DREPT PENAL. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARA A PEDEPSEI. CRITERII. CONDUITA PROCESUALA SINCERA. PROPORTIONALITATEA SANCTIUNII.
Disproportia accentuata dintre sanctiunile penale aplicate celor doi autori ai aceleiasi fapte nu poate fi justificata exclusiv prin motivarea ca unul dintre acestia a adoptat o conduita procesuala sincera pe întreg parcursul procesului penal, iar celalalt a înteles sa retracteze declaratiile initiale prin care recunoscuse fapta ,chiar daca numai acesta din urma a înteles sa prelungeasca cursul procesului penal prin formularea de cai ordinare de atac, întemeiate pe pretinsa sa nevinovatie-CURTEA DE APEL PLOIESTI-DECIZIA PENALA 302 / 06 MAI 2009.
Prin sentinta penala nr. 1252/27.11.2008 pronuntata de Judecatoria Moreni inculpatul C. M. a fost condamnat la 1 an si 6 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit.a si alin.3 lit.a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a b Cod penal, art. 74, 76 si art.80 Cod penal.
S-au interzis inculpatului C.M. drepturile prevazute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal pe durata prev. de art.71 Cod penal.
S-a mentinut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada executata de la 06.02.2008 – la zi.
Prin aceeasi hotarâre, în baza art. 208 alin.1 rap. la art. 209 alin.1 lit.a si alin.3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul C.V. la pedeapsa 4 ani închisoare.
În baza disp. art. 61 alin.1 Cod penal s-a revocat beneficiul liberarii conditionate pentru restul de pedeapsa ramas neexecutat de 951 zile din pedeapsa aplicata prin sentinta penala nr. 2821/2001 a Judecatoriei Ploiesti si contopindu-se acest rest cu pedeapsa aplicata, s-a dispus ca în final inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal pe durata prevazuta de art.71 Cod penal.
A fost mentinuta starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada executata de la 06.02.2008 – la zi.
S-a luat act ca prejudiciul cauzat partii civile S.C. P. -S.A. România a fost acoperit integral prin restituire.
În baza art. 118 lit.b Cod penal s-a confiscat de la inculpati instalatia artizanala folosita la savârsirea faptei si au fost obligati inculpatii la cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ,în esenta, ca la data de 06.02.2008, cei doi inculpati C. M. si C. V. s-au deplasat pe raza municipiului M., în vederea sustragerii de produs petrolier.
Cei doi inculpati si-au însusit fara drept cantitatea de 1000 litri produs petrolier, din patrimoniul partii vatamate S.C. P. -SA , producând un prejudiciu în valoare de 1.355,86 lei, pentru care partea vatamata nu s-a constituit parte civila, întrucât acest prejudiciu a fost acoperit.
În concret, s-a retinut ca ajunsi în zona respectiva, în jurul orelor 17,00 cei doi inculpati au atasat o instalatie improvizata compusa din pompa si 2 furtune si au umplut un recipient din plastic cu capacitate de 1000 litri pe care l-au încarcat într-un autoturism Dacia .
Cei doi inculpati au plecat apoi si au fost surprinsi în trafic, lucratorii de politie care au oprit în trafic autovehiculul pe raza localitatii A., constatând ca inculpatii nu au putut justifica cu documente legale sustragerea produsului petrolier.
Prima instanta a înlaturat ca nesincere declaratiile inculpatului C. V. din cursul cercetarii judecatoresti, prin care acesta a negat savârsirea faptei, constatând ca acestea sunt contrazise atât de propriile declaratii ale inculpatului, date imediat dupa savârsirea faptei, cât si de declaratiile coinculpatului C.M. si de depozitiile celor doi martori din acte audiati în cauza.
De asemenea, s-a constatat ca în ce priveste calitatea produsului petrolier, elocvente sunt concluziile raportului de expertiza tehnico-judiciara nr.139/09.04.2008 si analizele fizico chimice întocmite de SC ROMCONTROL SA Bucuresti, pe baza carora s-a stabilit ca obiectul material al sustragerii este într-adevar un produs petrolier chiar daca nu este finit.
