Drepturi reale. Drept de uzufruct. Dreptul uzufructuarului de a se folosi de bunul ce face obiect al uzufructului
C.civ., art. 517, art. 521
Uzufructuarul are dreptul de a se folosi de bunul ce face obiect al uzufructului fara ca nudul proprietar sa-l poata împiedica în normala folosinta a bunului.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, decizia civila nr. 517 din 16 mai 2008
Prin decizia civila nr.1060/14.12.2007 pronuntata în dosar nr.4955/30/2006 Tribunalul Timis a admis apelul declansat de reclamantul I.C. contra sentintei civile nr. 2740/6.10.2006, data de Judecatoria Lugoj, în contradictoriu cu pârâta intimata I.M. si a schimbat în tot sentinta atacata, în sensul ca a admis demersul judiciar initiat de reclamant si, în consecinta, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul identificat cu nr.109, în C.F. nr. 265 T.
Tribunalul a retinut ca prin sentinta civila nr.2740/6.10.2006 pronuntata de Judecatoria Lugoj în dosar nr.917/206, a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul I.C. împotriva pârâtei I.M., pentru evacuare.
S-a retinut ca între parti s-a încheiat contractul de vânzare-cumparare cu sarcina întretinerii, autentificat sub nr. 3406/20.12.1996, în baza caruia s-a întabulat nuda proprietate a pârâtei si uzufructul viager în favoarea reclamantului, în C.F. 267 T.
Prima instanta a retinut ca reclamantul beneficiaza doar de un dezmembramânt al dreptului de proprietate, respectiv uzufructul viager, neputând fi considerat proprietar exclusiv al imobilului, cât timp nuda proprietate apartine pârâtei, iar contractul de vânzare-cumparare cu sarcina întretinerii se deruleaza între parti, în cauza nefacându-se dovada ca ar fi încetat efectele acestuia.
S-a apreciat ca nu sunt incidente dispozitiile art. 517 – 535 C.civ. si, nefiind îndeplinite cerintele legale pentru evacuare, actiunea formulata de reclamant a fost respinsa ca neîntemeiata.
Reclamantul a declarat apel împotriva sentintei civile nr. 2740/6.10.2006 a Judecatoriei Lugoj solicitând admiterea apelului, schimbarea sentintei civile apelate, în sensul admiterii actiunii.
Tribunalul a admis apelul si a dispus în sensul celor mai sus mentionate, cu motivarea ca, în temeiul contractului de vânzare-cumparare cu sarcina întretinerii autentificat sub nr. 3406/20.12.2006, reclamantul a înstrainat pârâtei nuda proprietate a imobilului din litigiu, cu rezerva uzufructului viager instituit în favoarea reclamantului.
Ca atare, s-a retinut ca pârâta a devenit nuda proprietara asupra imobilului, situatie în care are numai dispozitia juridica asupra acestuia si pe care o poate exercita fara a aduce atingere dreptului de uzufruct.
În termen împotriva deciziei civile nr.1060/14.12.2007, a declarat recurs pârâta I.M., care a solicitat admiterea recursului si modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului declarat de reclamant.
În motivare a aratat ca cele doua instante nu au retinut un element esential si anume faptul ca partile sunt rude de gradul 1, respectiv tata si fiica si ca pârâta a crescut, a locuit si are gospodarie în imobilul din litigiu.
A locuit si înainte de încheierea contractului de vânzare-cumparare cu sarcina întretinerii în acelasi imobil, astfel ca, apreciaza pârâta, sunt aplicabile principiile relocatiunii prevazute de art. 1452 C.civ.
Examinând decizia civila recurata în raport de dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, ale art. 517 – 135 C.civ., ale art. 1411 – 1452 C.civ., Curtea a constat ca recursul este neîntemeiat.
Astfel, între parti s-a încheiat la data de 20.12.1996 contractul de vânzare-cumparare cu sarcina întretinerii, autentificat sub nr.3406/20.12.1996, prin care reclamantul a vândut pârâtei imobilul situat în sat T., respectiv nuda proprietate, pastrându-si dreptul de uzufruct asupra imobilului în schimbul întretinerii si îngrijirii la care s-a obligat debitoarea în favoarea vânzatorului si a sotiei sale.
S-a mentionat în cuprinsul contractului ca pârâta va intra în proprietatea imobilului începând cu data încheierii contractului de vânzare-cumparare cu sarcina întretinerii (20.12.1996).
În mod corect a retinut tribunalul ca prin încheierea contractului mai sus mentionat pârâta are doar atributul de dispozitie juridica cu privire la imobil si pe care îl poate exercita liber, fara a aduce atingere dreptului de uzufruct instituit în favoarea reclamantului.
Cu referire la recursul declarat de pârâta, trebuie mentionat ca, în raport de clauzele contractului, aceasta, în calitate de întretinatoare, a dobândit nuda proprietate a imobilului, a intrat în posesia de drept a acestuia la data autentificarii actului, iar în posesia de fapt va intra doar dupa încetarea din viata a întretinutului / uzufructuarului - reclamantul I.C.
Având, astfel, doar nuda proprietate, pârâta nu poate, invocând dispozitiile art. 1452 C.civ. privind tacita relocatiune, nefiind încheiat vreun contract în acest sens între parti – sa pretinda ca detine în fapt imobilul; pârâta ramânând doar cu nuda proprietate, nu poate aduce atingere dreptului de uzufruct în continutul caruia sunt incluse si posesia si folosinta asupra imobilului, exercitate de reclamantul uzufructuar.
Având calitatea de tolerata în imobil, pârâta, la cererea creditorului întretinerii, poate fi evacuata, astfel ca în mod corect, tribunalul schimbând sentinta civila atacata a dispus evacuarea pârâtei din imobilul din litigiu.
Fata de considerentele aratate, Curtea, în baza art. 312 C.proc.civ. a respins recursul declarat de pârâta.