1. DREPT COMERCIAL. NULITATEA UNEI CLAUZE
CONTRACTUALE CARE EXCEDE PREDERILOR LEGII
NR. 58/1934, COMPLETATA CU NORMELE CADRU
NR.6/1994 EMISE DE B.N.R. PE BAZA LEGII NR.
58/1934.
Art. 969 alin. 1 Cod civil, art. 104, 89 si 106 din Legea nr.
58/1934 privind cambia si biletul la ordin, pct. 509 din
Normele cadrul nr. 6/1994 date în aplicarea Legii nr. 58/1934
Nulitatea este o sanctiune care intervine pentru
nerespectarea, la momentul încheierii actului juridic, a
conditiilor legale necesare pentru încheierea valabila a
acestuia, iar nu pentru împrejurari intervenite ulterior
acestui moment, care pot constitui cauze de ineficacitate a
actului juridic, dar nu de nulitatea acestuia.
Partile nu pot contraveni, prin acordul lor, acestui
principiu de drept, faptul ca ele au denumit conventional o
anumita împrejurare ca fiind cauza de nulitate, neputând
avea semnificatia unei cauze de nulitate a biletului la
ordin care excede dispozitiilor Legii nr.58/1934 privind
cambia si biletul la ordin completata cu Normele cadru
nr.6/1994 emise de B.N.R. privind comertul facut de
societatile bancare si celelalte societati comerciale de credit,
cu cambii si bilete la ordin, pe baza Legii nr.58/1934.
(decizia nr. 30/A-C din 14 martie 2008,
pronuntata de Curtea de Apel pitesti –s.c.c.a.f. )
Prin cererea înregistrata la data de 24.05.2007, reclamanta
S.C. A.M. S.R.L. a chemat în judecata pe pârâtele S.C. A.L. S.A.
Bucuresti, asa cum a precizat ulterior, si pe Banca T. - Sucursala Vâlcea,
pentru ca instanta sa constate ca biletul la ordin cu termen de scadenta la
13.05.2007 a devenit nul, prin achitarea integrala a acestuia la data
scadentei, iar banca pârâta sa fie obligata sa solicite Centralei Incidentelor
de Plati anularea incidentului de plata produs cu biletul sus-mentionat.
În motivare, a aratat ca între reclamanta si pârâta S.C. A.L.
S.A. a intervenit contractul de leasing financiar nr.040219MB02, iar
pentru garantarea platii la scadenta a ratelor au fost emise de catre
reclamanta bilete la ordin, cu termenele si valorile prevazute în Anexa la
contract.
Potrivit dispozitiilor art.10.2 din contract, Finantatorul
trebuia sa emita, cu doua luni înainte de data scadentei, o factura pro
forma, în Euro, platibila în lei, pentru ca la data scadentei sa fie emisa
factura fiscala, care sa cuprinda si diferentele de curs valutar între data
facturii si data încasarii efective.
Pârâta a emis cu doua luni înainte de data scadentei, adica la
data de 13.03.2007, facturile nr.294549 si 294550, în valoare de 1998,84
Euro si 330,82 Euro, cu termen de scadenta la data de 13.04.2007, cu
toate ca prin contract termenul de scadenta era 13.05.2007.
Reclamanta a achitat cu un avans de 32 de zile contravaloarea
facturilor, plata sumei de 7781,06 lei, echivalentul sumei de
1998,84+330,82 Euro fiind efectuata prin ordinul de plata
nr.1989/11.04.2007 de catre intervenienta în contul reclamantei.
Cu toate acestea, pârâta a prezentat biletul la ordin la banca
pârâta, în vederea decontarii, desi prin contract, în art.2.4., s-a stipulat ca
„Daca Utilizatorul remite plata la data scadentei atunci biletul la ordin
referitor la aceasta plata devine nul.”
În consecinta, s-a solicitat instantei admiterea primului capat
de cerere, precum si obligarea bancii pârâte sa solicite anularea
incidentului bancar referitor la biletul la ordin prezentat pentru
decontare.
Prin întâmpinare, pârâta Banca T. S.A. (f.27 dosar) a solicitat
respingerea cererii, întrucât biletul la ordin a fost semnat si stampilat de
emitenta la data de 22.04.2004, fiind lasat în posesia pârâtei S.C. A.R.