La individualizarea judiciara a pedepsei aplicate inculpatului C. M. instanta de fond a avut în vedere pe de o parte disp. art. 37 lit.b Cod penal, întrucât fapta a fost savârsita în stare de recidiva postexecutorie, dupa executarea pedepsei aplicate prin sentinta penala nr. 518/2004 a Tribunalului Prahova, iar pe de alta parte disp. art. 74, 76 Cod penal întrucât acesta a fost cooperant si sincer pe tot parcursul procesului penal, iar din probele în circumstantiere administrate la propunerea sa a rezultat ca este cunoscut în comunitatea în care traieste ca o persoana linistita, cu o situatie materiala precara.
În ceea ce-l priveste pe inculpatul C. V. instanta de fond a retinut ca acesta a avut un comportament necooperant pe parcursul procesului penal, schimbându-si declaratiile si tergiversând aflarea adevarului. S-au avut totodata în vedere – în privinta inculpatului C. V. – si disp. art. 37 lit.a Cod penal fapta din prezentul dosar fiind savârsita în stare de recidiva postcondamnatorie, în raport cu pedeapsa aplicata prin sentinta penala nr. 2821/2001 a Judecatoriei Ploiesti.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel inculpatul C. V. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinând într-un prim motiv de apel, ca nu se poate retine în sarcina sa infractiunea de furt de produse petroliere, deoarece substanta petroliera gasita de organele de politie în autoturismul DACIA, era un reziduu petrolier fara valoare, cumparat de inculpatul C. M. de la o anume persoana cunoscuta drept „ nea Vasile „ . Inculpatul C. V. a sustinut ca obisnuia sa munceasca la acea persoana pentru a i se da si lui asemenea reziduuri petroliere folosite în propria gospodarie.
Cel de-al doilea motiv de apel vizeaza individualizarea pedepsei, inculpatul C.V. sustinând ca pedeapsa aplicata lui, în cuantum de 4 ani închisoare, este mult prea aspra în comparatie cu pedeapsa aplicata celuilalt inculpat C. M. care ,desi a fost initiatorul actiunii infractionale , si-a folosit propriile instrumente pentru sustragerea produsului petrolier, a primit o pedeapsa în cuantum de numai un an si 6 luni închisoare.
Prin decizia penala nr.19/23 februarie 2009 Tribunalul Dâmbovita a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. V. împotriva sentintei penale nr.1252/27.11.2008 pronuntata de Judecatoria Moreni, retinând ca în mod corect, instanta de fond a apreciat ca faptele savârsite de cei doi inculpati întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 rap. la art. 209 alin.1 lit.a si alin.3 lit.a Cod penal, încadrare juridica corect stabilita, inclusiv prin incidenta art.37 lit.a c.penal, în raport de pedeapsa aplicata anterior apelantului.
Astfel, s-a observat ca situatia de fapt si vinovatia apelantului-inculpat sunt confirmate de probele administrate, iar pozitia oscilanta a apelantului este contrazisa de toate aceste mijloace de proba.
Tribunalul a mai apreciat ca instanta de fond a realizat o corecta individualizare judiciara a pedepselor aplicând fiecarui inculpat pedepse în cuantum corespunzator datelor caracteristice fiecaruia, pentru apelantul - inculpat C. V., facându-se în mod justificat aplicarea disp. art.61 alin.1 Cod penal, vizând revocarea beneficiului liberarii conditionate pentru restul de pedeapsa ramas neexecutat de 951 zile din pedeapsa aplicata prin sentinta penala nr. 2821/2001 a Judecatoriei Ploiesti.
Împotriva celor doua hotarâri a declarat recurs inculpatul C. V., criticându-le pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinând pe de o parte ca nu se face vinovat de savârsirea faptei deduse judecatii deoarece a participat doar la transportul produsului petrolier, în beneficiul unei alte persoane indicata ca fiind „nea Vasile”, fara a avea cunostinta de faptul ca produsul petrolier era sustras si fara a avea reprezentarea ca în acest mod savârseste o fapta prevazuta de legea penala.
O alta critica se refera la gresita individualizare a sanctiunii aplicate, recurentul sustinând faptul ca nu a beneficiat de egalitate de tratament cu coinculpatul C. M. care de fapt a fost autorul moral al faptei si caruia i s-a aplicat o pedeapsa de numai un an si 6 luni închisoare pentru aceeasi fapta.
