Divort, încredintare minor, pensie de întretinere
Dosar nr.1108/326/2007 – decizia civila nr.29 din 03.03.2009
Potrivit art. 42 alin.3 Codul familiei, instanta judecatoreasca va stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, învatatura si pregatire profesionala a copiilor, iar potrivit alin.4 al aceluiasi articol, învoiala parintilor privitoare la încredintarea copiilor si la contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, învatatura si pregatire profesionala a acestora, va produce efecte numai daca a fost încuviintata de instanta de judecata. Aceste dispozitii sunt imperative, iar nerespectarea lor în speta, atrage desfiintarea hotarârii atacate.
Prin sentinta civila nr.1066 din 18.12.2008 pronuntata de Judecatoria Toplita, în baza art.616 Cod pr.civila, s-a respins actiunea de divort formulata de reclamantul PD, în contradictoriu cu pârâta PA, ca nesustinuta.
S-a admis în parte cererea reconventionala formulata de pârâta reclamanta PA, în contradictoriu cu reclamantul pârât PD si în consecinta, s-a desfacut casatoria încheiata de parti în 1994, din vina ambilor soti.
Pârâta-reclamanta îsi va relua numele avut anterior casatoriei, acela de „I”.
S-a încredintat spre crestere si educare minora PR la reclamantul-pârât PD.
Reclamantul-pârât a fost obligat sa plateasca 1/2 parte din cheltuielile de judecata efectuate de pârâta-reclamanta, respectiv suma de 500 lei.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond analizând si cererea reconventionala, prin prisma motivelor invocate de ambele parti, a probelor administrate si a apararilor formulate, a retinut ca, din concluziile si propunerile anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantului PD, unde locuiesc parintii acestuia împreuna cu minora PR, verificându-se situatia la fata locului, colectivul de sprijin al autoritatii tutelare si de asistenta sociala din cadrul Primariei, avându-se în vedere si optiunea minorei, a propus ca domiciliul acesteia sa fie stabilit la tatal sau, având asigurate conditii corespunzatoare pentru întretinere, crestere si educare.
S-a mai retinut ca, din adeverinta eliberata de Scoala Generala, având numarul 88/2008, rezulta ca minora este înscrisa în clasa a IV-a la aceasta scoala din anul 2008, obtinând la toate materiile calificativul FB, în putine situatii si calificativul B, facându-se precizarea ca s-a integrat foarte bine în colectivul clasei, dând dovada de înclinatii deosebite pentru studiu.
Efectuându-se ancheta sociala la domiciliul pârâtei reclamante din Spania-Madrid, s-a stabilit ca aceasta lucreaza în baza unui contract de munca cu durata nedeterminata, programul de lucru fiind compatibil cu îngrijirea minorei, fiind ajutata de sora acesteia. S-a retinut ca la data efectuarii anchetei sociale minora era înscrisa la scoala si a participat în mod regulat la orele de curs pâna în momentul când a fost lasata în România. În perioada cât a fost înscrisa la scoala - învatamântul primar, aceasta s-a integrat atât în centrul scolar cât si în localitate, sens în care au fost depuse trei certificate de la respectiva scoala CEIP, mama acesteia prezentându-se întotdeauna la sedinte si mentinând contactul cu centrul scolar. De asemenea, familia detine card de sanatate de la Casa de Asigurari de Sanatate, având un medic si un medic pediatru pentru minora, locuind cu chirie împreuna cu sora si sotul pârâtei reclamante, locuinta având doua dormitoare cu dependinte, din care unul este al mamei si minorei. În ancheta sociala efectuata s-a retinut ca mama copilului detine Certificat de înregistrare ca cetatean al Uniunii Europene cu permis de munca pe cont strain, cu caracter nedeterminat, dispunând de resurse economice suficiente pentru subzistenta, precizându-se cuantumul chiriei de 550 euro pe luna, suportata în mod egal de pârâta reclamanta si familia surorii sale. S-a mentionat de asemenea ca nivelul de integrare al minorei si familiei este satisfacator, beneficiind de ajutorul adecvat pentru dezvoltarea normala a minorei.
