Dizolvarea si lichidarea voluntara a societatii. Legea aplicabila.
Prin sentinta civila nr. 44/17.10.2007, pronuntata de Tribunalul Brasov în dosar nr. 2447/62/2007 s-a respins exceptia lipsei de interes a reclamantei.
S-a respins actiunea formulata de reclamanta S.C. „M.O” S.A. Bucuresti, în contradictoriu cu pârâta S.C. „T” S.A. prin lichidator C.I.T. S.P.R.L., având ca obiect anularea Hotarârii Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor S.C. „T” S.A. nr. 2/23 februarie 2007.
S-au admis cererile de interventie accesorie în interesul pârâtei formulate de intervenientele A.V.A.S.
A retinut Tribunalul ca, prin Hotarârea nr. 2/23.01.2007 Adunarea Generala Extraordinara a Actionarilor de la S.C. „T” S.A. s-a aprobat Programul de restructurate totala a societatii în conditiile propuse de A.V.A.S., dizolvarea si lichidarea voluntara a societatii, numirea administratorului unic A.L. si a fost stabilita indemnizatia acestuia.
Relativ la neîndeplinire formalitatilor de convocare prevazute de legislatia pietei de capital si încalcarea dispozitiilor art. 117 alin. 6 din Legea nr. 31/1990, instanta a retinut ca în speta sunt incidente dispozitiile speciale ale O.U.G. Nr. 3/2007 privind unele masuri pentru restructurarea si/sau privatizarea unor societati din portofoliul A.V.A.S.
Acest act normativ cuprinde dispozitii derogatorii atât de la Legea nr. 31/1990, cât si de la Legea Nr. 297/2004 si Regulamentul CNVM Nr. 1/2006.
Astfel art. 3 din O.U.G. nr. 3/2007, prevede la alin. 1 „În situatia în care A.V.A.S. decide declansarea procedurii de lichidare voluntara, adunarile generale ale actionarilor se vor întruni în termen de 5 zile de la data solicitarii A.V.A.S.”.
Aliniatul 2 al aceluiasi articol prevede: „Prin derogare de la prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, convocarea va fi publicata într-un cotidian national de larga difuzare si în unul dintre ziarele de larga raspândire din localitatea în care se afla sediul societatii comerciale, cu cel putin 3 zile înainte de data întrunirii adunarii generale a actionarilor”.
În aceste conditii termenul de 25 de zile dinte data publicarii convocatorului si data Adunarii Generale prevazut de art. 137 din Regulamentul CNVM 2/2006 nu este aplicabil în speta.
Relativ la sustinere reclamantei în sensul ca hotarârea atacata a fost adoptata cu încalcarea dispozitiilor art. 35 lit.f din Statutul societatii pârâte, care precizeaza ca hotarârea Adunarii Generale a Actionarilor trebuie luata cu unanimitate, instanta a retinut ca în speta dedusa judecatii, dizolvare societatii s-a facut în baza unor acte normative speciale : O.U.G. nr. 3/2007 si Legea nr.137/ 2002, astfel ca nu devin aplicabile prevederile ordinului 35/lit.f din Statutul societatii.
Având în vedere dispozitiile legale susmentionate AGEA S.C. „T” S.A. nr. 2/23 februarie 2007 a fost legal convocata, de Consiliul de Administratie. Aceste dispozitii derogatorii de la dreptul comun devin aplicabile în speta tocmai datorita urgentei si importantei declansarii procedurii de restructurare si/sau lichidare voluntara.
Relativ la sustinerea reclamantei în sensul ca prin adoptarea hotarârii atacate au fost prejudiciate interesele societatii si ale actionarilor, instanta a retinut ca sunt neîntemeiate.
Hotarârile adoptate de AGEA S.C. „T” S.A. Brasov din 23 februarie 2007 au avut la baza dispozitiile O.U.G. 3/2007 privind unele masuri pentru restructurarea si/sau privatizarea unor societati din portofoliul A.V.A.S. motivat de faptul ca programele de restructurare implementate în perioada anterioara nu au rezolvat problema eficientizarii activitatii S.C. „T” S.A. Brasov.