S.A., titlu pe care beneficiarul l-a introdus în circuitul bancar spre
decontare, moment în care s-a constatat lipsa de disponibil în contul
curent al emitentei, cont curent care era blocat în urma popririlor
înfiintate de A.F.P. Rm. Vâlcea.
Acest fapt a condus la înregistrarea incidentului de plata,
potrivit Regulamentului B.N.R. nr.1/2001, la data de 14.05.2007,
înscriere care nu atrage interdictia bancara, reclamanta putând în
continuare sa foloseasca bilete la ordin.
La rândul sau, pârâta S.C. A.F. S.A. a aratat, prin întâmpinare
(f.32 dosar), ca în mod eronat reclamanta a mentionat ca data a scadentei
13.05.2007, deoarece potrivit Programului platilor, data scadentei pentru
rata 12 este 13.04.2007, data care nu trebuie confundata cu scadenta
înscrisa în biletul la ordin, care într-adevar este 13.05.2007.
Pârâta a mentionat ca potrivit art.10.8 si art.10.9 din contract,
ratele de leasing au fost garantate cu 16 bilete la ordin cu scadenta la 30
zile dupa scadenta ratei aferente, iar în cazul în care Utilizatorul nu
îndeplineste la timp oricare dintre obligatiile de plata conform
contractului, biletele la ordin pot fi trimise spre încasare la banca
Utilizatorului.
Pârâta recunoaste plata efectuata prin ordinul de plata invocat
de reclamanta prin cererea introductiva, însa precizeaza ca suma
respectiva a fost folosita în conformitate cu clauza inserata în contract la
art.10.5, în care se arata ca în cazul unor plati partiale, sumele care se vor
considera platite vor fi în ordine: TVA, dobânda de întârziere, dobânda,
capital.
Cum la data scadentei celei de-a 12 rata reclamanta avea o
restanta de 4.788,4 lei, restanta care ulterior, la data de 10 mai 2007 a
crescut la suma de 4.840 lei, dupa ce între timp s-a mai achitat suma de
1.035 lei.
Prin urmare, prezentarea biletului la ordin la plata s-a facut în
conditii legale, astfel ca actiunea apare ca neîntemeiata.
La data de 07.09.2007, reclamanta a solicitat chemarea în
judecata a intervenientei S.C. A.M. S.R.L., potrivit dispozitiilor art.57
alin.4 Cod procedura civila, asa cum s-a precizat în sedinta publica din
05.10.2007, cerere motivata de împrejurarea efectuarii platii catre pârâta
S.C. A.L. S.A., de catre intervenienta.
Tribunalul Vâlcea – Sectia comerciala si contencios
administrativ fiscal, prin sentinta nr.1273 din 14 decembrie 2007, a
respins cererea principala formulata de reclamanta S.C. A.M. S.R.L.
Râmnicu Vâlcea, precum si cererea de chemare în judecata formulata fata
de intervenienta S.C. A.I. S.R.L. Râmnicu Vâlcea.
Pentru a hotarî astfel, tribunalul a retinut ca între reclamanta,
în calitate de utilizator si S.C. A (ROMANIA) S.A., în calitate de
finantator, actuala pârâta S.C. A.L. S.A., s-a încheiat contractul de leasing
financiar nr.040219MB02 în data de 19.02.2004, contract în baza caruia
utilizatorul are obligatia de plata la data scadentei a fiecarei rate sau a altei
sume restante.
Potrivit dispozitiilor art.2.4, „Daca utilizatorul remite plata la
data scadentei, atunci biletul la ordin referitor la aceasta plata devine nul”
(f.13 dosar).
În conformitate cu Anexa la contract (f.17 dosar), s-a stabilit
programul platilor, program care cuprinde scadenta celor 16 rate, pe
perioada 27.07.2004 - 07.05.2008, iar separat s-a stabilit scadenta la 30 de
zile dupa scadenta ratei aferente, a 16 bilete la ordin, date ca garantie a
ratelor de leasing, potrivit prevederilor art.10.8 (f.11 dosar).