Partile din proces s-au casatorit în 1994, casatoria fiind trecuta în registrul starii civile al Primariei si din casatoria partilor a rezultat minora PR, nascuta în 1997. Despartirea în fapt a partilor s-a produs în urma cu mai multi ani, cu reluarea periodica a convietuirii, ambii soti plecând la munca în Spania, ducând si pe minora cu ei, care a fost înscrisa la scoala, participând în mod regulat la orele de curs pâna în momentul când s-a întors în România, aici fiind înscrisa la Scoala Generala, împrejurari detaliate în anchetele sociale efectuate în cauza mai sus prezentate.
Potrivit art. 38 alin. 1 Codul familiei „Instanta judecatoreasca poate desface casatoria prin divort atunci când, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila”.
Conform art. 614 Cod procedura civila, partile se vor înfatisa în persoana în fata instantelor de fond, exceptându-se situatia, în speta, potrivit careia au resedinta în strainatate, caz în care se pot înfatisa prin mandatar, iar potrivit art. 616 din acelasi cod, în situatia în care
,,reclamantul lipseste nejustificat si se înfatiseaza numai pârâtul, cererea va fi respinsa ca nesustinuta”.
Cum, în cauza, reclamantul a lipsit nejustificat la termenul din data de 11 decembrie 2008, acesta nefacând dovada resedintei în strainatate, instanta de fond în baza prevederilor legale mentionate, a respins cererea de divort ca nesustinuta.
În ce priveste cererea reconventionala formulata de pârâta reclamanta, din declaratiile martorilor audiati în cauza rezulta împrejurarea ca, în ultimul timp partile nu au mai tinut legatura, între ele nu mai exista relatii specifice de casatorie, niciuna dintre ele neavând tactul necesar în depasirea situatiei de criza prin care trec. În cauza, atitudinea necorespunzatoare a celor doi soti, care s-au despartit în fapt de peste 2 ani si nu au mai reluat convietuirea, au drept consecinta neîntelegeri grave între ei, care fac imposibila continuarea casatoriei.
Astfel, instanta de fond a apreciat ca relatiile dintre cei doi soti nu mai sunt caracterizate de trasaturile specifice unei relatii de familie, respectiv de sentimente de afectiune, încredere, întelegere, sprijin reciproc moral si material, casatoria fiind lipsita de principalele elemente de fond, astfel ca a admis în parte cererea reconventionala formulata de pârâta reclamanta, drept urmare pronuntând divortul si retinând culpa ambilor soti la destramarea relatiilor de familie.
Întrucât între parti nu a intervenit o învoiala cu privire la numele de familie, vazând optiunea ambilor soti, respectiv a pârâtei reclamante exprimata în cererea reconventionala, instanta a facut aplicabilitatea prevederilor art. 40 alin. 3 Codul familiei, potrivit carora, daca nu a intervenit nicio învoiala sau daca instanta nu a dat încuviintarea, fiecare dintre fostii soti va purta numele ce avea înainte de casatorie, astfel a dispus ca pe viitor pârâta reclamanta sa-si reia numele de familie purtat anterior, acela de „I”.
În toate situatiile, conditia esentiala care trebuie avuta în vedere atunci când se pune problema încredintarii copilului minor spre crestere si educare unuia dintre parinti, este interesul acestuia, conditie care se stabileste prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere cum sunt: vârsta, atasamentul fata de parinti, conditii morale, materiale ale parintilor, interesul si grija pe care acestia o manifesta fata de copil. Faptul ca un parinte ofera conditii materiale mai bune nu este suficient si hotarâtor pentru a i se încredinta copilul, trebuind analizat si aspectul potrivit caruia minorului i se poate asigura un climat familial corespunzator pentru crestere, îngrijire si educare, tinându-se seama de vârsta si legaturile afective existente.
