Drept penal. Infractiunea de ucidere din culpa prev de art 178 al. 2 c. pen.
Individualizarea raspunderii penale.
Dosar nr. 1565/324/2007
Prin DECIZIA PENALA NR. 23/A DIN DATA DE 26.01.2010 a TRIBUNALULUI
GALATI s-a dispus:
Admite apelul declarat de inculpatul D I , jud. Galati - si in consecinta:
Desfiinteaza în parte sentinta penala nr. 317/26.06.2009 a Judecatoriei Tecuci si
in rejudecare:
Reduce de la 3 ani la 2 ani închisoare pedeapsa principala aplicata la instanta de
fond inculpatului D I.
Reduce termenul de încercare stabilit la instanta de fond pentru pedeapsa
principala si respectiv pedeapsa accesorie, de la 5 ani la 4 ani.
Modifica dispozitia civila de obligare a inculpatului la plata unor prestatii
periodice pentru minorii T M si T L C, in sensul ca reduce cuantumul prestatiei totale
de la 300 lei RON lunar, la 200 lei RON lunar (câte 100 lei RON pentru fiecare minora).
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.
Conform art. 192 al. 3 C.p.p cheltuielile judiciare avansate in apel vor ramâne in
sarcina statului.
Cu recurs in termen de 10 zile de la pronuntare pentru apelantul-inculpat D I -
domiciliat in jud. Galati si de la comunicare pentru intimata-parte civila T I- jud.
Galati.
Pentru a dispune astfel s-au retinut urmatoarele:
Prin sentinta penala nr. 317/26.06.2009 pronuntata de Judecatoria Tecuci in
dosar nr. 1565/324/2007 s-a dispus condamnarea inculpatului D I la 3 ani închisoare
pentru savârsirea infractiunii prevazute de art.178 alin.2 Cod penal.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de
art. 64 alin. 1 lit a,b Cod penal pe durata prevazuta de art. 71 Cod penal.
Conform art.81 si 82 Cod penal si art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea
conditionata a executarii pedepsei principale si a pedepsei accesorii aplicate inculpatului
pe durata termenului de încercare de 5 ani.
Conform art. 359 Cod procedura penala s-a atras atentia inculpatului asupra
consecintelor nerespectarii dispozitiilor art. 83 Cod penal.
A fost admisa latura civila si în consecinta a fost obligat inculpatul sa plateasca
partii civile T I suma de 5000 lei daune materiale si suma de 6000 lei daune morale cu
actualizarea acestor sume la data platii efective.
A fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile T I suma de 300 lei lunar cu titlu
de prestatie periodica lunara pentru minorii T M nascuta la data de 30.01.1996 si T L-C
nascuta la data de 04.11.1994 si anume câte 150 lei pentru fiecare, începând cu data
decesului victimei T I si anume 03.04.2006 si pâna la majoratul minorelor.
A fost obligat inculpatul sa plateasca suma de 1800 lei reprezentând cheltuieli
judiciare catre stat din care suma de 800 lei reprezinta costul raportului de expertiza
criminalistica efectuat de Laboratorul Interjudetean Expertize Criminalistice Iasi.
Pentru a pronunta aceasta sentinta penala prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr.667/P/2006 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Tecuci
a fost trimis în judecata inculpatul D I pentru savârsirea infractiunii de ucidere din
culpa prev. de art.178 alin.2 C.p.
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului prima instanta a retinut
urmatoarea situatie de fapt:
Inculpatul D I domiciliaza în Tecuci, jud.Galati si este posesorul unui
motoscuter marca Piaggio Liberta.
În ziua de 03.04.2006, inc.D I a condus motoscuterul respectiv pe
drumul comunal din satul Malu Alb, comuna Draganesti, jud.Galati si din motive
necunoscute inculpatul a intrat pe contrasens intrând în coliziune cu motoscuterul
marca Aprillia condus regulamentar de T I care se deplasa din sens opus pe directia
sa de mers.
Accidentul s-a soldat cu decesul numitului T I, iar inculpatul a suferit
leziuni la bratul drept.