Curtea a constatat ca recursul inculpatului este fondat, dupa cum se va arata în continuare:
Instantele au retinut în mod corect si complet situatia de fapt si au realizat o justa interpretare si apreciere a mijloacelor de proba administrate în cauza în cele doua faze ale procesului penal, din care rezulta atât existenta faptei pentru care recurentul a fost trimis în judecata, cât si savârsirea acesteia cu vinovatie în forma ceruta de lege, de catre inculpat.
Au fost avute astfel în vedere: procesele-verbale de constatare a infractiunii, cele de cercetare la fata locului si cele de reconstituire, însotite de plansele fotografice demonstrative (toate încheiate de lucratorii de politie), procesul-verbal de ridicare a probelor si contra probelor produsului petrolier sustras, însotit de buletinul de analiza si de raportul de expertiza tehnico-judiciara întocmit de expert M. N., în cursul urmaririi penale, depozitiile martorilor I. M. si N. C., analizele fizico-chimice ale produsului petrolier sustras, întocmite de SC ROMCONTROL SA Bucuresti, declaratiile inculpatului-recurent si cele ale coinculpatului C. M., adresele emise de partea civila, fisele de cazier judiciar ale inculpatilor.
Pe baza acestor mijloace de proba, în mod judicios s-a retinut si rezulta ca la data de 06.02.2008, în jurul orelor 17,00 recurentul C. V. împreuna cu coinculpatul C. M., folosind o instalatie improvizata compusa din pompa si 2 furtune, si-au însusit fara drept cantitatea de 1000 litri produs petrolier, dintr-un decantor apartinând partii civile S.C. P.-SA, pe care au depozitat-o într-un recipient ce a fost transportat într-un autoturism apartinând altei persoane.
Prejudiciul produs partii civile are valoarea de 1.355,86 lei si a fost acoperit în totalitate prin restituire, întrucât inculpatii au fost surprinsi în timp ce se deplasau în trafic cu autovehiculul respectiv, neputând justifica provenienta bunului, astfel încât în cauza au fost declansate cercetarile.
În mod judicios instantele anterioare au înlaturat ca neconforme realitatii apararile inculpatului recurent C. V., observându-se ca acestea sunt contrazise atât de propriile declaratii ale recurentului (date imediat dupa surprinderea sa de lucratorii de politie, dar si în fata procurorului) prin care acesta a recunoscut savârsirea faptei (filele 72 – 74 si fila 141 dosar urmarire penala)) cât si de declaratiile coinculpatului C. M., coroborate cu toate celelalte mijloace de proba expuse mai sus.
Sustinerile aceluiasi recurent în legatura cu lipsa de valoare economica a bunului sustras, sunt infirmate de rezultatele analizelor fizico-chimice de laborator, de adresele eliberate de partea civila, cât si de concluziile expertizei tehnice judiciare în specialitatea petrol si gaze (filele 33-39 dosar urmarire penala), potrivit careia produsul petrolier gasit asupra celor doi inculpati reprezinta un produs petrolier, chiar daca acesta nu are forma finita, fiind în concret, un reziduu petrolier care nu se comercializeaza, aspect care justifica probabil si valoarea scazuta a acestuia.
Asa fiind, criticile recurentului privitoare la gresita sa condamnare, dat fiind lipsa laturii subiective intentionale, sunt apreciate ca nefondate, câta vreme toate mijloacele de proba enumerate confirma participatia inculpatului în modalitatea descrisa mai sus, solutia de condamnare fiind astfel legala, ca de altfel si încadrarea juridica a faptei.
Cea de a doua critica a recurentului, vizând gresita individualizare a sanctiunii este însa fondata pentru urmatoarele considerente:
Este adevarat ca fapta dedusa judecatii a fost comisa de recurent sub forma unei pluralitati infractionale, reprezentata de recidiva post executorie, prev. de art.37 lit.”a” cod penal, al carei prim termen îl constituie pedeapsa anterioara de 9 ani închisoare, aplicata inculpatului prin sentinta penala nr.2821/16.10.2001 a Judecatoriei Ploiesti, ramasa definitiva prin decizia penala nr.508/15.04.2002 a Curtii de Apel Ploiesti, în executarea careia a fost arestat la 28.04.2001 si liberat conditionat la 18.09.2007, având un rest neexecutat de pedeapsa de 951 zile închisoare, care nu a fost împlinit pâna la data savârsirii infractiunii deduse judecatii.