Prin adoptarea în AGEA din 23 februarie 2007 a hotarârii de restructurare urmata de dizolvarea si lichidarea voluntara a S.C. „T” S.A. Brasov conform O.U.G. nr. 3/2007 s-a avut în vedere si aplicarea masurilor cu caracter de protectie speciala adoptata prin O.U.G. nr. 116/2006, în sensul acordarii sumelor compensatorii salariatilor care vor fi disponibilizati ca urmare a concedierii colective în cadrul procedurii dizolvarii si lichidarii voluntare, lichidatorul va efectua plati în contul creantelor creditorilor, iar în conformitate cu dispozitiile art. 38 lit.h din Legea nr. 137/2002 platile urmeaza a fi facute inclusiv în contul actionarilor, astfel încât acestia nu vor suferi nici un prejudiciu urmare lichidarii voluntare a societatii.
Pentru aceste considerente instanta a respins actiunea reclamantei S.C. „M.O.” S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. „T” S.A.
S-au admis cererile de interventie formulate în interesul pârâtei de intervenientele A.V.A.S. si S.C. „F.I.” S.R.L.
Împotriva acestei solutii a declarat apel reclamanta S.C. „M.O.” S.A. aducându-i critici pentru nelegalitate si netemeinicie solicitând admiterea apelului si schimbarea în parte a sentintei, în sensul admiterii cererii reclamantei cu consecinta anularii Hotarârii AGEA S.C. „T” nr. 2/23.02.2007.
S-au solicitat cheltuieli de judecata.
În expunerea motivelor de apel s-a aratat ca, instanta de fond în mod gresit a respins cererea subscrisei de efectuare a unei expertize prin aceasta încalcându-si rolul activ.
Astfel, expertiza multidisciplinara putea stabili care sunt cauzele situatiei financiare a societatii si daca atragerea de capital ar fi putut relansa S.C. „T” S.R.L., aspecte determinante pentru a se putea aprecia asupra criticii de nulitate. Ori, respingând proba utila s-a încalcat art. 129 alin. 5 Cod procedura civila, prin care instantei îi revenea obligatia de a stabili corect o stare de fapt.
Cu privire la fondul cauzei gresit s-a apreciat de instanta ca nu sunt aplicabile art. 35 lit. j din Statut, ci O.U.G. nr. 3/2007 si Legea nr. 137/2002, întrucât cele doua constituie norma speciala, iar în materia aspectelor nereglementate se aplica dreptul comun, Legea nr. 31/1990. Astfel, conform art. 35 lit.f din Statut, adoptarea masurii de dizolvare si lichidarea S.C. „T” S.R.L. se face cu unanimitatea de voturi si nu cu majoritatea, cum a retinut instanta fondului cauzei, fara a indica textul de lege ce sa justifice solutia.
Gresit a retinut instanta corectitudinea convocatorului din punct de vedere al publicarii si al continutului. Astfel s-a încalcat art. 137 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, ce prevedea respectarea unui termen de 25 zile, s-au încalcat art. 134 alin. 2 din Regulamentul CNVM si art. 117 alin. 6 din Legea nr. 31/1990, întrucât din cuprinsul convocatorului lipsesc date cu privire la numele persoanelor propuse pentru functia de administrator, localitatea domiciliului si calificarea profesionala; totodata, s-a încalcat art. 117 alin. 6 din Legea nr. 31/1990 prin votarea în cadrul AGEA a unor probleme ce nu figurau pe ordinea de zi a convocatorului.
Legat de aceste critici s-a aratat ca, în mod eronat s-a apreciat ca O.U.G. nr. 3/2007 deroga de la prevederile Regulamentului CNVM, textul de lege derogând doar de la prevederile Legii nr. 31/1990. Ori, prin art. 3 alin. 2 din O.U.G. nr. 3/2007 s-a instituit o norma de stricta interpretare si aplicare, ce nu deroga de la prevederile Regulamentului CNVM.
Se mai arata ca, în mod eronat s-a retinut ca, dizolvarea societatii asigura respectarea intereselor actionarilor si S.C. „T” S.R.L., astfel Hotarârea AGEA are drept fundament un Program de restructurare ce nu stabileste nici o masura de protectie a actionarilor minoritari si contine masuri insuficient argumentate si analizate în legatura cu posibilitatea vânzarii în grup ori separat a activelor S.C. „T” S.R.L. ca si posibilitatea reala de respectare a obligatiei de mentinere a obiectului actual de activitate pentru o perioada de minim 10 ani. Pe de alta parte, instanta de fond a ignorat materialul probator, respectiv Programul de restructurare, ce prevedea închiderea de sectii, ca si criteriile de angajare a fostilor salariati de noul cumparator, numarul de salariati necesar continuarii activitatii, respectiv sansele reale de reangajare, sub aspectul specializarii profesionale. În plus, prin masura dezvoltarii nu se protejeaza interesele actionarilor, în Program nefiind prevazuta vreo suma ce urmeaza a fi distribuita actionarilor ei fiind cuprinsi în ordinea de preferinta pe ultimul loc, dupa toti creditorii, si numai în masura în care mai ramân sume de distribuit.