In cauza, în faza urmaririi penale s-a efectuat o expertiza tehnica de
catre expertul H N, din care rezulta ca accidentul s-a produs pe banda de deplasare a
victimei, în urma patrunderii pe contrasens ( din motive necunoscute) a motoscuterului
condus de D I.
La cererea inculpatului, în faza cercetarii judecatoresti s-a efectuat o
noua expertiza tehnica de catre expertul D A, din care rezulta ca dimpotriva,
mecanismul de producere a accidentului a constat din patrunderea pe sensul contrar de
mers a victimei T I cu motoscuterul Aprillia, fara semnalizare – asigurare, în fata
motoscuterului Piaggio condus de D I care circula pe banda sa normala de mers, pe
fondul starii de ebrietate în care se afla T I ( f.75-92).
Având în vedere concluziile total contradictorii ale celor doua expertize,
instanta de fond a dispus efectuarea unei expertize de catre Laboratorul Interjudetean
de Expertize Criminaliste Iasi , din care au rezultat urmatoarele:
Accidentul s-a produs datorita patrunderii inculpatului cu motoscuterul
pe care-l conducea pe contrasens unde a intrat în coliziune cu motoscuterul care rula
din sens opus condus de victima T I.
Vitezele celor doua motoscutere au fost aproape egale si s-au situat în
jurul valorii de 49 Km/h.
Mai rezulta ca impactul putea fi evitat de catre numitul D I prin
pastrarea traiectoriei în limitele benzii de deplasare.
Nu s-au putut retine în sarcina victimei fapte sau atitudini declansatoare
de pericole.
Prin acelasi raport de expertiza s-a mai retinut ca, datorita leziunilor pe
care cei doi implicati în accident le-au prezentat si anume victima : „ fractura de
maxilar superior verticala mediana”, „ fractura mediana a osului hioid” si „ cartilaj
tiroid al laringelui fracturat median si paramedian bilateral”, iar inculpatul: „ contuzie
de umar drept cu elongatie de plex brahial”, se naste suspiciunea ca în momentul
impactului numitul D I a avut bratul drept întins si l-a lovit la nivelul gâtului pe
numitul T I.
Expertiza precizeaza ca pentru a elucida mecanismul producerii
leziunilor este necesara o expertiza medico – legala traumatologica sau o expertiza
complexa.
Având în vedere recomandarile expertizei criminalistice si apreciind
necesar pentru stabilirea adevarului, prima instanta a dispus efectuarea acestei
expertize medico - legale.
Prin adresa nr.17202/11.03.2009, I.M.L. Iasi a comunicat avizul
Comisiei de Avizare si Control al Actelor Medico – Legale (f.240) din care rezulta ca
leziunile prezentate de victima T I si anume fractura de maxilar superior verticala,
mediana si cu aspect cominutiv la nivelul palatului dur, fractura mediana a osului
hioid, cartilaj tiroid al laringelui fracturat median si paramedian bilateral) au putut fi
produse cel mai probabil prin proiectare si lovire de elemente proeminente ( inclusiv
de ghidonul motoscuterului), nefiind exclus si producerea prin mecanismul presupus
prin expertiza criminalistica si anume lovire cu un obiect contondent, posibil bratul
drept al inculpatului.
Din raportul de expertiza legala efectuat de I.M.L. Iasi în ceea ce-l
priveste pe inculpat ( f.273-278) rezulta ca, leziunile prezentate de inculpat s-au putut
produce la data de 03.04.2006 în cadrul unui accident rutier.
Se concluzioneaza ca extensia fortata si retropulsia umarului, cu membrul
superior drept îndepartat de corp, se putea produce în cadrul caderii inculpatului de
pe motocicleta, mecanismul sugerat de expertiza criminalistica fiind putin probabil.
Fiind audiat la urmarirea penala inculpatul a declarat ca nu-si explica
din ce motiv a intrat în coliziune cu motoscuterul condus de victima.
Prima instanta a aratat ca, in mod surprinzator însa, audiat in instanta,
inculpatul a aratat ca victima aflându-se sub influenta bauturilor alcoolice a pierdut
controlul directiei si a intrat pe sensul sau de mers unde a avut loc impactul si ca nu
întelege de ce nu a relatat acest lucru si la urmarirea penala.