Cu referire la încredintarea spre crestere si educare a minorei Platon Raluca Mihaela, având vârsta de 11 ani împliniti, instanta de fond vazând dorinta acesteia exprimata la doua termene de judecata, a doua solicitare din partea mamei pârâte reclamante de a fi audiata în camera de consiliu fiind încuviintata dupa admiterea cererii de recuzare a completului investit initial cu solutionarea cauzei, de a ramâne în grija tatalui sau, vazând si concluziile celor doua anchete sociale efectuate, cu mentiunea ca s-a revenit asupra efectuarii anchetei sociale la domiciliul reclamantului pârât din Spania datorita faptului ca minora se afla la domiciliul sau din România, unde este înscrisa în clasa a IV-a la Scoala Generala si unde doreste sa ramâna în continuare, instanta a apreciat ca este în interesul acesteia si în spiritul prevederilor art.42 din Codul familiei de a fi încredintata spre crestere si educare tatalui, care locuieste împreuna cu parintii sai, acestia ocupându-se în mod deosebit de minora cât timp tatal sau este la munca, cu precizarea ca în cadrul ocrotirii parintesti, deplina egalitate în drepturi a parintilor în cea ce priveste exercitarea drepturilor si îndatoririlor fata de copiii minori, reprezinta unul din principiile de baza ale dreptului familiei consfintit în art. 97 alin. 1 Codul familiei, exercitarea acestor drepturi fiind în interesul exclusiv al copiilor minori. Astfel, toate problemele care se ridica în legatura cu educarea, supravegherea si îngrijirea lor, trebuie rezolvate de parinti prin buna întelegere si în situatia în care partile s-au despartit iar copii minori au fost încredintati spre crestere si educare unuia dintre ei.
În baza art.276 Cod procedura civila, pârâtul-reclamant a fost obligat sa plateasca 1/2 parte din cheltuielile de judecata ocazionate, respectiv suma de 500 lei.
Împotriva acestei hotarâri a declarat apel atât reclamantul PD cât si pârâta PA.
În motivele de apel, apelantul PD solicita admiterea apelului, desfiintarea integrala a sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecatoria Toplita, deoarece pentru data de 11.12.2008, când a avut loc dezbaterea în fond a cauzei, nu a putut fi prezent din motive medicale. Arata ca, s-a întors din Spania unde lucra, pentru procesul de divort, însa fiind bolnav nu a putut sa se prezinte în fata instantei, nici pe data de 18.12.2008 când a avut loc pronuntarea sentintei.
Apelantul invoca ca, un alt motiv pentru desfiintarea si rejudecarea cauzei este faptul ca, instanta de fond nu a pus în discutia partilor, în calitate de parintii ai minorei PR, stabilirea unei pensii de întretinere. Instanta avea obligatia de a pune în discutia partilor necesitatea stabilirii unei pensii de întretinere pe seama minorei si sa se pronunte chiar si în lipsa unei solicitari a partilor, conform art.42 din Codul familiei, deoarece pensia de întretinere este un drept al copilului asupra caruia parintii nu pot renunta, dispozitiile legale fiind imperative.
Prin apelul declarat de apelanta PA (fila 11 din dosar), se solicita admiterea acestuia, modificarea în parte a sentintei atacate în sensul încredintarii spre crestere si educare a minorei PR apelantei, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea apelului apelanta arata ca, în ce priveste încredintarea minorei tatalui prin sentinta atacata, considera ca hotarârea pronuntata este nelegala, deoarece din probele administrate reiese ca ambii parinti ai minorei locuiesc si lucreaza în Spania, împrejurare care nu a fost contestata, iar pentru a se stabili carui parinte sa-i fie încredintata minora spre crestere si educare, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul ambelor parti.
În cazul sau, sustine apelanta, ancheta sociala s-a efectuat la adresa unde locuieste efectiv, în Spania, rezultatele anchetei fiind favorabile încredintarii catre ea a minorei.
În cazul reclamantului, desi acesta munceste si locuieste efectiv în Spania, ancheta sociala s-a efectuat la domiciliul parintilor sai din România, pe motiv ca temporar minora se afla acolo, ceea ce nu poate fi de acord cu încredintarea fiicei sale spre crestere si educare la tatal-reclamant, întrucât considera ca aceasta masura nu este în interesul copilului.
