Divort. Casare cu trimitere spre rejudecare . Încalcarea principiului dreptului la aparare si a principiului contradictorialitatii.
Audierea martorilor în conditiile în care încuviintarea lor s-a realizat fara o dezbatere contradictorie, datorita citarii necorespunzatoare a pârâtului, reprezinta o încalcare a dreptului la aparare, care atrage sanctiunea nulitatii, conform art. 105 alin. 2 Cod procedura civila.
Fata de încalcarile enuntate care atrag nulitatea hotarârii instantei de fond, în mod gresit tribunalul a apreciat ca în speta nu sunt aplicabile prevederile art. 297 Cod procedura civila.
Sectia pentru cauzele cu minori si de familie – Decizia civila nr. 85/ 06 octombrie 2008
Prin sentinta civila nr. 105/2008 pronuntata de Judecatoria Agnita în dosar civil nr. 47/2008 a fost admisa actiunea civila formulata de reclamanta L.L.C. împotriva pârâtului L.E., s-a desfacut casatoria încheiata de catre parti în anul 1997, din vina pârâtului, a fost încredintat pentru crestere si educare reclamantei minorul rezultat din casatorie –L.D.E., nascut la 29.09.1999 si a fost obligat pârâtul sa plateasca pentru minor o pensie de întretinere de 125 lei lunar începând cu data de 01.02.2008 si pâna la majoratul minorului sau alte dispozitii. Totodata s-a dispus ca reclamanta sa-si reia numele de „T.” avut anterior casatoriei.
Pentru a hotarî în acest fel instanta de fond a retinut ca raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate din culpa exclusiva a pârâtului, care este plecat din tara de 4 ani, nu-si ajuta financiar familia si i-a marturisit reclamantei ca ar avea o relatie extraconjugala.
În ceea ce priveste minorul rezultat din casatorie, acesta se afla în grija reclamantei, care se ocupa în mod corespunzator de cresterea si educarea lui, motiv pentru care se impune a-i fi încredintat.
Împotriva sentintei civile nr. 105/2008 a Judecatoriei Agnita a declarat apel pârâtul L.E., prin mandatar L.E.sr., solicitând, în principal, desfiintarea hotarârii atacate si trimiterea acesteia spre rejudecare, iar în subsidiar schimbarea ei în sensul desfacerii casatoriei din vina ambilor soti.
În motivare apelantul a aratat ca nu a fost legal citat pentru proces deoarece reclamanta desi cunostea ca domiciliul sau nu este în Agnita str. S., a indicat aceasta adresa, ca ea cunostea si faptul ca el este plecat de mai multi ani în Spania si cunostea adresa unde se afla, dar nu a indicat instantei adresa corecta, el aflând de proces întâmplator.
Arata de asemenea ca i-a fost încalcat dreptul la aparare si la probe deoarece si-a desemnat un mandatar iar acestuia nu i-a fost acordat termen pentru pregatirea apararii, ca instanta a insistat ca mandatarul sa propuna probe la primul termen când s-a prezentat desi era în imposibilitate de a face acest lucru fata de împrejurarea ca nu cunostea continutul dosarului.
Referitor la vina sa în legatura cu destramarea relatiilor de familie arata ca a plecat în Spania împreuna cu reclamanta, decizia de a pleca în strainatate la munca fiind o decizie comuna, ca decizia reclamantei de a se reîntoarce în tara a respectat-o întru-totul, ca nu este real ca a trimis bani din strainatate doar sporadic, ci a facut acest lucru în mod constant, ca nu este de acord cu declaratia martorului T.V. în sensul ca ar fi avut relatii extraconjugale si nici cu acuzatiile ce i se aduc în sensul ca ar fi consumat frecvent alcool sau ar fi avut un comportament violent. Mai arata ca a fost preocupat permanent de soarta copilului sau, chiar daca acesta a ramas în îngrijirea reclamantei si ca acesta a fost crescut cu ajutorul sau material constant si consistent.
