Dreptul copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii. Alegerea modalitatilor de desfasurare a relatiilor personale
Articolul 15 alin. 1 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului enumera modalitatile în care se vor desfasura relatiile personale si contactele directe dintre parinti si copil. Instanta este tinuta a alege – dintre aceste modalitati – pe cele care corespund cel mai bine interesului superior al copilului.
Curtea de Apel Iasi, decizia civila nr. 151 din 30 octombrie 2008
Tribunalul Vaslui a respins apelul declarat de pârâta M.N.-N. si a pastrat sentinta Judecatoriei Bârlad. Tribunalul a retinut ca programul de vizitare stabilit de instanta de fond – prin luarea minorei C.L.-M. la domiciliul reclamantului C.L.-M. asigura stabilirea si mentinerea relatiilor parintesti si corespunde interesului superior al copilului. Din referatul de ancheta sociala înregistrat sub nr. 1293/10.03.2008 rezulta ca intimatul ofera la domiciliul sau din localitatea T. conditii corespunzatoare pentru îngrijirea copilului. De altfel minora a fost crescuta de bunicii paterni pâna la vârsta de 2 ani si 8 luni, când apelanta a luat-o si s-a mutat în mun. V.
Nu s-a dovedit în cauza ca intimatul a suferit condamnari în Italia pentru savârsirea unor infractiuni contra unor persoane minore, a constatat tribunalul.
Din actele depuse de apelanta rezulta ca la data de 31.07.2006 acesta a fost retinut pentru infractiunile prevazute de art. 81- 609 bis – 629, iar în perioada 10.08.2006 - 16.11.2006 a fost detinut în Penitenciarul din Aosta, de unde a fost transferat în penitenciarul din Saluzzo. Conform textului tradus din limba italiana, art. 81 reglementeaza infractiunea continuata, iar art. 609 bis si art. 629 infractiunea de violenta sexuala si extorcare.
Aceasta situatie însa nu poate justifica limitarea dreptului intimatului de a avea legaturi personale cu minora pe timpul vacantelor, la domiciliul sau din comuna T., jud. Dâmbovita.
Împotriva deciziei a formulat recurs pârâta M.N.-N., criticând-o pentru nelegalitate.
M.N.–N. a aratat ca este aplicabil punctul 9 al art. 304 Cod procedura civila, programul de vizitare stabilit fiind contrar intereselor minorei. Recurenta a învederat ca reclamantul are domiciliul la o distanta de peste 300 km. fata de locuinta copilului si nu are unde sa mearga cu fetita în intervalul dispus de instanta.
Recurenta a mai sustinut ca tatal nu a mai avut legatura cu minora de peste trei ani, interval în care a comis un abuz sexual asupra unui minor în Italia, copilul putând fi în pericol în cursul celor trei saptamâni de vacanta. În fine, recurenta a aratat ca este necesar ca mai întâi tatal sa vina în România si sa înceapa sa viziteze fetita, pentru a se lega o relatie de încredere careia sa-i urmeze vizitele copilului la domiciliul intimatului.
Intimatul C.L.-M. nu a depus întâmpinare.
Examinând actele si lucrarile dosarului, curtea a constatat ca recursul este fondat.
Curtea a retinut gresita aplicare de primele doua instante a regulilor vizând stabilirea programului de mentinere a relatiilor personale dintre parinte si copil.
Instanta de recurs a constatat ca Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului stabileste – în deplina concordanta cu reglementarile internationale în materie, la care România este parte – ca principiul interesului superior al copilului prevaleaza în toate demersurile si deciziile care privesc copiii. Copilul are – potrivit articolului 14 (1) din Legea nr. 272/2004 – dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele si cu alte persoane fata de care a dezvoltat legaturi de atasament. Articolul 15 (1) din actul normativ mentionat enumera modalitatile în care se vor desfasura relatiile personale, instanta fiind tinuta a alege - dintre acestea - pe cele care corespund cel mai bine interesului superior al copilului. În cauza, curtea de apel a constatat ca nu este în interesul lui L.-M., în vârsta de 6 ani si jumatate, sa fie luata din domiciliu, cele mai potrivite – în momentul de fata – fiind vizitele tatalui la locuinta fetitei, în sensul art. 15 (1) litera b din Legea nr. 272/2004. Curtea de apel a avut în vedere ca între tata si copil au încetat legaturile în anul 2005, fiind necesar ca acestea sa fie reluate progresiv.
S-a constatat ca reclamantul locuieste în judetul Dâmbovita, la mare distanta de domiciliul copilului, astfel încât în timpul anului luarea fetitei din locuinta sa în intervalul orar 10-18, cum a stabilit judecatoria (si a mentinut tribunalul) nu este oportuna, perturbându-i copilului ritmul normal de viata.
În acelasi timp, instanta de recurs a retinut ca gazduirea fetitei la domiciliul tatalui (în sensul art. 15 alin. 1 litera c din Legea nr. 272/2004) este prematura la acest moment, la care raporturile firesti parinte – copil nu s-au reluat nici într-o forma incipienta.
Raportat considerentelor expuse curtea – în baza art. 312 alin. 1 teza I , alin. 2 si 3 si art. 304 punctul 9 Cod procedura civila, a admis recursul, modificând în tot decizia tribunalului în sensul admiterii apelului pârâtei si schimbarii în parte a sentintei Judecatoriei Bîrlad.
Curtea a încuviintat ca legaturile personale dintre reclamant si minora sa se desfasoare doar sâmbata, la domiciliul copilului.