Mai sustine apelanta ca, ea a fost cea care s-a îngrijit în permanenta de fiica sa, aceasta având conditii bune de crestere si educare, ea fiind angajata, are loc de munca stabil si poate asigura conditiile necesare unei dezvoltari corespunzatoare atât din punct de vedere material cât si moral, sub aspect probator, aceste aspect sunt confirmate de ancheta sociala efectuata în cauza la domiciliul sau, ancheta din care rezulta ca lucreaza în baza unui contract de munca cu durata nedeterminata, programul de lucru fiind compatibil cu îngrijirea minorei, ca la data efectuarii anchetei sociale minora era înscrisa la scoala si frecventa regulat orele de curs, ca s-a integrat bine atât în centrul scolar cât si în localitate, ca ea ca mama, s-a ocupat îndeaproape de situatia ei scolara, mentinând permanent contactul cu centrul scolar si ca din punct de vedere material dispune de mijloace suficiente pentru cresterea si educarea minorei.
Pe de alta parte, precizeaza apelanta, tatal-reclamant locuieste când este în tara, cu parintii lui, ancheta sociala fiind efectuata la aceasta adresa. Din ancheta rezulta ca, tatal locuieste cu parintii sai, care se ocupa de minora cât timp acesta este plecat la munca. Dupa cum a mai aratat, tatal-reclamant munceste în Spania, astfel încât, prin încredintarea minorei acestuia, instanta de fond a încredintat practic minora bunicilor, ceea ce nu poate fi de acord ca minora sa fie crescuta de bunicii paterni, din moment ce ea îi poate oferi toate conditiile de crestere si educare, putând sa se ocupe personal de cresterea ei.
Potrivit art.101 din Codul familiei, parintii sunt obligati sa se îngrijeasca de copil, iar potrivit art.100 din acelasi cod, copilul minor locuieste la parintii sai.
În aceste conditii, atât în virtutea textelor de lege mentionate, cât si în interesul minorei, era ca aceasta sa fie încredintata unuia dintre parinti.
În speta, chiar daca minora a fost încredintata tatalui, ea practic este în grija bunicilor paterni, din dosar reiesind fara putinta de tagada ca tatal lucreaza în Spania si locuieste efectiv tot în Spania.
O asemenea masura, care are ca efect cresterea si educarea minorei de catre alte persoane decât parintii sai, este nejustificata, câta vreme s-a dovedit ca are toate conditiile de crestere si educare la mama, ca urmeaza cursurile unei scoli, ca s-a integrat bine atât în colectivul scolar cât si în localitate, asemenea masuri putând fi luate doar în cazuri exceptionale, cum ar fi situatia în care parintii nu ar mai fi în viata.
De altfel, sustine recurenta, a solicitat si s-a admis în fata instantei de fond efectuarea unei anchete sociale la domiciliul din Spania a tatalui reclamant.
Prin adresa din 22 septembrie 2008, instanta de fond a dispus efectuarea acestei anchete sociale, însa ulterior a revenit asupra ei, astfel considera indispensabila efectuarea anchetei sociale la domiciliul real al tatalui reclamant, respectiv cel din Spania, sens în care apelanta solicita administrarea acestei probe în faza de apel.
Prin întâmpinarea depusa din partea intimatei-pârâte PA (fila 18 din dosar), la apelul declarat de reclamantul PD, se solicita respingerea apelului acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea întâmpinarii, intimata arata ca a formulat si ea apel împotriva sentintei primei instante, însa fata de motivele de apel invocate de apelantul-reclamant, apreciaza ca apelul acestuia este nefondat si se impune respingerea lui, considerând ca instanta de fond a respins în mod legal cererea de divort a reclamantului ca nesustinuta, facând aplicarea dispozitiilor imperative ale art.614 Cod pr.civila, potrivit carora partile se vor înfatisa în persoana în fata instantelor de fond si art.616 Cod pr.civila potrivit carora, daca reclamantul lipseste nejustificat si se înfatiseaza numai pârâtul, cererea va fi respinsa ca nesustinuta.