Prin decizia civila nr. 184/2008 Tribunalul Sibiu – sectia civila a respins ca nefondat apelul pârâtului, retinând în considerente urmatoarele:
În raport de dispozitiile art.297 Cod procedura civila, desfiintarea hotarârii si trimiterea cauzei pentru rejudecare se poate obtine doar în situatia în care judecata s-a facut în lipsa partii care nu a fost legal citata. Ipoteza respectiva nu este îndeplinita în speta deoarece mandatarul apelantului a fost prezent la solutionarea cauzei, la termenul din data de 18 martie 2008 fiind audiati si martorii si dezbatuta cauza si în fond. Este adevarat ca mandatarul pârâtului nu a pus concluzii pe fond dar aceasta situatie a fost determinata de atitudinea sa concretizata în parasirea salii de judecata în timpul procesului.
La acel termen de judecata instanta i-a acordat apelantului posibilitatea de a propune probe, însa dupa ce i s-a refuzat audierea unui martor care a stat în sala cu ocazia audierii martorilor reclamantei, mandatarul pârâtului a refuzat sa mai propuna alte probe si a parasit sala de judecata. Atitudinea sa este singura cauza a neadministrarii probelor testimoniale dorite. Acestea nu pot fi administrate în faza de apel deoarece daca s-ar proceda în acest fel, respectiv daca martorii unei parti s-ar asculta în prima instanta, iar martorii celeilalte parti ar fi audiati doar în faza de apel, s-ar încalca în mod flagrant principiul contradictorialitatii, principiu fundamental în procedura civila, care presupune, printre altele, administrarea probelor ambelor parti în aceeasi faza procesuala. Altfel, s-ar da posibilitatea partii de rea-credinta sa analizeze depozitiile martorilor partii adverse, importanta care s-a acordat acestor probe în contextul probatoriu al cauzei si sa propuna probe care sa rastoarne probatiunea efectuata de cealalta parte, încalcându-se si principiul egalitatii partilor în fata instantei de judecata. Apelantul a avut posibilitatea sa propuna probele necesare dar a refuzat sa faca acest lucru fara o justificare acceptabila câta vreme celelalte probe au fost administrate în prezenta sa si nu existau motive temeinice pentru amânarea cauzei.
În ceea ce priveste culpa în destramarea casatoriei, în raport de probele existente în dosar, ea apare corect retinuta în sarcina pârâtului. Martorii audiati au relatat mai multe împrejurari ce pot fi retinute ca motive de destramare a relatiilor de familie si care au fost contestate prin apelul formulat de catre pârât, însa în mod evident un rol important între acestea în planul imposibilitatii continuarii casatoriei, l-a constituit atitudinea apelantului pârât care a ales sa ramâna în strainatate întrerupând practic relatiile cu intimata reclamanta, ca si faptul ca acesta a întretinut acolo relatii extraconjugale dupa cum rezulta din depozitia martorului T.V. În aceste conditii chiar daca împrejurarea ca apelantul nu ar fi contribuit decât în mod sporadic la cheltuielile familiei nu este reala, nu se poate schimba nimic sub aspectul vinovatiei în desfacerea casatoriei, motivul determinat fiind cel referitor la întreruperea relatiilor de familie, combinat cu relatiile extraconjugale ale apelantului, împrejurari dovedite cu cei doi martori audiati în cauza.
Apoi, în baza art. 274 Cod procedura civila, urmare a respingerii apelului, apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata în apel.
Împotriva deciziei civile nr. 184/2008 a Tribunalului Sibiu a declarat recurs în termen si legal timbrat pârâtul L.E. prin mandatar, solicitând în principal casarea deciziei atacate precum si a sentintei instantei de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, iar în subsidiar, ca urmare a rejudecarii cauzei, sa se modifice în parte decizia recurata precum si sentinta de fond în sensul de a se dispune desfacerea casatoriei din culpa comuna a ambelor parti, cu mentinerea în rest a dispozitiilor hotarârii atacate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca citarea recurentului în fata instantei de fond s-a facut cu rea credinta la domiciliul reclamantei, iar pe de alta parte, dreptul la aparare al recurentului a fost încalcat prin neacordarea unei amânari în vederea corectei citari, comunicarii actiunii si pregatirii apararii.
Aceste aspecte invocate si în apel au fost nesocotite de catre tribunal, care în mod gresit a apreciat ca recurentul, prin mandatar, putea sa propuna probe si sa-si faca apararea în mod eficient.
Separat de acestea, decizia instantei de apel este criticata pentru netemeinicie, odata ce prin înscrisurile depuse la dosar s-a facut dovada lipsei de fundament a împrejurarilor retinute de instanta de fond drept temei al desfacerii casatoriei din culpa exclusiva a pârâtului.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 35, 96, 303 si urmatoarele Cod procedura civila.