Instanta de fond a apreciat ca declaratia inculpatului din faza cercetarii
judecatoresti este în mod evident nesincera, deoarece, daca într-adevar asa s-ar fi
derulat faptele, nu ar fi avut nici un motiv sa nu relateze si la urmarirea penala în
acelasi mod ca în faza cercetarii judecatoresti.
Prima instanta a retinut pe de alta parte, ca sustinerile sale din faza
cercetarii judecatoresti sunt contrazise si de probele administrate în cauza si anume
procesul verbal de cercetare la fata locului, plansele foto, schita locului accidentului si
în primul rând cu raportul de expertiza criminalistica efectuat în cauza, probe din care
rezulta în mod indubitabil ca, inculpatul fara nici un motiv, a intrat cu motoscuterul pe
contrasens si a lovit-o frontal pe victima, care conducea regulamentar un alt motoscuter
pe directia de deplasare a acestuia.
Instanta de fond a aratat ca este adevarat ca în urma necropsiei s-a
stabilit ca victima T I a avut în sânge o alcoolemie de 1,85 %0, însa aceasta stare nu
a avut nicio influenta în producerea evenimentului rutier, fiind exclusa posibilitatea
producerii acestuia pe banda de deplasare a inculpatului.
Prima instanta a retinut ca asa cum a rezultat din coroborarea expertizei
criminalistice cu expertizele medico – legale efectuate în cauza, nu se poate retine
faptul ca inculpatul a savârsit fapta cu intentie, existând dubii din acest punct de
vedere. Or, conform principiului „in dubio pro reo” , dubiul profita inculpatului, motiv
pentru care vinovatia sub forma intentiei este exclusa.
Prima instanta a retinut ca, inculpatul în mod accidental a intrat pe
directia de deplasare a victimei provocând coliziunea frontala a celor doua
motoscutere urmând a se retine în sarcina inculpatului, vinovatia în forma culpei.
Prima instanta a considerat ca vinovatia revine în mod exclusiv
inculpatului, care a încalcat dispozitiile prev. de art.45 si 53 din OUG 195/2002
privind circulatia pe drumurile publice.
Instanta de fond a apreciat ca vinovatia inculpatului D I este pe deplin
dovedita cu plângerea si declaratia partii civile, cu procesul verbal de cercetare la
fata locului, schita locului accidentului, plansele foto, raportul de necropsie, declaratiile
martorilor T V, A I, procesul verbal de verificare a starii tehnice a celor doua
motoscutere, coroborate cu raportul de expertiza criminalistica si avizul si rapoartele
medico - legale efectuate de IML Iasi.
Fata de aceste considerente, prima instanta nu a primit concluziile de
achitare în temeiul art.11-10 lit.d C.p.p. formulate de inculpat prin aparator.
S-a retinut ca, in drept, fapta inc.D I de a accidenta mortal pe victima T
I, urmare nerespectarii dispozitiilor privind circulatia pe drumurile publice, întruneste
elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa prev. de art.178 alin.2
C.p.
S-a aratat ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicata inculpatului, instanta de
fond a avut în vedere criteriile prev. de art.72 C.p. si anume: limitele pedepsei
prevazute de legea penala pentru infractiunea savârsita, gradul de pericol social al
faptei, circumstantele reale ale savârsirii faptei, atitudinea inculpatului pe durata
procesului penal , precum si circumstantele personale ale inculpatului ( fara
antecedente penale, studii 10 clase, fara ocupatie).
Fata de considerentele ce preced, instanta de fond a apreciat ca scopul
educativ al pedepsei cu închisoarea ce se va aplica inculpatului va putea fi atins si fara
executarea acesteia, dispunand suspendarea conditionata a executarii conform art.81-82
c.p.
Conform art.359 c.p.p. prima instanta a atras atentia inculpatului asupra
consecintelor nerespectarii disp.art.83 c.p.
Sotia victimei si anume T I s-a constituit parte civila din faza de
urmarire penala, iar în faza cercetarii judecatoresti a facut urmatoarele precizari:
A solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 5000 lei daune
materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare, pomeni, c/valoarea daunelor
provocate motoscuterului si 6000 lei daune morale, precum si o prestatie periodica
lunara pentru copiii minori ai victimei si anume T M si T L - C.