Astfel nu s-au respectat dispozitiile art. 116/2006 si nici ale art. 38 lit.h din Legea nr. 137/2002, singura masura oportuna pentru S.C. „T” constituind-o vânzarea de actiuni. Ori, instanta de fond a ignorat posibilitatea rentabilizarii societatii prin atragerea de capital în conditiile în care legislatia ofera multiple posibilitati de salvgardare a unei societati.
Apelul este neîntemeiat.
Prin încheierea de sedinta din 3.10.2007, în temeiul art. 167 Cod procedura civila instanta a respins proba cu expertiza tehnica si contabila, apreciind ca aceasta nu e utila, concludenta si pertinenta solutionarii cauzei. Ori respingerea unei probe, în conditiile în care aceasta nu are caracter obligatoriu, nu echivaleaza cu încalcarea unor norme imperative, fata de care instanta avea obligatia de-a ordona efectuarea expertizei conform art. 129 alin. 5 Cod procedura civila.
Pe de alta parte, deliberând asupra caracterului util, pertinent si concludent al probei solicitate în raport de obiectul cauzei, corect a apreciat prima instanta ca administrarea probei cu expertiza nu poate fi justificata de aprecieri subiective cu privire la oportunitatea alegerii unei alte metode de restructurare. Ori imposibilitatea de a cenzura hotarârile Adunarii Generale pentru aspecte de oportunitate rezulta din art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, prin art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 3/2007 A.V.A.S. exercitându-si în calitate de actionar majoritar, dreptul conferit de lege de-a aprecia asupra masurii ce se impunea, respectiv restructurare totala prin lichidarea acesteia. Astfel spus, nu instanta de fond a ignorat masura privatizarii prin vânzare de actiuni, ci A.V.A.S. a analizat si decis asupra oportunitatii ei.
Nu se sustin criticile apelantei privitoare la încalcarea intereselor S.C. „T”, actionarilor si ale salariatilor.
Astfel, corect s-a retinut de prima instanta ca, decizia de aprobare a Programului de restructurare, precum si de dezvoltare si lichidare voluntara s-a facut în acord cu O.U.G. 3/2007 avându-se în vedere aplicarea masurilor cu caracter de protectie speciala adoptate prin O.U.G. nr. 116/2006. Totodata, referitor la respectarea intereselor actionarilor, în mod corect s-a retinut ca lichidatorul va efectua plati în contul creantelor creditorilor, iar conform art. 38 lit.H din Legea nr. 137/2002, platile vor fi facute inclusiv în contul actionarilor fara ca acestia sa fie prejudiciati.
Nu s-au exhibat probe în sensul prejudicierii intereselor salariatilor si actionarilor, iar o analiza pur teoretica si nedovedita nu poate conduce la concluzia ca Hotarârea AGEA 2/23.02.2007 este prejudicianta.
În fine, relativ la prejudicierea S.C. „T”, retinem ca fata de art. 3 alin. 3 din O.U.G. nr. 3/2007, S.C. „T” ar fi putut avea un beneficiu real în urma lichidarii societatii, doar daca sumele rezultate în urma lichidarii ar fi fost superioare datoriilor societatii, ceea ce nu este cazul în speta iar daca nu s-ar fi decis lichidarea voluntara, începând cu 1.03.2007, orice creditor ar fi putut declansa procedura falimentului, lipsind salariatii de protectie sociala si eliminându-se posibilitatea de a se continua fabricatia de tractoare.
Relativ la critica privind nemotivarea sentintei apelate, respectiv nerespectarea dispozitiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civila, ea nu se sustine, întrucât instanta de fond a retinut ca dezvoltarea societatii s-a facut conform O.U.G. 3/2007 si Legii nr. 137/2002 derogatorii de la dreptul comun, s-a conchis ca art. 35 lit.F din Statutul societatii nu e aplicabil; totodata, prima instanta, a raspuns criticilor privind neîndeplinirea formalitatilor de convocare, respectiv încalcarea art. 117 alin. 6 din Legea nr. 39/1990, prin aceea ca-n speta sunt aplicabile dispozitiile speciale ale O.U.G. nr. 3/2007.
