Divort. Încalcarea principiului dreptului la aparare. Nelegalitate. Casare cu trimitere spre rejudecare.
Dreptul la aparare al recurentului a fost încalcat în apel prin neacordarea amânarii judecatii desi întâmpinarea i-a fost comunicata în sedinta de judecata , a solicitat termen în vederea angajarii unui aparator iar cererea de recuzare depusa prin registratura instantei nu a fost solutionata anterior pronuntarii hotarârii.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia civila nr. 91/20 octombrie 2008
Prin sentinta civila nr. 1386/2007 pronuntata de Judecatoria Aiud în dosar nr. 1086/175/2007 a fost admisa actiunea civila formulata de reclamanta B.C. împotriva pârâtului B.M. si în consecinta:
- A fost desfacuta din culpa exclusiva a pârâtului casatoria încheiata de parti în data de 07.09.1985
- S-a dispus ca reclamanta sa revina la numele purtat anterior încheierii casatoriei acela de S.
- A fost încredintat spre crestere si educare reclamantei minorul B.A. nascut la 23.02.1997
- A fost obligat pârâtul la plata unei pensii lunare de întretinere în favoarea minorului în suma de 150 RON, începând cu data de 29.03.2007 si pâna la majoratul acestuia.
- A fost respinsa ca neîntemeiata cererea reconventionala formulata de pârâtul reclamant reconventional B.M.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut urmatoarele:
Partile sunt casatorite din data de 7.09.1985 si au avut ultimul domiciliu comun în Ocna Mures, jud. Alba, în acelasi apartament în care îsi desfasoara activitatea SC „D.P.S.” SRL, respectiv R. D.
Reclamanta si fiica majora a partilor, B.R., deranjate fiind permanent de prezenta martorei P., angajata a postului de radio, au comunicat aceasta împrejurare pârâtului reclamant-reconventional, aceasta situatie generând neîntelegeri si certuri între parti, totul culminând cu separarea în fapt a acestora, în cursul lunii martie 2007, când pârâtul i-a spus reclamantei sa plece din acel spatiu de locuit, respectiv din „locuinta de serviciu”, motivând abateri grave repetate ale casierei B.C. de Regulamentul Intern iar aceasta si-a stabilit domiciliul la tatal sau, martorul S.V.
S-a retinut ca sustinerile pârâtului reclamant-reconventional , în ce priveste starea de sanatate a pârâtei si comportamentul acesteia nu au fost probate.
Instanta de fond a constatat ca raporturile dintre soti sunt foarte grav vatamate si relatia de casatorie a sotilor B. nu mai poate continua, din culpa exclusiva a pârâtului.
În ceea ce priveste încredintarea minorului B.A. n. la 23.02.1997, s-a retinut ca pâna la separarea în fapt a sotilor, parintii s-au ocupat împreuna de îngrijirea si educatia acestuia, iar dupa separarea în fapt a sotilor, minorul a locuit alternativ cu fiecare parinte.
S-a retinut, însa, ca audiat fiind de instanta, initial si în mod constant, minorul a declarat ca doreste sa fie încredintat mamei spre crestere si educare. Ulterior minorul si-a schimbat radical si nemotivat pozitia, declarând ca doreste sa fie încredintat tatalui spre crestere si educare. Raportat la aceasta schimbare de optiune, prima instanta a retinut ca relevante doua împrejurari pe care le-a si avut în vedere pentru încredintarea minorului .
Factorii obiectivi si subiectivi (vârsta, sexul, posibilitatile materiale ale fiecarui parinte, posibilitatile de dezvoltare psihica oferite de fiecare dintre parinti, comportarea fiecarui parinte înainte si dupa separarea în fapt, starea sanatatii minorului, relatia afectiva stabilita între minor si fiecare dintre parinti, precum si între minor si ceilalti membrii ai familiei, moralitatea parintilor) au fost cântariti de catre instanta de fond la determinarea interesului minorului, constituind criteriile încredintarii minorului spre crestere si educare, mamei sale.
La stabilirea cuantumului pensiei de întretinere datorate de pârât minorului s-au avut în vedere veniturile lunare ale pârâtului si anume 600 lei si disp. art. 94 alin.3 Cod fam.