Inculpatul, prin aparator a fost de acord cu despagubirile civile, dar
acestea sa se încadreze în cuantumul precizat la urmarirea penala si nu a fost de
acord cu prestatia periodica lunara ( termenul din 10.10.2007 – fila 35 dosar fond).
Prima instanta a apreciat însa cererea de constituire ca parte civila ca
fiind admisibila, chiar daca s-a facut dupa citirea actului de acuzare, iar în faza
urmaririi penale nu s-au cerut decât daune materiale, pentru urmatoarele considerente:
Trebuie avut în vedere ca la urmarirea penala, partea civila nu a avut
aparare calificata, iar cauza a fost una foarte complexa, solutionarea acesteia
necesitând o durata îndelungata.
S-a retinut ca a constata ca e tardiva cererea partii civile în ceea ce
priveste despagubirile civile solicitate în plus decât cele de la urmarirea penala ar
echivala cu îngradirea liberului acces la justitie al partii civile si la solutionarea
cauzei sale într-un termen rezonabil, drept garantat de art.6 din Conventie.
S-a aratat ca asa cum s-a retinut în mod constant în practica CEDO,
termenul rezonabil începe sa curga la momentul depunerii plângerii, iar în calculul
duratei de solutionare a plângerii sub toate aspectele, Curtea a cumulat durata
procesului penal cu constituirea de parte civila cu durata actiunii civile introduse
separat ( Cauza Codarcea VS. România).
S-a aratat ca nesolutionarea chiar si partiala în acest caz a laturii civile
pe motiv ca ar fi tardiva sub aspectul solicitarii daunelor morale si a prestatiei
periodice lunare pentru minori, ar încalca dreptul la acces la justitie al partii civile,
indiferent de posibilitatea de a introduce actiune civila separata, data fiind
complexitatea cauzei de fata ( Dinchev VS. Bulgaria).
Prima instanta a apreciat ca partea civila a facut dovada laturii civile cu proba
testimoniala.
Astfel, martorii P C si C I au declarat ca victima îsi întretinea familia si deci
si pe cei doi minori care sunt elevi, facând fântâni.
Martorul P C a mai aratat ca partea civila a respectat obiceiul locului si a
facut toate pomenirile traditionale pentru sotul sau si numai pentru înmormântare i-au
fost necesari 4000 lei, suma pe care mama martorului i-a trimis-o partii civile din Italia,
acolo unde lucreaza.
Prima instanta a apreciat ca suma solicitata cu titlu de daune materiale este
dovedita, fiind de altfel de notorietate ca cei care apartin religiei crestin – ortodoxe
cheltuiesc chiar si mai mult decât suma solicitata, cu înmormântarea unei persoane. si
cu pomenirile ulterioare.
S-a mai apreciat ca, partea civila a facut si dovada prejudiciului moral suferit de
familia victimei, familie din care fac parte si doi copii minori, intensitatea tragediei
suferite fiind cu atât mai mare cu cât au trebuit sa suporte disparitia brusca a tatalui
lor care era si unicul întretinator al familiei.
Asa cum s-a aratat de pe urma victimei au ramas minorii T M nascuta la
30.01.1996 si T L - C nascuta la 04.11.1994, care, asa cum rezulta din declaratiile
celor doi martori sunt elevi si erau întretinuti de tatal lor, care obtinea venituri, facând
fântâni.
S-a aratat ca prin uciderea tatalui minorilor, acestia au suferit un prejudiciu fiind
lipsiti de aportul cu care victima prin munca sa contribuia la cresterea si îngrijirea lor,
asa încât s-a considerat ca sunt îndreptatiti sa primeasca o prestatie periodica lunara
de la inculpat, începând cu data decesului victimei si pâna la majoratul minorilor.
