Divorţ. Minor. Încredinţare. Părinte plecat definitiv în străinătate

Dosar Nr. 22 (20.03.2007)

Divort. Minor. Încredintare. Parinte plecat definitiv în strainatate. Raport de ancheta sociala extrajudiciar. Hotarâre judecatoreasca întemeiata pe acest raport contestat de catre celalalt parinte. Consecinte.

Efectuarea anchetei sociale la domiciliul parintilor este obligatorie caci numai asa instanta de judecata investita cu actiunea de divort poate fi informata cu privire la traiul sotilor, posibilitatile materiale ale parintilor, posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe care copii le pot gasi la unul dintre parinti.

Administrarea unei atari probe este cu atât mai necesara daca unul dintre parinti contesta concluziile raportului de ancheta sociala extrajudiciar iar constatarile referitoare la conditiile de locuit ale parintelui s-au efectuat la o alta adresa decât adresa pe care acesta si-a indicat-o drept domiciliu în strainatate.

Sectia pentru cauzele cu minori si de familie – Decizia civila nr. 22/20 martie 2007

Prin sentinta civila nr. 2527/29.05.2006 a Judecatoriei Sibiu a fost admisa în parte actiunea civila formulata de reclamanta S.C.S. în contradictoriu cu pârâtul S.C., fiind admisa în parte si cererea reconventionala formulata de pârât împotriva reclamantei; s-a dispus desfacerea casatoriei din vina ambilor soti; s-a dispus ca reclamanta sa revina la numele avut înainte de încheierea casatoriei iar minorul A. C. a fost încredintat mamei sale spre crestere si educare, tatal sau fiind obligat la plata unei pensii lunare de întretinere în favoarea acestuia.

Pentru a hotarî în acest mod instanta de fond a retinut ca relatiile dintre cei doi soti sunt grav si iremediabil vatamate, asa încât continuarea casatoriei acestora a devenit imposibila si ca atât reclamanta cât si pârâtul se afla în situatia de a nu avea certitudinea locuirii permanente în tara iar minorul a fost practic îngrijit de bunicii materni.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel pârâtul solicitând casarea ei în parte si cu prilejul rejudecarii încredintarea minorului catre apelant cu obligarea intimatei la plata unei pensii de întretinere în favoarea acestuia.

În motivarea apelului se arata în esenta ca în mod gresit instanta de fond a dispus încredintarea minorului la mama cât timp aceasta este plecata în strainatate si gresit a retinut ca apelantul lucreaza în strainatate el fiind angajatul unei societati care l-a trimis în afara tarii pe o perioada de 3 luni dupa care a revenit în tara. Reclamantul nu are posibilitatea luarii minorului în Italia, instanta de fond luând , în mod gresit, în considerare o simpla adresa a autoritatilor italiene pentru a tine loc de ancheta sociala,

Intimata s-a opus admiterii apelului formulând întâmpinare.

Prin decizia civila nr. 488 din 13 octombrie 2006 pronuntata de Tribunalul Sibiu – Sectia civila în dosar nr. 38/3006/2005 s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul S.C.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul S.C

În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a invocat aceleasi critici ca în apel.

Prin decizia civila nr. 22/2007 a Curtii de Apel Alba Iulia s-a admis recursul declarat de pârât si s-a casat decizia atacata cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleasi instante de apel, respectiv Tribunalul Sibiu.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre Curtea de Apel Alba Iulia a retinut urmatoarele:

Prin cererea introductiva de instanta reclamanta a solicitat ca odata cu pronuntarea divortului sa i se încredinteze ei minorul A. C. spre crestere si educare.

La rândul sau, pârâtul prin cererea reconventionala a solicitat, fiind de acord cu divortul, sa i se încredinteze lui minorul spre crestere si educare.

Actele dosarului releva ca plecarea intimatei reclamante în Spania este cu caracter definitiv.

Pentru a dovedii conditiile materiale si posibilitatile pe care reclamanta le are pentru cresterea si educarea copilului, a depus la dosarul instantei de fond din partea primarie din Borgo San Lorenzo ( Provincia Firenze) înscris intitulat „ Declaratie de Idoneitate” emis la 9 mai 2006.

Atât în fata instantei de fond cât si prin motivele de apel, pârâtul a contestat acest înscris, solicitând a se încuviinta de catre instanta de judecata efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantei din Italia.

Cu toate acestea, ambele instante au respins administrarea unei atare probe bazându-si hotarârea pe înscrisul mai sus aratat, calificându-l ca un referat de ancheta sociala.

Procedând astfel, judecatorul de fond si apoi instanta din apel au pronuntat o hotarâre nelegala, supusa casarii cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel deoarece prin neadministrarea probei cu raportul de ancheta sociala la domiciliul reclamantei în strainatate, practic nu s-a rezolvat fondul cauzei.

Pentru a decide cu privire la încredintarea copiilor minori, instanta de judecata este obligata sa asculte pe parinti, autoritatea tutelara si pe copiii care au împlinit vârsta de 10 ani ( art. 42 al.1 codul familiei).

Prin urmare, în solutionarea unor atari cauze, efectuarea anchetei sociale la domiciliul parintilor este obligatorie caci numai asa instanta de judecata poate fi informata cu privire la traiul sotilor, posibilitatile materiale ale parintilor, posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe care copiii le pot gasi la unul dintre parinti.

Administrarea de catre instanta de judecata a probei cu raportul de ancheta sociala este cu atât mai necesara daca unul dintre parinti contesta concluziile unui asemenea raport extrajudiciar, asa cum este cazul în speta.

Relevam anterior ca pârâtul a contestat în tot cursul procesului inclusiv în fata instantei de recurs prin motivele scrise lipsa conditiilor materiale si a posibilitatilor pe care mama intimata le poate oferi minorului în Spania.

În acest context, instantele de judecata aveau obligatia de a administra proba cu raportul de ancheta sociala la domiciliul reclamantei intimate S.C.S. din Spania.

Aceasta proba se impunea a fi administrata cu atât mai mult cu cât acea constatare referitoare la conditiile de locuit ale intimatei reclamante s-au efectuat la o alta adresa decât adresa pe care aceasta si-a indicat-o drept domiciliu în strainatate.

Fata de aceste considerente, Curtea de Apel a admis recursul pârâtului si a casat hotarârea atacata cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante de apel, respectiv Tribunalul Sibiu, având în vedere caracterul devolutiv al apelului.

În rejudecare s-a recomandat instantei de trimitere sa aleaga mijloacele procedurale adecvate pentru administrarea raportului de ancheta sociala la domiciliul reclamantei în strainatate.