În drept s-a retinut incidenta si a prev. art. 40 alin.3 Cod fam. , ale art. 42 alin. 1 Cod fam.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel pârâtul B.M., criticând-o pentru nelegalitate si solicitând desfiintarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de fond.
În motivarea apelului s-au formulat urmatoarele critici:
Au fost încalcate criteriile de baza ale codului familiei, criterii dupa care minorul se încredinteaza spre crestere si educare si anume ancheta sociala si dorinta minorului care a împlinit 10 ani. Astfel minorul în ultima declaratie data arata ca doreste sa fie crescut de tatal sau
În ceea ce priveste ancheta sociala, aceasta a fost contestata în instanta de fond si atacata într-o instanta superioara deoarece instanta de fond s-a eschivat a se pronunta asupra acesteia la cererea expresa a apelantului. De asemenea instanta de fond, la cererea expresa a apelantului cu privire la efectuarea unei alte anchete sociale, s-a pronuntat ca nu are dreptul sa ceara o noua ancheta.
Instanta de fond a refuzat sa se pronunte asupra cererii exprese de suspendare a cauzei pâna la judecarea la Tribunalul Alba a cererii de anulare a anchetei sociale cu toate ca avea depusa actiunea în anulare la dosar.
Instanta nu s-a pronuntat pe baza dovezilor existente, martori, probe.
Instanta de fond a hotarât în mod nelegal, încredintarea minorului spre crestere reclamantei, fara a avea la dosarul cauzei adeverinta de salarizare din partea reclamantei si fara ca aceasta sa aiba vreun loc de munca la acea data.
Instanta de fond a cerut un examen medical complet, inclusiv psihiatric, ambelor parti si a acceptat judecarea cauzei doar cu adeverinta de la specialist adusa de apelant, facându-se ca nu a observat aceasta, cu toate ca cererea expresa pentru aceasta expertiza a fost solicitata de apelant prin cererea reconventionala.
Instanta de fond a acceptat actiunea de divort sub aceasta forma, cu toate ca motivele de divort erau de fapt în afara cadrului prevazut de codul familiei, motivarea divortului este în cadrul relatiilor de serviciu, instanta încalcând cadrul legal dupa care apelantul a cerut instantei sa se impuna reclamantei o precizare de actiune, instanta refuzând cererea si a constatat ca aceasta este motivata legal.
Prin decizia civila nr. 104/A/2008 pronuntata de Tribunalul Alba – Sectia Civila a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul B.M. împotriva sentintei civile nr. 1386/2007 a Judecatoriei Aiud.
Pentru a hotarî în acest mod Tribunalul a retinut urmatoarele:
Criteriile de baza ale Codului familiei care trebuie avute în vedere la încredintarea minorului spre crestere si educare, respectiv ancheta sociala si dorinta minorului, au fost respectate de catre prima instanta, însa, acestea au fost apreciate raportat la întreg materialul probator si întreg contextul cauzei. Or, din acest materiale probator nu rezulta cu certitudine vreo culpa a reclamantei în relatia de casatorie ori în aceea cu minorul. Sustinerile pârâtului - apelant relative la persoana sotiei sale si mama a copilului, nu au fost probate. De altfel, apelantul reclamant reconventional a insistat mai mult asupra unei culpe a intimatei reclamante principala, în ceea ce priveste raporturile de serviciu, cercetarea unei asemenea culpe neputând face însa obiectul unei actiuni de divort.
Asa fiind a fost apreciata ca nefondata si critica privind nepronuntarea primei instante pe baza dovezilor existente.
În ceea ce priveste ancheta sociala s-a constatat ca prin aceasta nu s-a adus nici o atingere intereselor minorului; autoritatea tutelara nu si-a exprimat în mod clar opinia, ci a lasat la aprecierea instantei încredintarea minorului spre crestere si educare. Aspectele din ancheta sociala contestata de pârâtul apelant puteau fi dovedite si cu alte mijloace de proba, însa , o astfel de contraproba nu s-a solicitat. O noua ancheta sociala nu se impunea a se dispune întrucât nu a aparut nici un element nou raportat la obiectul actiunii, element de natura a face necesara efectuarea unei noi anchete sociale. Acestea au fost motivele pentru care nici instanta de apel nu putea dispune efectuarea unei noi anchete sociale.