Fata de considerentele ce preced si având în vedere disp.art.14 C.p.p.,
art.998 C.civ. si 346 alin.1 C.p. a fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile 5000
lei daune materiale, 6000 lei daune morale cu actualizarea acestor sume la data
platii efective, având în vedere ca prejudiciul material si moral trebuie reparat
integral si raportat si la durata mare de timp pe care a necesitat-o solutionarea
cauzei si culpa procesuala a inculpatului.
In temeiul acelorasi dispozitii legale, a fost obligat inculpatul sa plateasca
pentru minori o prestatie periodica lunara de 300 lei lunar.
Impotriva acestei sentinte penale , in termen legal, a declarat apel inculpatul D I,
apreciind-o ca netemeinica si nelegala pentru urmatoarele considerente:
1.Instanta de fond nu a apreciat in mod corect probele dosarului si ca urmare in
mod gresit a dispus condamnarea sa pentru infractiunea prev. de art. 178 al. 2 C.pen.
A aratat ca in cauza nu exista nicio proba directa din care sa rezulte vinovatia sa, iar
probele indirecte invocate sunt contradictorii si creeaza indoieli serioase in aceasta
privinta. A sustinut ca expertiza intocmita de expert H N a stabilit ca accidentul s-a
produs din culpa exclusiva a sa, insa nu a prezentat si argumentele pe baza carora a ajuns
la aceasta concluzie, in timp ce expertiza intocmita de expert D A – care a stabilit culpa
exclusiva a victimei- prezinta aceste argumente. In privinta expertizei intocmita de
expert P G, intrucat in partea introductiva a acesteia se refera la un alt accident de
circulatie, sunt mari indoieli in privinta concluziilor sale. Fata de situatia expusa,
inculpatul a solicitat achitarea sa, in baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p in ref. la art. 10 lit. d
C.p.p.
2.Instanta de fond i-a aplicat o pedeapsa prea mare raportat la varsta acestuia,
atitudinea procesuala si lipsa antecedentelor penale, astfel incat a solicitat retinerea in
cauza a circumstantelor atante judiciare prev. de art. 74 al. 1 lit. a, c C.p si aplicarea
unei pedepse sub minimul special prevazut de lege, conform art. 76 lit. d C.p.
3.Instanta de fond a incalcat prevederile art. 4 C.p.p, a interpretat in mod gresit
prevederile art. 15 C.p.p si, pe cale de consecinta, a rezolvat gresit latura civila a cauzei.
A aratat ca a fost nelegal obligat la plata sumei de 6000 lei cu titlu de daune
morale, intrucat constituirea de parte civila pentru aceasta suma s-a facut dupa citirea
actului de sesizare.
Inculpatul a aratat totodata ca, la stabilirea cuantumului obligatiei de intretinere
pentru cei doi copii minori ai victimei, instanta de fond nu a dat dovada de rol activ si nu
a stabilit veniturile pe care victima le realiza.
In sustinerea apelului, inculpatul a solicitat probe (f.33,34 dosar apel), asupra
carora instanta de apel s-a pronuntat motivat prin incheierea de sedinta din 17.12.2009
(f.37 dosar apel).
Apelul declarat de inculpatul D I este fondat, pentru considerentele ce se vor
arata in continuare.
Analizand cauza, prin prisma motivelor invocate, dar si din oficiu, in limitele
prev. de art. 371 al. 2 C.p.p, tribunalul constata ca hotararea primei instante este legala,
motivata in fapt si in drept conform disp., art. 356 C.p.p.
Instanta de fond, analizand probele administrate atat in cursul urmaririi penale,
cat si in faza de cercetare judecatoreasca, a stabilit o corecta situatie de fapt, dand faptei
retinute in sarcina inculpatului incadrarea juridica corespunzatoare.
Potrivit art. 69 C.p.p, declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, facute in
cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt
coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in
cauza.
Fiind audiat in cursul urmaririi penale, inculpatul a aratat ca nu isi explica din
ce motiv a intrat in coliziune cu motoscuterul condus de victima.
In faza de cercetare judecatoreasca, inculpatul a revenit asupra declaratiilor date
in cursul urmaririi penale, aratand ca victima, aflandu-se sub influenta bauturilor
alcoolice, a pierdut controlul directiei si a intrat pe sensul sau de deplasare, unde a avut
loc impactul si ca nu intelege de ce nu a relatat acest lucru si la urmarirea penala.
