonante si, de asemenea, de
a desfiinta norme juridice instituite prin legi si de a crea în locul acestora alte norme
sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative. Art.31 alin.1 din
Legea nr.47/1992 prevede ca decizia prin care se constata neconstitutionalitatea
unei legi sau ordonante în vigoare este definitiva si obligatorie.
Împotriva acestei sentinte au formulat recurs, în termen legal,
reclamantii criticând-o pentru nelegalitate sub motivul de recurs prevazut de
art.3041 Cod procedura civila aratând, în esenta, ca prin Ordinul nr.496/2003, dat în
aplicarea Legii nr.138/1999, s-a asigurat egalitatea de tratament salarial pentru toti
salariatii din administratia publica, aflati sub autoritatea si coordonarea Ministerului
Internelor si Reformei Administrative.
S-a mai aratat ca si o parte a practicii judiciare este în acest sens,
mentionându-se câteva hotarâri prin care au fost admise astfel de actiuni.
În consecinta, s-a solicitat admiterea recursului, desfiintarea sentintei si
pe fond admiterea actiunii astfel cum a fost formulata.
Prin întâmpinarea formulata în cauza, Municipiul Pitesti a solicitat
respingerea recursului ca nefondat aratând, în esenta, ca recurentii fac parte dintr-
un organ al administratiei publice locale – autoritate publica autonoma, fara
subordonare fata de Ministerul Administratiei si Internelor.
S-a mai aratat ca nici dispozitiile art.5 si 6 din Codul muncii si cele ale
art.14 din C.E.D.O. privind discriminarea nu justifica admiterea actiunii, deoarece
recurentii si angajatii institutiilor mentionate nu se afla în situatii asemanatoare, iar
prin hotarârile judecatoresti invocate s-a adaugat la lege.
Recursul formulat de reclamanti si încadrat atât în dispozitiile art.304
pct.9 Cod procedura civila, cât si în cele ale art.3041 Cod procedura civila, a fost
respins ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond a facut o aplicare corecta a legii, respectiv a
dispozitiilor art.13 si 47 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea si alte drepturi
ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, precum si
acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, cât si a
dispozitiilor art.9:2 si 31.1. din Normele Metodologice de aplicare a legii, modificata
prin Ordinul nr.496/2003.
Potrivit tuturor acestor dispozitii, indemnizatia de dispozitiv se acorda
si personalului civil care îsi desfasoara activitatea în domeniul administratiei publice,
de exemplu serviciul de eliberare si evidenta a pasapoartelor, permiselor si
certificatelor de înmatriculare sau cel de evidenta informatizata a persoanei, însa
prin personal civil, în sensul legii si a normelor metodologice de aplicare a acesteia,
nu se întelege tot personalul bugetar care îsi desfasoara activitatea în administratia
publica, ci doar functionarii publici si personalul contractual civil din Ministerul
Administratiei si Internelor, personal din care nu fac parte si reclamantii, acestia
facând parte dintr-un organ al administratiei publice locale, autoritate publica
autonoma fara nici o subordonare fata de Ministerul Administratiei si Internelor.
Ca atare, aplicarea Ordinului nr.496/2003 la toate categoriile de
personal care functioneaza în administratia publica nu este corecta, si ar conduce la
modificarea Legii nr.138/1999, ceea ce ar fi nelegal.
În ceea ce priveste pronuntarea unor hotarâri judecatoresti prin care s-
au admis astfel de actiuni, s-a retinut ca o asemenea situatie, chiar daca ar fi
dovedita în cauza, nu poate conduce la admiterea recursului.
Examinând cauza sub toate aspectele, potrivit art.3041 Cod procedura civila, s-a
constatat ca nu exista alte motive de casare sau modificare a sentintei recurate, iar în
baza art.312 al.1 Cod procedura civila recursul a fost respins ca nefondat.