Acestea sunt motivele pentru care nici instanta de fond si nici cea de apel nu au caderea de a se pronunta asupra anularii anchetei sociale, iar pentru anularea acesteia nu se poate formula direct calea extraordinara de atac a contestatiei în anulare, astfel cum a cerut pârâtul apelant la Judecatoria Aiud.
De asemenea, asa cum s-a retinut si mai sus, ancheta sociala, în speta de fata nu constituie proba cea mai concludenta care sa duca la pronuntare a unei anume solutii.
Pentru toate aceste considerente, nici instanta de fond, nici cea de apel nu au procedat la suspendarea cauzei, astfel cum a solicitat pârâtul apelant.
În ceea ce priveste declaratia minorului, s-a retinut ca aceasta nu constituie o regina a probelor la încredintarea minorului, ci trebuie si a fost apreciata în raport de ansamblul probator si contextul cauzei. Aprecierea acestei probe s-a facut în mod corect de catre prima instanta pentru motivele retinute de aceasta. Nu exista nici o certitudine în privinta adevaratei dorinte a minorului de a fi încredintat tatalui, ci mai degraba o influentare a vointei acestuia de catre tata, sau chiar o temere a minorului daca se are în vedere atitudinea amenintatoare si agresiva a tatalui fata de fiica majora, ceea ce denota un mod total inadecvat de educare si comportare a unui tata fata de fiica sau fiul sau.
În ceea ce priveste cererea de a se efectua un examen medical complet psihiatric ambelor parti în proces, în mod corect prima instanta a respins aceasta cerere întrucât nu exista nici un indiciu referitor la o posibila boala psihica a partilor, adeverintele medicale eliberate de medicul de familie al partilor arata fara echivoc ca acestea nu au nici o afectiune psihica în prezent.
Referirile apelantului la atitudinea intimatei ori chiar actiunile intimatei de a angaja ori concedia personal la societatea unde partile au lucrat , nu au facut si nu fac obiectul cercetarii judecatoresti în cauza de fata.
Asa fiind, pe de o parte, nu se poate retine ca intimatei reclamante nu i-ar putea fi încredintat minorul spre crestere si educare, datorita lipsei de venituri, iar pe de alta parte, lipsa de venituri, mai ales daca este doar temporara nu este de natura a împiedica încredintarea minorului parintelui fara venituri daca exista alte considerente care arata ca aceasta încredintare este în interesul minorului.
Fata de cele mai sus retinute, se constata ca instanta de fond a respectat dispozitiile legale referitoare la divort si încredintarea minorului, motiv pentru care apelul pârâtului a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 104/A/2008 a Tribunalului Alba a declarat recurs în termen si legal timbrat pârâtul B.M. solicitând casarea deciziei civile atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arata, în esenta de catre recurent ca i-a fost încalcat dreptul la aparare prin respingerea cererii de amânare a judecatii în vederea angajarii unui aparator, în conditiile în care întâmpinarea i-a fost comunicata doar la termen iar cererile în probatiune au fost toate respinse.
Se sustine totodata de catre recurent ca mersul dezbaterilor nu a fost corect consemnat în încheierea de sedinta iar atitudinea instantei de apel a fost partinitoare, fapt pentru care a depus o cerere de recuzare.
Distinct de acestea hotarârile instantelor de fond si de apel sunt criticate sub aspectul temeiniciei lor atât în ceea ce priveste retinerea culpei exclusive a pârâtului în destramarea casatoriei cât si cu privire la solutia de încredintare a minorului reclamantei, fiind învederata necesitatea completarii probatiunii pentru lamurirea unor aspecte de fapt esentiale pentru justa solutionare a cauzei.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 7,8,9,10 Cod procedura civila , dispozitiile Codului Familiei si ale Legii nr. 95/2000.
Prin întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea recursului aratând ca pârâtul a beneficiat de un proces echitabil fiindu-i asigurate toate garantiile procesuale atât la fond cât si în apel.
