S.C. 240/15.02.2010. Drept Civil. Actiune în pretentii pentru repararea prejudiciului cauzat autoturismului datorita starii necorespunzatoare a carosabilului.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
În data de …, reclamantul impreuna cu numitii PMA si PMCR se deplasau cu autoturismul marca VW, cu nr. de înmatriculare … – proprietatea reclamantului -, din directia Sibiu – Rm. Vâlcea – Tulcea.
În jurul orelor 05:00, pe DN7, în apropierea localitatii Brezoi, reclamantul nu a putut evita pietrele cazute de pe versant pe partea carosabila, trecând peste ele si acrosându-le cu partea inferioara a autoturismului.
Petentul a anuntat telefonic Inspectoratul de Politie Judetean Vâlcea, prin intermediul serviciului de urgenta 112, atât despre producerea incidentului, cât si despre prezenta pe carosabil, în zona Brezoi, pe Valea Oltului, a unor pietre cazute pe carosabil, asa cum rezulta din relatiile primite la dosar din partea IPJ Vâlcea (f.25).
Martorii audiati în cauza, prezenti în autoturismul reclamantului la data producerii incidentului, confirma sustinerile reclamantului din actiune, indicând ca impactul s-a produs cu mai multi bolovani aflati pe carosabil, pe care petentul nu i-a putut observa în timp util.
Intrucât autoturismul functiona, iar sistemele electronice de avertizare nu indicau prezenta niciunei defectiuni, reclamantul a continuat deplasarea spre Tulcea, insa în apropierea orasului Pitesti, în urma scurgerii treptate a uleiului de motor, reclamantul a fost avertizat de becul ce semnaliza presiunea scazuta a uleiului.
Reclamantul a efectuat o reparatie provizorie în orasul Tulcea, pentru a reusi sa se intoarca la Sibiu, unde s-a prezentat la reprezentanta Volkswagen pentru constatarea avariilor si intocmirea devizului de reparatie.
Conform notei de constatare si a devizului cuprinzând lista de piese de schimb (f.6,7), avariile suferite de autoturismul petentului – baia de ulei motor sparta (pierderi de ulei), spoiler bara fata rupt, janta roata dreapta fata indoita, lonjeron inferior dreapta indoit – sunt specifice impactului cu pietre de natura celui descris de reclamant în actiune si de martori prin declaratiile date.
Probele administrate în cauza se coroboreaza atât între ele cât si cu cele afirmate de reclamant prin actiune, reliefând drept situatie de fapt cea retinuta în paragrafele anterioare.
Potrivit art.5 alin.2 din OUG 195/2002 republicata, administratorul drumului public are obligatia de a semnaliza corespunzator si cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabila care stânjeneste sau pune în pericol siguranta circulatiei, precum si sa ia toate masurile de inlaturare a acestuia.
În masura în care, datorita nerespectarii acestor obligatii se produce un eveniment rutier, potrivit art.5 alin.6 din acelasi act normativ, administratorul drumului public raspunde, dupa caz, civil, contraventional, sau penal, în conditiile legii.
Obligatiile ce revin administratorului drumului public conform art.5 alin.2 vizeaza preventia evenimentelor rutiere atât prin masuri cu caracter pasiv-preventiv, de semnalizare corespunzatoare a eventualelor obstacole aflate pe carosabil, de pastrare a carosabilului în conditii propice efectuarii traficului rutier, etc., cât si masuri cu caracter activ – de interventie -, anume de inlaturare a obstacolelor, de readucere a drumului public la o stare corespunzatoare, etc.
În speta, este de notorietate si astfel nesupus probatiunii, faptul ca pe Valea Oltului existau în perioada de interes dese caderi de pietre de pe versanti, sectorul de drum respectiv prezentând astfel un grad marit de risc sub aspectul producerii de accidente sau alte evenimente rutiere, situatie fata de care obligatia administratorului drumului de preventie a acestora capata o importanta sporita.
În speta, desi asa cum sustine si pârâta, s-au efectuat diverse operatiuni de consolidare a versantilor si de semnalizare prin indicatoare rutiere a caderilor de pietre, instanta apreciaza ca, cel putin la momentul de interes, 28.02.2009, masurile luate nu au fost corespunzatoare, de vreme ce reclamantul nu a observat, pe timp de noapte, avertizarile respective, si nici nu a putut evita impactul cu obstacolele aflate pe carosabil, fara a i se putea retine, sub acest aspect vreo culpa.
Fapta ilicita a paratei – în sens larg – decurgând din nerespectarea corespunzatoare a obligatiilor ce-i reveneau în baza art.5 alin.2 din OUG 195/2002 republicata a condus astfel în mod direct la producerea în patrimoniul reclamantului a unui prejudiciu material.
Prejudiciul suferit si constând în avariile suferite de autoturism astfel cum au fost evidentiate anterior este cert, putând a fi reparat în totalitate prin înlocuirea pieselor afectate, astfel cum rezulta din inscrisurile de la filele 6 si 7 dosar.
Instanta concluzioneaza ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale a paratei în calitate de administrator al drumului public, astfel ca urmeaza a obliga pe aceasta la repararea prejudiciului suferit de reclamant, respectiv plata contravalorii pieselor de schimb, a manoperei si a costului constatarii daunelor, în cuantumul ce rezulta din inscrisurile analizate anterior.
În baza art.274 cod proc.civ, fiind în culpa procesuala, pârâta urmeaza a suporta si cheltuielile de judecata efectuate de reclamanat, constând în onorariu de avocat si taxe judiciare de timbru.