Rata în litigiu este rata a 12-a, rata a carei scadenta a fost la
data de 13.04.2007, pentru care utilizatorul a emis, la data de 22.04.2004,
biletul la ordin nr.1 pentru suma de 2330 Euro, cu scadenta la
13.05.2007 (f.5 dosar).
La data de 11.04.2007, intervenienta S.C. A.I. S.A. a emis
Ordinul de plata nr.1989 pentru suma de 7.781,06 lei, în contul
reclamantei, plata efectuata în favoarea pârâtei S.C. A.L. S.A.
Reclamanta a sustinut ca prin emiterea ordinului de plata sus-
mentionat a înteles sa achite cea de-a 12 rata, conditii în care sunt
aplicabile prevederile art.2.4 din contract, referitoare la nulitatea biletului
la ordin, clauza în baza careia a solicitat instantei constatarea nulitatii
acestui titlu de credit.
Cu privire la valabilitatea clauzei contractuale invocate în
sustinerea primului capat de cerere, instanta a retinut ca potrivit
dispozitiilor art.969 alin.1 Cod civil, „conventiile legal facute au putere de
lege între partile contractante”.
Libertatea contractuala consacrata de textul sus-citat trebuie
însa raportata la prevederile art.5 Cod civil în care se arata ca „nu se
poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare, la legile care
intereseaza ordinea publica si bunele moravuri.”
Prin art.2.4, partile au cuprins o cauza de nulitate a biletului la
ordin care excede dispozitiilor Legii nr.58/1934 privind cambia si biletul
la ordin completata cu Normele cadru nr.6/1994 emise de B.N.R.
privind comertul facut de societatile bancare si celelalte societati
comerciale de credit, cu cambii si bilete la ordin, pe baza Legii
nr.58/1934.
Potrivit dispozitiilor pct.2 din Normele cadru, „cambia si
biletul la ordin sunt titluri negociabile si instrumente de plata care
constata obligatia asumata de catre debitor de a plati la vedere sau la o
scadenta fixata, beneficiarului sau la ordinul acestuia, o suma
determinata”, biletul la ordin punând „în legatura în procesul crearii sale
doua persoane: subscriitorul sau emitentul si beneficiarul”.
Fiind un titlu formal, pentru a fi valabil, acesta trebuie sa
satisfaca anumite conditii exprimate în formule consacrate de redactare a
textului, care exprima clauze cu valoare juridica stricta, în toate
redactarile biletul la ordin trebuind sa cuprinda mentiunile obligatorii
prevazute de lege care sa satisfaca cerintele suficientei informatii care
decurge din titlu, precum si cerintele certitudinii reflectarii obligatiilor
asumate de catre parti prin titlul respectiv.
Asa cum se arata în pct.509 din norme, „datorita caracterului
formal al biletului la ordin, daca titlului îi lipseste vreuna dintre conditiile
obligatorii mentionate în art.104 din Legea asupra cambiei si biletului la
ordin, titlul este nul.”
Articolul 104 din lege precizeaza ca biletul la ordin trebuie sa
cuprinda: denumirea de bilet la ordin trecuta în însusi textul titlului si
exprimata în limba întrebuintata pentru redactarea acestui titlu;
promisiunea neconditionata de a plati o suma determinata; aratarea
scadentei; aratarea locului unde plata trebuie facuta; numele aceluia caruia
sau la ordinul caruia plata trebuie facuta; aratarea datei si a locului
emiterii; semnatura emitentului”.
Alte cauze de nulitate sunt aratate de legiuitor în art.89
raportat la art.106 din lege, referitoare la anularea si înlocuirea titlului în
caz de pierdere, sustragere sau distrugere.
Fata de aceste prevederi speciale ale legii cu privire la cauzele
de nulitate ale biletului la ordin, cauza de nulitate prevazuta de parti în
contract apare ca derogând de la dispozitii interesând ordinea publica,
conditii în care ea nu poate produce efecte juridice.
Partile contractante trebuiau sa prevada una dintre
modalitatile cuprinse în lege referitoare la dovada platii, în conditiile în
care s-au emis bilete la ordin prin care emitentul a înteles sa garanteze
plata ratelor de leasing.