Respingerea cererilor în probatiune de catre instanta de apel a fost temeinic motivata iar recurentul a fost cel care în instanta de apel a tulburat mersul dezbaterilor si a afectat solemnitatea sedintei de judecata.
Analizând actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât si din oficiu, conform art. 306 al.2 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul ca fondat pentru urmatoarele considerentele :
Procesul civil este guvernat de numeroase principii fundamentale pe baza carora se stabilesc raporturile dintre instanta de judecata, partile litigante si ceilalti participanti la proces legat de activitatea lor procesuala.
Nerespectarea acestor principii este sanctionata cu nulitatea actelor de procedura si atrage casarea hotarârii judecatoresti. Nulitatile decurgând din nesocotirea acestor principii sunt nulitati virtuale si opereaza fara ca partea care le invoca sa fie obligata a face dovada vatamarii.
Unul dintre cele mai importante principii este principiul dreptului la aparare, consacrat cu valoare constitutionala.
În sens formal prin drept la aparare se desemneaza posibilitatea recunoscuta de lege partilor litigante de a-si angaja un aparator care sa le asigure o aparare calificata. Distinct de aceasta, sub aspectul material dreptul la aparare include în continutul sau posibilitatea partilor de a lua cunostinta de toate actele de la dosar, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca exceptii de procedura, de a exercita caile legale de atac, de a recuza judecatorii, precum si alte prerogative recunoscute de lege partilor în scopul sustinerii intereselor lor.
În speta, Curtea constata ca dreptul la aparare al recurentului a fost încalcat de catre instanta de apel sub mai multe aspecte, fapt care atrage incidenta motivului de casare prevazut de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila.
Sub un prim aspect se retine ca apelantul era îndreptatit sa solicite amânarea judecatii apelului la termenul din 20.05.2008, odata ce întâmpinarea i-a fost comunicata doar în sedinta de judecata, ea nefiind depusa la dosar cu cel putin 5 zile înainte, asa cum dispozitiile art. 289 alin. 2 Cod procedura civila o impun.
Amânarea acordata în aceste conditii ar fi satisfacut si cererea de acordare a unui termen în vederea angajarii unui aparator, cerere ce poate fi formulata oricând conform art. 156 Cod procedura civila sub conditia de a fi temeinic motivata.
Sub un ultim aspect Curtea constata ca la dosarul Tribunalului pârâtul a înregistrat dupa dezbaterile din 20.05.2008, o cerere de recuzare a judecatorului din completul de apel, cerere care nu a fost solutionata desi nu se atesta în vreun fel ca ar fi fost depusa dupa pronuntarea hotarârii.
Potrivit dispozitiilor art. 29 al. 2 Cod procedura civila daca motivele de recuzare s-au ivit dupa începerea dezbaterilor, partea interesata va trebui sa propuna recuzarea de îndata ce acestea îi sunt cunoscute.
Urmeaza ca instanta nu va putea pasi la deliberare si pronuntarea hotarârii pâna la solutionarea cererii de recuzare, conform dispozitiilor art. 31 Cod procedura civila.
Pronuntarea hotarârii în aceste conditii, atrage nulitatea ei conform art. 105 al. 2 Cod procedura civila
Constatându-se asadar ca în speta sunt incidente dispozitiile art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, Curtea a casat total decizia atacata conform art. 312 alin. 3 Cod procedura civila dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba.
Solutia casarii cu trimitere se impune în conditiile în care încalcarea dreptului la aparare al petentului necesita o reanalizare a cererilor în probatiune formulate de catre acesta pentru lamurirea corespunzatoare a tuturor împrejurarilor invocate mai ales în ceea ce priveste masura încredintarii minorului.
Cum, pe de o parte probele solicitate nu pot fi administrate în recurs si pentru a nu priva partile de un grad de jurisdictie, casarea cu trimitere spre rejudecare în apel apare ca fiind necesara, neputându-se aprecia ca s-a realizat o temeinica cercetare a fondului de catre instanta de apel în conditiile în care dreptul la aparare al uneia dintre parti a fost încalcat.
Cum încalcarile normelor de procedura au survenit în apel cauza a fost trimisa spre rejudecare Tribunalului Alba iar nu Judecatoriei Aiud.