Este în egala masura real ca, în fisa de cazier judiciar a recurentului, figureaza multiple alte condamnari, anterior savârsirii faptei ce constituie primul termen al recidivei, condamnari care confera acestuia statutul de multiplu recidivist, în contextul comiterii de fapte infractionale de acelasi gen cu prezenta (a se vedea fisa de cazier judiciar de la fila 77 dosar urmarire penala).
Însa, asa cum se observa, si în sarcina celuilalt inculpat ,C. M. , a fost retinuta pluralitatea infractionala sub forma recidivei, chiar daca aceasta îmbraca forma recidivei postexecutorii si nu postcondamnatorii.
Totodata, si în fisa de cazier judiciar a acestuia (fila 63 dosar urmarire penala) figureaza multiple alte condamnari pentru savârsirea unor fapte de acelasi gen, astfel încât, antecedentele penale ale celor 2 participanti la savârsirea acestei fapte, îi plaseaza pe acestia într-o pozitie de similaritate în raport de incidenta încalcarilor anterioare ale legii penale.
În aceasta situatie, Curtea observa evidenta disproportie între pedepsele aplicate celor doi autori ai aceleiasi fapte, în sensul ca recurentului C. V. i-a fost aplicata pedeapsa de 4 ani închisoare, iar inculpatului C. M. i-a fost aplicata, prin efectul aplicarii art.74 si art.76 c.penal, pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare.
O atare modalitate de individualizare judiciara a pedepselor nu poate fi conforma dispozitiilor art.52 si art.72 c.penal, si nici dispozitiilor înscrise în Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, câta vreme în spiritul acesteia, orice acuzat are dreptul la tacere si dreptul de a contesta faptele care îi sunt reprosate, astfel încât prin negarea culpabilitatii sau refuzul de a raspunde întrebarilor ce-i sunt adresate, nu se poate ajunge la fundamentarea mentinerii în detentie numai pe aceste argumente (a se vedea hotarârile pronuntate în cauzele Gerard Bernard contra Frantei –hotarârea din 26 septembrie 2006 si respectiv Dupont-Maliverg contra Frantei –hotarârea din 31 mai 2005).
De asemenea, trebuie avute în vedere si dispozitiile înscrise în art.14 alin.3 lit.”g” din Pactul international privitor la drepturile civile si politice, ratificat de România prin Decretul nr.212/1974, publicat în Monitorul Oficial nr.146/20.11.1974, potrivit carora nicio persoana nu poate fi obligata sa declare împotriva sa sau sa se recunoasca vinovata.
În acest context, disproportia accentuata dintre sanctiunile penale aplicate celor doi autori ai aceleiasi fapte, nu poate fi justificata exclusiv prin motivarea ca unul dintre acestia a adoptat o conduita procesuala sincera pe întreg parcursul procesului penal, iar celalalt a înteles sa retracteze declaratiile initiale prin care recunoscuse fapta, declarându-se ulterior nevinovat, chiar daca numai acesta din urma a înteles sa prelungeasca cursul procesului penal prin formularea de cai ordinare de atac, întemeiate pe pretinsa sa nevinovatie.
Asa fiind, Curtea a observat ca pentru realizarea deplina si eficienta a scopului procesului penal, se impune admiterea recursului declarat de inculpatul C. V.,casarea hotarârilor atacate în parte, si dupa descontopirea pedepsei rezultante în componentele sale, aplicarea disp. art.74 rap la art.76 lit.”c”Cod penal, cu consecinta reducerii pedepsei principale aplicata inculpatului pentru infractiunea dedusa judecatii, de la 4 ani închisoare la 2 ani si 6 luni închisoare, cuantum apreciat ca îndestulator în raport de pericolul social al faptei, valoarea prejudiciului si circumstantele personale ale recurentului, inclusiv împrejurarea ca fapta dedusa judecatii a fost comisa în decursul liberarii sale conditionate.
Dupa contopirea acestei pedepse cu restul de pedeapsa de 951 zile închisoare, ramas neexecutat(în privinta caruia s-a dispus, în mod corect, revocarea liberarii conditionate, tinând seama de persistenta infractionala si pericolul social al faptei), urmeaza ca recurentul sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 951 zile închisoare.