Aceste modalitati privesc, fie înscrierea mentiunii „achitat” pe
biletul la ordin, fie emiterea unei chitante separate de titlu prin care sa se
probeze efectuarea platii, fie restituirea voluntara a titlului de credit de
catre posesorul creditor, iar nu aplicarea sanctiunii nulitatii biletului la
ordin, sanctiune care ar presupune neîndeplinirea unor conditii
imperative ale legii la data emiterii titlului.
Prin urmare, primul capat de cerere a fost respins ca
neîntemeiat.
Referitor la cel de-al doilea capat de cerere, s-a retinut ca
Banca Transilvania – Sucursala Vâlcea a solicitat înscrierea incidentului
de plata potrivit dispozitiilor art.3 din Regulamentul nr.1/2001 privind
organizarea si functionarea la B.N.R. a Centralei Incidentelor de Plati, în
conditiile în care biletul la ordin cu scadenta la o data fixa a fost refuzat
din lipsa totala de disponibil, în cazul prezentarii la plata la termen.
Biletul la ordin prezentat de catre pârâta S.C. A.L. S.A. a
îndeplinit conditiile de forma si de fond cuprinse în Legea nr.58/1934,
astfel ca solicitarea bancii a fost privita ca fiind legala.
La data solicitarii înregistrarii incidentului de plata erau
îndeplinite toate conditiile legii cu privire la existenta incidentului de
plata, asa cum este definit de art.2 din Regulamentul B.N.R., astfel ca
banca pârâta, în calitate de persoana declaranta, nu a procedat nelegal, în
sensul ca nu a facut o greseala sau un abuz la momentul declararii
incidentului.
Dimpotriva, nici reclamanta nu a contestat ca la momentul
instituirii incidentului nu mai avea bani în cont.
În subsidiar, s-a constatat ca prin contract imputatia platii s-a
stabilit prin acordul partilor contractante, în sensul ca în cazul unor plati
partiale, sumele care se vor considera platite vor fi în ordine: TVA,
dobânda de întârziere, dobânda si capitalul -art.10.5, iar în cazul în care
utilizatorul nu îndeplineste la timp oricare dintre obligatiile de plata
conform contractului, biletele de ordin vor fi trimise spre încasare la
banca utilizatorului.
Prin ordinul de plata reclamanta a înteles sa plateasca suma de
7.781,06 lei în favoarea pârâtei, suma retinuta de catre finantator, potrivit
acordului partilor, în contul sumelor restante la data emiterii ordinului,
iar nu pentru plata ratei a 12-a.
În aceste conditii, biletul la ordin a fost prezentat la banca
pentru încasarea ratei de leasing garantata cu acest titlu de credit, plata
neefectuata de banca din cauza lipsei de disponibil în banca.
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta S.C.
A.M. S.R.L., criticând-o prin prisma urmatoarelor motive de recurs,
încadrate în drept, în dispozitiile art.3041 Cod procedura civila:
1. Partile au prevazut în contract, în Sectiunea a 2-a, modul de
garantare a platilor, precum si situatia biletelor la ordin cu care s-au
garantat platile astfel: „daca utilizatorul remite plata la data scadentei
atunci biletul la ordin referitor la aceasta plata devine nul”.
Se sustine ca aceasta clauza contractuala este legala si nu
încalca cu nimic prevederile Legii cambiei si a biletului la ordin.
Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a
partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor.
Partile au avut în vedere faptul ca, daca se efectueaza plata,
prin alt mijloc de plata, instrumentul bancar devine lipsit de eficienta, ca
îi este interzis beneficiarului sa se mai foloseasca de el.
2. În mod gresit a fost respins si capatul de cerere privind
obligarea pârâtei Banca Transilvania sa solicite, în calitate de persoana
declaranta, anularea incidentului de plata, întrucât, potrivit dispozitiilor
art.36 din Regulamentul nr.1/2001 al B.N.R. privind organizarea si
functionarea Centralei Incidentelor de Plati, „anularea informatiilor
privind incidentele de plati înregistrate în F.N.I.P. si în F.N.P.R. se poate
face numai de catre persoanele declarante, din proprie initiativa sau la
solicitarea instantelor judecatoresti”.
