Drept procesual civil. Renuntarea la judecata.
Potrivit dispozitiilor art. 246 Cod procedura civila, renuntarea la judecata se constata prin încheiere data fara drept de apel. Codul nostru procesual civil nu prevede prin nici o dispozitie institutia restrângerii actiunii ci doar a renuntarii la judecata si drept conform art. 246 si 245 Cod procedura civila.
Sectia civila – Decizia civila nr.77/20 februarie 2009
Prin sentinta civila nr. 1346/29.02.2008 a Judecatoriei Sibiu s-a admis în parte actiunea civila formulata , precizata si restrânsa de reclamantul L.D.I. împotriva pârâtei B.L.G. privind sistarea starii de indiviziune si în consecinta:
S-a constatat ca partile sunt coproprietare în cote egale asupra imobilului situat în strada G.C., nr. 32, înscris în CF nr. 8143 Sibiu nr. top. 1779/2/1.
S-a dispus sistarea starii de indiviziune asupra imobilului constructii conform anexei 113 din raportul de contraexpertiza efectuat în cauza de expertii R.L., H.V. si B.E. – parte din sentinta, prin dezmembrarea acestuia astfel:
A). apartament I cu nr. top. 1779/2/1/I situat la parter, compus din trei camere, bucatarie, baie, debara, doua camari, antreu, hol si WC serviciu, plus doua pivnite la subsol, 1 spatiu sub scara de la subsol, o camara si un WC la mansarda.
S-a stabilit ca partile comune indivize în cota de ? parti pentru fiecare apartament sunt : spalatoria, holul, accesul de la subsol, casa scarilor cu podelele ei de la subsol pâna la mansarda, holul de la mansarda, fundatiile, zidurile, planseele dintre apartamente, racordurile si bransamentele de apa canal, gaz si energie electrica pâna la intrarea în apartamente, podul casei si acoperisul, împrejmuirea si terenul de 412 mp.
A fost obligat reclamantul sa plateasca pârâtei suma de 509 lei cu titlu de sulta.
S-a dispus efectuarea cuvenitelor operatiuni în CF.
Au fost compensate cheltuielile de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca între parti exista un partaj de folosinta asupra imobilului, ca pârâta a fost de acord cu sistarea starii de indiviziune asupra constructiilor conform folosintei actuale, solicitarea sa fiind ca holul de la mansarda sa ramâna în continuare comun, întrucât nu ar mai avea acces la pod.
Prin expertizele întocmite în cauza s-au propus mai multe variante de partaj, din care reclamantul a optat pentru varianta din suplimentul la raportul de contraexpertiza, iar pârâta pentru varianta 1B din raportul de contraexpertiza, singura diferenta dintre acestea fiind modul de atribuire a holului de la mansarda.
S-a apreciat ca, desi acest hol deserveste mai mult camera si WC – ul situate la mansarda, atribuirea lui în exclusivitate reclamantului ar pune-o pe pârâta în imposibilitatea de a intra în boxa sa de pod, asa cum s-a stabilit cu ocazia cercetarii locale si cum de altfel au afirmat si expertii.
Astfel, în temeiul art. 728 Cod civil si art. 50 din Legea nr.7/96 actiunea a fost admisa în parte, prin sistarea starii de indiviziune conform variantei din anexa 1 B din raportul de contraexpertiza, cu compensarea cheltuielilor de judecata conform art. 276 Cod procedura civila.
Împotriva hotarârii au declarat apel, ambele parti.
Prin apelul sau reclamantul L.D.I. a solicitat în principal în baza art. 297 Cod procedura civila desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, iar în subsidiar în baza art. 296 Cod procedura civila schimbarea ei în parte în sensul sistarii starii de indiviziune asupra constructiilor conform suplimentului la raportul de contraexpertiza din 22.02.2008 întocmit de expertii R.L., H.V. si B.E. care sa faca parte integranta din hotarâre si pe cale de consecinta sa fie obligat la plata unei sulte în favoarea pârâtei în cuantum de 3186 lei. De asemenea, solicita compensarea în mod real a cheltuielilor de judecata si obligarea pârâtei sa suporte cota de ? din aceste cheltuieli.