Retractarea de catre inculpat, in fata instantei, a declaratiilor date in cursul
urmaririi penale, nu trebuie acceptata necritic; prin asemenea retractari se divizeaza in
mod artificial procesul penal si se minimalizeaza necesitatea si importanta urmaririi
penale.
Este cunoscut ca, de regula, declaratiile care reflecta cel mai exact adevarul, sunt
cele pe care învinuitul sau inculpatul le-a scris personal in momentele initiale ale
urmaririi penale, precum si cele in care a relatat liber faptele intr-un moment cand inca
nu a fost in masura sa conceapa strategii de aparare.
In mod corect instanta de fond nu a dat eficienta declaratiei date de inculpat in
cursul cercetarii judecatoresti, apreciind-o ca fiind nesincera.
Pentru a putea produce efecte, revenirea asupra declaratiilor date anterior in cauza
trebuie sa fie temeinic motivata si convingator dovedita si sa se coroboreze cu fapte si
imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor administrate in cauza.
Urmeaza a constata ca inculpatul nu a motivat temeinic si nu a dovedit
convingator revenirea in fata instantei asupra declaratiilor date in faza de urmarire
penala si totodata, ca aceste declaratii, astfel cum corect a retinut instanta de fond, sunt
contrazise de probele administrate in cauza, si anume: procesul-verbal de cercetare la
fata locului, plansele foto, schita locului si raportul de expertiza criminalistica intocmit
de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Iasi – probe din care rezulta
indubitabil ca inculpatul, fara a se putea stabili un motiv, a intrat cu motoscuterul pe
contrasens si a lovit-o frontal pe victima, care conducea regulamentar un alt motoscuter
pe directia de deplasare a acesteia.
Sustinerile inculpatului prin aparator ales - referitoare la faptul ca in cauza nu
pot fi retinute concluziile raportului de expertiza criminalistica intocmit de Institutul
National de Expertize Criminalistice – Laboratorul Interjudetean de Expertize
Criminalistice Iasi (f.170-178 dosar fond) intrucat din partea introductiva rezulta ca se
refera la un alt accident, existand serioase indoieli cu privire la exactitatea datelor
cuprinse in acesta si, totodata ca expertul nu a indicat argumentele ce au condus la
stabilirea culpei exclusive a inculpatului la producerea accidentului – nu vor putea fi
retinute in cauza.
Din analiza expertizei efectuate rezulta ca aceasta se refera la accidentul rutier
dedus judecatii, consemnarea din introducere referitoare la vehiculele angajate in
evenimentul rutier fiind o evidenta eroare materiala.
Expertiza a avut la baza schita locului faptei, procesul-verbal de cercetare de
fata locului si plansele fotografice intocmite in faza de urmarire penala.
In stabilirea dinamicii producerii accidentului (f.2,3 din raport) se arata ca urmele
de pe aparatoarea de deasupra tobei de esapament a scuterului Aprilia atesta indubitabil
faptul ca motoscuterele au intrat in contact lateral pe partea dreapta – aceasta urma fiind
de infundare si neputand fi creata prin frecarea cu carosabilul (fig.1- pag.172 dos.fond).
Urmare impactului (descris in fig.2 si 3 – pag. 173 dos.fond), la fata locului s-a
constatat o urma de destratificare (zgarieri) a asfaltului in lungime de cca. 10 m,
conform schitei accidentului (fig.4), stabilindu-se ca impactul s-a produs la cca. 1,65 m
fata de marginea din dreapta a carosabilului potrivit sensului Cernicari-Draganesti in
amonte cu cca. 21 m fata de locuinta numitei C S (fig. 7 – pag. 176 dosar fond).