Analizând actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât si din oficiu, conform art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul ca fondat pentru urmatoarele considerentele :
Procesul civil este guvernat de numeroase principii fundamentale pe baza carora se stabilesc raporturile dintre instanta de judecata, partile litigante si ceilalti participanti la proces legat de activitatea lor procesuala.
Nerespectarea acestor principii este sanctionata cu nulitatea actelor de procedura si atrage casarea hotarârii judecatoresti. Nulitatile decurgând din nesocotirea acestor principii sunt nulitati virtuale si opereaza fara ca partea care le invoca sa fie obligata a face dovada vatamarii.
Unul dintre cele mai importante principii este principiul dreptului la aparare, consacrat cu valoare constitutionala.
În sens formal prin drept la aparare se desemneaza posibilitatea recunoscuta de lege partilor litigante de a-si angaja un aparator care sa le asigure o aparare calificata. Distinct de aceasta, sub aspectul material dreptul la aparare include în continutul sau posibilitatea partilor de a lua cunostinta de toate actele de la dosar, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca exceptii de procedura, de a exercita caile legale de atac, de a recuza judecatorii, precum si alte prerogative recunoscute de lege partilor în scopul sustinerii intereselor lor.
Sub aspect material dreptul la aparare include în continutul sau posibilitatea partilor de a lua cunostinta de toate actele de la dosar, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca exceptii de procedura, de a exercita caile legale de atac, de a afla în timp util de recuza judecatori, precum si alte prerogative recunoscute partilor în scopul sustinerii intereselor lor.
Între dreptul la aparare si principiul contradictorialitatii exista o legatura indisolubila, instanta trebuind sa asigure partilor posibilitatea de a-si sustine si argumenta cererile, de a invoca probe, de a combate dovezile solicitate de adversar. Evident ca pentru ca partile sa aiba posibilitatea efectiva de a discuta în contradictoriu toate elementele cauzei, ele trebuie încunostintate în timp util despre existenta si obiectul litigiului.
În speta, Curtea constata ca dreptul la aparare al recurentului, dar si principiul contradictorialitatii au fost încalcate de catre instanta de fond, fapt care atrage incidenta motivului de casare prevazut de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila.
Sub un prim aspect se retine ca la primul termen de judecata desi instanta de fond a constatat ca pârâtul a fost gresit citat la domiciliul reclamantei, întrucât avea resedinta în strainatate, a încuviintat probatiunea testimoniala solicitata, încalcând astfel atât dispozitiile art. 85 Cod procedura civila, cât si dispozitiile art. 6161 Cod procedura civila.
Daca neregularitatea citarii pârâtului a fost acoperita la cel de-al doilea termen de judecata prin prezentarea mandatarului sau, instanta ar fi trebuit sa acorde acestuia amânarea solicitata în vederea comunicarii actiunii conform art. 86 alin. 1 Cod procedura civila si pentru pregatirea apararii.
Audierea martorilor în conditiile în care încuviintarea lor s-a realizat fara o dezbatere contradictorie, datorita citarii necorespunzatoare a pârâtului, reprezinta o încalcare a dreptului la aparare, care atrage sanctiunea nulitatii, conform art. 105 alin. 2 Cod procedura civila.
Fata de încalcarile enuntate care atrag nulitatea hotarârii instantei de fond, în mod gresit tribunalul a apreciat ca în speta nu sunt aplicabile prevederile art. 297 Cod procedura civila.
Solutia desfiintarii hotarârii primei instante cu trimiterea cauzei spre rejudecare, se impunea pentru salvgardarea principiului dublului grad de jurisdictie, neputându-se aprecia ca s-a realizat o temeinica cercetare a fondului de catre judecatorie, atâta timp cât dreptul la aparare al uneia dintre parti a fost încalcat.
Constatându-se asadar incidenta în speta a dispozitiilor art. 304 pct. 5 si 9 Cod procedura civila, Curtea a casat decizia atacata si sentinta civila nr. 105/2008 a Judecatoriei Agnita, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
Cât priveste exceptia necompetentei materiale, ce a fost ridicata, se constata ca instantele române sunt prin prisma art. 3 al Regulamentului nr. 2201/2003 competente material sa judece prezentul litigiu, motiv pentru care exceptia a fost respinsa.