Motiveaza petitul principal pe considerentul ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra renuntarii sale la judecarea capatului de cerere de a se sista starea de indiviziune si asupra terenului aferent imobilului.
Considera ca renuntarea intervenind mai înainte de dezbaterea fondului, astfel cum s-a consemnat în practicaua sentintei, trebuia ca prin dispozitiv sa se ia act de renuntarea partiala la judecata.
Totodata arata ca instanta nu s-a pronuntat în nici un fel asupra cererii reconventionale formulata de pârâta.
Apelanta pârâta B.L.G. solicita prin apelul declarat desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei la instanta de fond pentru o noua judecata conf. art. 297 Cod procedura civila, cu cheltuieli de judecata.
În motivare arata ca instanta nu s-a pronuntat asupra cererii sale reconventionale în senul de a se lua act de renuntarea la judecata, desi asupra renuntarii sale s-a specificat în încheierea de la termenul din 20 ianuarie 2006. De asemenea, nu s-a luat act de renuntarea reclamantului la judecarea cererii privind sistarea coproprietatii asupra terenului.
Considera ca strict procedural instanta trebuia sa se pronunte asupra acestor aspecte si cum nu s-a luat act în acest sens nici prin încheiere separata nici prin sentinta, singura solutie este casarea cu trimitere.
În subsidiar solicita schimbarea în parte a sentintei în sensul recalcularii sultei pe motiv ca apartamentul atribuit reclamantului, ce include si camera de la mansarda, este mult mai valoros decât s-a determinat prin expertiza si se impune a fi reevaluat.
Prin decizia civila nr. 288/2008 Tribunalul Sibiu a respins apelurile declarate de reclamantul L.D.I. si de pârâta B.L.G. împotriva sentintei civile nr. 1364/29.02.2008 a Judecatoriei Sibiu, care a fost pastrata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de apel a retinut si motivat urmatoarele:
În ce priveste petitul principal invocat în cele doua apeluri, respectiv desfiintarea sentintei si trimiterea spre rejudecare a cauzei, pentru acelasi motiv de a nu se fi luat act de renuntarea la judecata a reclamantului la capatul de cerere privind sistarea starii de indiviziune asupra terenului aferent imobilului si nici de renuntarea pârâtei la judecarea cererii sale reconventionale, se observa urmatoarele.
În situatia concreta acest aspect este pur formal si chiar daca strict procedural instanta de fond era tinuta sa ia act de renuntarea la judecata conf. art. 246 Cod procedura civila, aceasta nu poate atrage nulitatea hotarârii, întrucât nu s-a produs nici o vatamare partilor, instanta solutionând fondul cauzei în limitele cererilor cu care a ramas învestita. În dispozitivul sentintei se arata expres ca s-a admis în parte actiunea formulata, precizata si restrânsa de reclamantul L.D.I., prin aceasta retinându-se implicit ca s-a renuntat la parte din petitele formulate, iar faptul ca la cererea reconventionala pârâta a renuntat înca la termenul urmator celui la care a fost depusa (20 ianuarie 2006, f.12 dosar fond), fara a se solicita nici o proba în sustinerea cererii, confirma cât de nesemnificativ este pentru parte motivul de desfiintare invocat.
De altfel, nepronuntarea asupra unei cereri nu mai constituie în sine un motiv de casare a hotarârii , partile având posibilitatea odata cu introducerea art. 281 ind. 2 Cod procedura civila sa ceara completarea hotarârii.
Cu atât mai putin poate fi primita nepronuntarea în speta, care nu afecteaza în nici un fel interesele si drepturile procesuale ale partilor.
Prin urmare nu s-a primit motivul subsidiar de apel formulat de apelantul – reclamant L.D.I. privind atribuirea în proprietate exclusiva a acestui hol.
Verificând actele dosarului s-a constatat ca nu se confirma nici sustinerile apelantului – reclamant sub aspectul cheltuielilor de judecata, din chitantele depuse la dosar rezultând ca ambele parti au contribuit la plata onorarilor de expert, sumele achitate în total de fiecare fiind sensibil egale.