Cu privire la vitezele vehiculelor in momentul premergator accidentului, in
raportul de expertiza se arata ca pentru a le stabili, s-a procedat la simularea
computerizata a impactului, folosind modelele matematice specifice vehiculelor pe doua
roti – calculele efectuandu-se cu ajutorul programului Virtual Crash 2.2 - parametrii
introdusi in modelul matematic urmarind ca pozitiile finale ale victimelor si
motoscuterelor sa fie cat mai apropiate de cele in care au fost gasite de organele de
politie; dupa calculele efectuate s-a procedat si la redarea animata a dinamicii
evenimentului rutier care a fost imprimata sub forma a doua filme de scrut metraj pe un
CD atasat raportului (f.175-178 dosar fond)- stabilindu-se ca vitezele celor doua
motoscutere au fost aproximativ egale, de cca. 49 km/h (f.175 dosar fond).
Dupa stabilirea locului impactului, s-a aratat ca starea de pericol a fost
declansata de inculpatul D I in momentul in care a depasit axul longitudinal al drumului.
S-a aratat ca nu se cunoaste cauza pentru care inculpatul D I a parasit culoarul de
deplasare (aspect ce se coroboreaza cu declaratia inculpatului data in cursul urmaririi
penale) si a patruns pe sens contrar, orice cauza tehnica fiind exclusa avand in vedere
procesul-verbal din 03.04.2006 de constatare a starii tehnice post impact a celor doua
scutere (f.176 dosar fond).
S-a aratat, de asemenea, ca impactul putea fi evitat de catre inculpat prin
pastrarea traiectoriei in limitele benzii de deplasare si ca nu se pot retine in sarcina
victimei T I fapte sau atitudini declansatoare de pericole (fila 176 dosar fond).
Urmeaza a constata ca acest raport de expertiza, intocmit urmare analizei
proberlor administrate, stabileste, argumentat stiintific, faptul ca in cauza, culpa in
producerea accidentului soldat cu decesul victimei T I, apartine in exclusivitate
inculpatului, care, fara a putea oferi o explicatie, a patruns pe contrasens.
Concluziile acestui araport de expertiza raportat la culpa in producerea
accidentului - sunt aceleasi cu cele stabilite si in raportul de expertiza intocmit in
cursul urmaririi penale si a suplimentului la acest raport (f.40-46 dosar u.p).
In mod corect instanta de fond nu a retinut in cauza concluziile raportului de
expertiza intocmit la cererea inculpatului in faza de cercetare judecatoreasca (f.75-92
dos.instanta), intrucat in expertiza se retine o situatie de fapt contrara probelor
administrate in cauza, concluzionandu-se ca victima a patruns pe contrasens, fara
asigurare, semnalizare, pe fondul starii de ebrietate – aspect ce nu este sustinut nici
macar de inculpat in declaratiile date in faza de urmarire penala.
Raportat la declaratiile date de inculpat in faza de urmarire penala, cum ca nu isi
explica motivul pentru care a patruns pe contrasens, se constata ca, din coroborarea
expertizei criminalistice intocmita de Laboratorul Interjudetean de Expertize
Criminalistice Iasi, in care se arata ca, din studiul rapoartelor de constatare medico-
legala se remarca faptul ca victima T I, pe langa leziunile specifice proiectarii pe
carosabil, prezinta doua leziuni nespecifice accidentelor de trafic rutier, situatie fata de
care se naste suspiciunea ca in momentul impactului inculpatul a avut bratul drept
intins cu care l-a lovit la nivelul gatului pe numitul T I ( fig. 5 – f.174 dosar fond) – cu
avizul Comisiei de Avizare si Control a Actelor Medico-Legale – IML Iasi (f.240 dosar
fond), din care rezulta ca producerea leziunilor nespecifice accidentului rutier in privinta
victimei – nu este exclusa prin mecanismul propus de expertiza criminalistica si anume
lovire cu un obiect contondent, posibil bratul drept al inculpatului – si cu declaratia
martorului T V (f.70 dos. u.p) si a partii civile T I ( f.21-22 dos.u.p) – a rezultat un
dubiu retinut ca atare de instanta de fond – cu privire la forma de vinovatie cu care a fost
comisa fapta dedusa judecatii.
Cum in cauza nu au fost identificate probe certe cu privire la stabilirea intentiei,
ca forma de vinovatie, prima instanta a retinut in mod corect ca dubiul profita
inculpatului, retinand forma culpei, insa, raportat la situatia mai sus expusa, este
explicabila atitudinea inculpatului din cursul urmaririi penale, conform careia a aratat ca
nu isi explica motivul pentru care a patruns pe contrasens.