La termenul din 14.03.2008, recursul a fost calificat de catre
Curte, în temeiul art.84 C.proc.civ., ca apel, tinându-se seama de
caracterul neevaluabil în bani al actiunii si de dispozitiile art.282 si art.
282 1 C.proc.civ..
Analizând sentinta apelata prin prisma motivelor de apel
invocate, Curtea constata ca apelul este nefondat pentru urmatoarele
considerente:
1. Este nefondat primul motiv de apel.
Nulitatea este o sanctiune care intervine pentru
nerespectarea, la momentul încheierii actului juridic, a conditiilor legale
necesare pentru încheierea valabila a acestuia, iar nu pentru împrejurari
intervenite ulterior acestui moment, care pot constitui cauze de
ineficacitate a actului juridic, dar nu de nulitatea acestuia.
Partile nu pot contraveni, prin acordul lor, acestui principiu
de drept, faptul ca ele au denumit conventional o anumita împrejurare ca
fiind cauza de nulitate, neputând avea semnificatia unei cauze de nulitate
a biletului la ordin care excede dispozitiilor Legii nr.58/1934 privind
cambia si biletul la ordin completata cu Normele cadru nr.6/1994 emise
de B.N.R. privind comertul facut de societatile bancare si celelalte
societati comerciale de credit, cu cambii si bilete la ordin, pe baza Legii
nr.58/1934.
Potrivit dispozitiilor art.969 alin.1 Cod civil, numai
„conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante”,
libertatea contractuala fiind limitata de prevederile art.5 Cod civil în care
se arata ca nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare, de
la normele care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri.
Cauzele de nulitate a biletului la ordin sunt prevazute în
dispozitiile pct.509 din Normele cadru, potrivit carora „datorita
caracterului formal al biletului la ordin, daca titlului îi lipseste vreuna
dintre conditiile obligatorii mentionate în art.104 din Legea asupra
cambiei si biletului la ordin, titlul este nul.”
Articolul 104 din lege precizeaza ca biletul la ordin trebuie sa
cuprinda: denumirea de bilet la ordin trecuta în însusi textul titlului si
exprimata în limba întrebuintata pentru redactarea acestui titlu;
promisiunea neconditionata de a plati o suma determinata; aratarea
scadentei; aratarea locului unde plata trebuie facuta; numele aceluia caruia
sau la ordinul caruia plata trebuie facuta; aratarea datei si a locului
emiterii; semnatura emitentului”.
Alte cauze de nulitate sunt aratate de legiuitor în art.89
raportat la art.106 din lege, referitoare la anularea si înlocuirea titlului în
caz de pierdere, sustragere sau distrugere.
Fata de aceste prevederi speciale ale legii cu privire la cauzele
de nulitate ale biletului la ordin, cauza de nulitate prevazuta de parti în
contract apare ca derogând de la dispozitii interesând ordinea publica,
conditii în care ea nu poate produce efecte juridice.
Prin urmare, în mod corect Tribunalul a decis sa nu dea
eficienta acestei clauze.
2. Este de asemenea nefondat cel de al doilea motiv de apel.
Banca Transilvania – Sucursala Vâlcea a solicitat înscrierea
incidentului de plata potrivit dispozitiilor art.3 din Regulamentul
nr.1/2001 privind organizarea si functionarea la B.N.R. a Centralei
Incidentelor de Plati, în conditiile în care biletul la ordin, îndeplinind
conditiile de forma si de fond cuprinse în Legea nr.58/1934 si având
scadenta la o data fixa a fost refuzat din lipsa totala de disponibil, în cazul
prezentarii la plata la termen.
Întrucât la data solicitarii înregistrarii incidentului de plata
erau îndeplinite toate conditiile legii cu privire la existenta incidentului de
plata, asa cum este definit de art.2 din Regulamentul B.N.R., banca
pârâta, în calitate de persoana declaranta, a procedat legal, cu atât mai
mult cu cât nici reclamanta nu a contestat ca la momentul instituirii
incidentului nu mai avea bani în cont.
Pentru aceste motive, în baza art.296 C.proc.civ., apelul se va
respinge, ca nefondat.