În baza art. 296 Cod procedura civila, s-au respins ambele apeluri si s-a pastrat ca temeinica si legala sentinta atacata.
Împotriva acestei ultime hotarâri au declarat recurs ambele parti.
În expunerea criticilor întemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, reclamantul arata urmatoarele:
- desi instanta de apel retine ca reale argumentele invocate de ambele parti, le respinge pentru ca nu s-a produs vatamarea si nepronuntarea nu mai este motiv de casare în conditiile art. 2812 Cod procedura civila;
Ori, în cazul nulitatilor anume prevazute de lege vatamarea se presupune pâna la proba contrarie conform art. 105 alin 2 Cod procedura civila, iar prin dispozitiile art. 2812 Cod procedura civila nu s-au abrogat dispozitiile art. 297 sau ale art. 312 alin 5 Cod procedura civila, dispozitii care sanctioneaza independent de textul art. 2812 Cod procedura civila. Astfel se impune desfiintarea sentintei de fond pentru nepronuntare.
În subsidiar, reclamantul arata ca solutia data de instanta de fond cu referire la holul – parte comuna indiviza este în totala contradictie cu dispozitiile care au determinat promovarea actiunii.
În expunerea criticilor întemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 5, 8 si 9 Cod procedura civila, pârâta B.L. arata urmatoarele:
-în fata instantei de apel s-au invocat trei motive de apel, primele doua vizau nepronuntarea instantei de fond asupra cererii reconventionale si cererii reclamantului, al treilea viza faptul ca sulta stabilita nu corespunde diferentei de valoare dintre apartamente.
Întrucât primele doua motive de apel invocate vizau vicii de procedura ce impuneau desfiintarea cu trimitere, nu s-au solicitat probe în vederea recalcularii sultei. Însa în practicaua hotarârii s-au consemnat eronat sustinerile avocatului.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Prin decizia civila nr.77 din 20 februarie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis ambele recursuri, retinându-se urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 129 alin 5 Cod procedura civila judecatorii au îndatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseli privind aflarea adevarului în cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, în scopul pronuntarii unei hotarâri temeinice si legale, iar conform dispozitiilor alineatului 6, în toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii.
Conform dispozitiilor art. 246 Cod procedura civila, renuntarea la judecata se constata prin încheiere data fara drept de apel.
În speta, se constata ca aceste dispozitii legale nu au fost respectate de catre instanta de fond iar instanta de apel, prin pastrarea solutiei primei instante, a pronuntat o hotarâre nelegala.
Desi instanta de apel arata viciile hotarârii pronuntate de instanta de fond subliniind ca sub aspect procedural instanta era tinuta sa ia act de renuntarea la judecata, nelegal retine ca aceste aspecte sunt pur formale si nu atrag nulitatea hotarârii întrucât nu s-a produs nici o vatamare partilor.
E de precizat ca ambele parti, atât reclamantul cât si pârâta au solicitat instantei de apel desfiintarea cu trimitere pentru nerespectarea prevederilor art. 246 din Codul de procedura civila de catre instanta de fond.
Mai mult, retinerile instantei de apel referitoare la vatamare sunt nelegale fata de dispozitiile art. 105 alin 2 Cod procedura civila, dispozitii care prevad ca în cazul nulitatilor anume prevazute de lege vatamarea se presupune pâna la proba contrarie.
De asemenea, motivarea instantei de apel referitoare la dispozitivul solutiei care arata expres restrângerea actiunii este vadit nelegala fata de dispozitiile procesuale civile române. Codul procesual civil nu prevede prin nici o dispozitie institutia restrângerii actiunii ci doar a renuntarii la judecata si drept conform art. 246 si 245 Cod procedura civila.
Fata de cele ce premerg, fiind incident motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila raportat la art. 312 alin 5 Cod procedura civila, Curtea a admis ambele recursuri, a casat decizia si sentinta si a trimis cauza spre rejudecare instantei de fond.
Fata de solutia procesuala se constata ca nu se mai impun analizarea celorlalte critici formulate de catre ambii recurenti, însa, instanta de fond, în rejudecare va respecta dispozitiile art. 129 Cod procedura civila si va raspunde tuturor motivelor invocate de catre parti.