Raportat la considerentele expuse, urmeaza a constata ca instanta de fond a
stabilit in mod corect vinovatia inculpatului sub forma culpei exclusive, coroborand
probatoriile administrate atat in cursul urmaririi penale, cat si in faza de cercetare
judecatoreasca, cererea inculpatului de achitare in baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p in ref. la
art. 10 lit. d C.p.p neputand fi admisa.
Urmeaza a constata ca hotararea instantei de fond este netemeinica sub aspectul
cuantumului pedepsei aplicate, precum si a cuantumului prestatiei periodice la care a
fost obligat inculpatul.
Avand in vedere ca inculpatul este o persoana tanara, aflata la primul impact cu
legea penala, tribunalul apreciaza ca aplicarea unei pedepse in cuantumul minim
prevazut de legea penala este suficienta pentru asigurarea scopului prev. de art. 52 C.p,
neputandu-se admite cererea inculpatului de retinere de circumstante aTante judiciare,
avand in vedere atitudinea procesuala oscilanta a acestuia, pericolul social concret al
faptei si urmarea produsa.
Instanta de fond a realizat o justa individualizare a pedepsei accesorii aplicate
inculpatului, raportat la natura faptei savarsite si la circumstantele personale ale
acestuia, precum si a modalitatii de executare a pedepsei.
In privinta laturii civile a cauzei, cererea inculpatului de a se respinge cererea
partii civile de obligare la plata daunelor morale intrucat aceasta s-a constituit parte
civila dupa citirea actului de sesizare, nu va putea fi primita.
Urmeaza a constata ca T I s-a constituit parte civila in cauza in faza de urmarire
penala (f.22 dosar u.p) cu suma de 80 milioane lei (ROL) daune materiale, in termenul
prev. de art. 14 C.p.p, faptul ca in faza de cercetare judecatoreasca si-a majorat aceste
pretentii solicitand suma de 11.000 lei (5.000 lei daune materiale si 6000 lei daune
morale, precum si obligarea la plata unei contributii lunare de intretinere pentru cei doi
copii minori ai victimei, pentru care a depus in copie – f.33,34 dosar fond si certificatele
de nastere) neconstituind o incalcare a disp. art. 14 C.p.p.
Instanta de fond a constatat in mod legal ca sunt intrunite conditiile raspunderii
civile delictuale si a apreciat in mod temeinic, raportat la probele administrate in cauza,
asupra cuantumului daunelor morale si materiale ce se cuvin partii civile.
Sentinta penala apelata este netemeinica sub aspectul cuantumului prestatiei
periodice la care a fost obligat inculpatul.
Din probele administrate in cauza (declaratiile martorilor C I, P C si A I – filele
41, 53, 54 dosar fond) s-a stabilit ca victima nu avea un loc de munca (muncea cu ziua la
sapat fantani), neputandu-se stabili cu certitudine veniturile realizate de aceasta, situatie
fata de care instanta de fond trebuia sa stabileasca in cauza cuantumul contributiei
periodice pentru cei doi minori avandu-se in vedere venitul minim pe economie stabilit
conform H.G 488/30.04.2009 (600 lei) si prevederile art. 94 al. 3 C.Fam (1/3 din venit
pentru doi copii).
In raport de considerentele expuse, in baza art. 379 pct. 2 lit. a C.p.p va fi admis
apelul declarat de inculpatul D I si va fi desfiintata in parte sentinta penala apelata.
In rejudecare se va dispune reducerea de la 3 ani la 2 ani a pedepsei principale
aplicata inculpatului D I, precum si a termenului de incercare stabilit de instanta de
fond pentru pedeapsa principala si pedeapsa accesorie, de la 5 ani la 4 ani.
Va dispune modificarea dispozitiei civile de obligare a inculpatului la plata
unei prestatii periodice pentru minorii T M si T L Catalina, in sensul ca se va reduce
cuantumul prestatiei totale, de la 300 RON lunar, la 200 RON lunar (cate 100 RON
pentru fiecare minora).
Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.