În ceea ce priveste sustinerea apelantelor ca este aplicabila numai legislatia pietei de capital, fata de calitatea S.C. „T” S.A. Brasov de societate deschisa, ea este contrazisa, chiar de însasi reglementarea O.U.G. 3/2007 fiind adoptata pentru societati deschise. Ori, având în vedere ca ratiunea legii a fost de a reglementa solutii pentru o situatie de urgenta si faptul ca Ordonanta nr. 3/2007 este ulterioara Legii 297/2004 si Regulamentului CNVM nr. 1/2006, rezulta ca: O.U.G. nr. 3/2007 se aplica cu prioritate prezentei cauze, se completeaza cu legislatia privind privatizare, cu legislatia pietei de capital acolo unde O.U.G. nr. 3/2007 si cu Legea nr. 31/1990, unde sus amintitele acte normative nu reglementeaza.
Astfel, termenul de convocare al A.G.E.A. este cel prevazut în O.U.G. nr. 3/2007 cât si în Legea nr. 137/2002, cel de 3 zile care a fost si respectat. Astfel, nu se sustine argumentul din sustinerea motivului de apel referitor la nederogarea prin O.U.G. nr. 3/2007 de la dispozitiile Regulamentului 1/2006, întrucât pe de o parte O.U.G. nr. 3/2007 a fost reglementata chiar pentru societatile deschise aflate în dificultate financiara, iar pe de alta parte, odata cu aparitia O.U.G. nr. 3/2007 reglementata pentru societati deschise, prevederile Legii nr. 297/2004 si ale Regulamentului nr. 1/2006 ramân aplicabile fie societatilor deschise care nu se afla în situatiile reglementate de O.U.G. nr. 3/2007 fie aspectelor pe care O.U.G. nr. 3/2007 nu le acopera. Oricum, apelanta S.C. „M.O” nu poate justifica o nulitate a hotarârii pentru nerespectarea termenului de convocare, câta vreme a participat la dezbaterile adunarii si a avut posibilitatea de-a cunoaste aspectele votului.
În ceea ce priveste cvorumul majoritatii pentru adoptarea hotarârii A.G.E.A. atacate, retinem ca dispozitiile art. 35 lit.f din Statutul Societatii sunt aplicabile situatiilor în care masura ce urma sa fie supusa dezbaterii reprezenta vointa societara. Ori, în cauza dizolvarea si lichidarea au fost masuri impuse ca urmare a restructurarii totale a societatii conform O.U.G. nr. 3/2007. Astfel, conditiile cerute pentru adoptarea hotarârii de lichidare voluntara si dizolvare sunt cele de la art. 329 din O.U.G.88/1997, fata de art. 54 din Legea nr. 137/2002, potrivit caruia dispozitiile Legii nr. 137/2002 se completeaza cu cele ale O.U.G. 88/1997.
În fine, relativ la revocarea membrilor consiliului de administratie consecinta a desemnarii administratorului unic, ea este o masura subînteleasa, fata de dispozitiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 137/2002 si art. 150 din H.G. 577/2002. Astfel masura revocarii Consiliului de administratie este continuta chiar de numirea administratorului unic, neputând fi retinuta vreo vatamare a apelantei, pentru neincluderea acestui punct în mod expres în convocator.
Totodata, lipa din convocator a mentiunii prevazute de art. 117 alin. 6 din Legea nr. 31/1990 nu a vatamat apelanta întrucât lista cuprinzând numele, domiciliu si calificarea profesionala a persoanelor propuse pentru functia de administrator a fost pusa la dispozitia actionarilor.
Fata de ratiunile de fapt si de drept sus amintite conform art. 296 Cod procedura civila, Curtea a respins apelul declarat de reclamanta S.C. „M.O.” S.A. împotriva sentintei civile nr. 44/17.10.2007, pronuntata de Tribunalul Brasov – Sectia comerciala si de contencios administrativ în dosar nr. 2447/62/2007, pe care a pastrat-o.
Vazând art. 274 Cod procedura civila, instanta a obligat pe apelanta sa plateasca intimatei S.C. „T” S.A. suma de 230.056,75 lei cheltuieli de judecata si 20251,44 lei, intimatei S.C. „F.I.” S.R.L., cu acelasi titlu.
Decizia nr.11/Ap din 29 ianuarie 2008 – C.V.