Instanta de fond, constatând ca reclamantul a lipsit nejustificat la termenul din data de 11 decembrie 2008, a respins cererea de divort ca nesustinuta.
În ceea ce priveste al doilea motiv de apel, respectiv nepronuntarea instantei cu privire la stabilirea unei pensii de întretinere, intimata solicita a se observa ca reclamantul nu a formulat o cerere în acest sens prin actiunea de divort, dupa cum nici ea nu a formulat prin cererea reconventionala.
În aceasta situatie, apreciaza ca instanta poate hotarî cu privire la acest aspect doar în masura în care partile solicita acest lucru.
Având în vedere ca hotarârile privitoare la pensia de întretinere nu dobândesc autoritate de lucru judecat, ele putând fi introduse oricând pe perioada în care exista obligatia de întretinere, în functie de nevoile minorului si de situatia celui care datoreaza întretinerea considera ca, faptul ca instanta de fond nu a stabilit o pensie de întretinere, în conditiile în care nu a existat o solicitare în acest sens din partea niciuneia dintre parti, nu poate reprezenta un motiv întemeiat de admitere a apelului formulat de reclamant.
Examinând apelurile deduse judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al caii de atac, reglementat de art. 294 – 295 Cod procedura civila, tribunalul a constatat ca acestea sunt întemeiate, astfel ca urmeaza a fi admise, potrivit considerentelor ce succed:
Prin sentinta atacata, instanta de fond în baza art.616 Cod pr.civila, a respins actiunea de divort formulata de reclamantul PD, în contradictoriu cu pârâta PA, ca nesustinuta, a admis în parte cererea reconventionala formulata de pârâta reclamanta PA, în contradictoriu cu reclamantul pârât PD si în consecinta, a desfacut casatoria încheiata de parti în 1994, din vina ambilor soti, a dispus asupra numelui pârâtei-reclamante si a încredintat spre crestere si educare minora PR, nascuta în 1997, la reclamantul-pârât PD, fara a stabili pensia de întretinere datorata pe seama minorei.
Instanta de apel retine ca, în cazul în care din casatoria ce se desface, au rezultat copii si acestia sunt minori, hotarârea de divort mai trebui, pe lânga solutia desfacerii casatoriei, sa arate, chiar si în lipsa unei cereri exprese a sotilor, cui se vor încredinta copii spre crestere si educare si care este contributia fiecarei parinte la cheltuielile de crestere si educare a copiilor.
Potrivit art. 42 alin.3 Codul familiei, instanta judecatoreasca va stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, învatatura si pregatire profesionala a copiilor, iar potrivit alin.4 al aceluiasi articol, învoiala parintilor privitoare la încredintarea copiilor si la contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, învatatura si pregatire profesionala a acestora, va produce efecte numai daca a fost încuviintata de instanta de judecata. Aceste dispozitii sunt imperative, iar nerespectarea lor în speta, atrage desfiintarea hotarârii atacate. Instanta de apel apreciaza ca, nepronuntarea instantei de fond asupra contributiei la cheltuielile de crestere si educare a minorei PR, echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei, în sensul prevazut de art. 297 alin.1 C.pr.civ.
În aceasta situatie, Tribunalul, va admite apelurile declarate de apelanti, împotriva sentintei civile nr.1066 din 18.12.2008 pronuntata de Judecatoria Toplita, pe care în baza art.297 alin.1 Cod procedura civila, o va desfiinta si va trimite cauza spre rejudecare primei instante, Judecatoriei Toplita. În acest context, analiza celorlalte motive de apel invocate de apelanti devine de prisos.
Cu ocazia rejudecarii, instanta de fond se va pronunta asupra fondului cauzei, atât cu privire la divort, cât si cu privire la toate cererile accesorii, în sensul prevazut de art. 42 alin.3 Codul familiei, raportat la art. 613/1 alin.3 C.pr.civ., avându-se în vedere si celelalte aspecte invocate în apelurile formulate de apelanti.