Prin cererea de chemare in judecata înregistrata la Tribunalul Braila sub nr.
688/C+C/2006, reclamanta R.A. A.Z .L. Braila a chemat în judecata pe pârâta S.C.C.D.
S.A. Braila pentru a se dispune evacuarea acesteia din imobilul aflat în administrarea sa, situat in perimetrul III al Zonei Libere Braila, cu obligarea pârâtei la plata daunelor de 39.240,63 euro pentru ocuparea fara drept si cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta arata ca este administratorul terenului situat în perimetrul III al Zonei Libere Braila conform H.G. nr. 330/1994. Pe acest teren se afla hala-depozit si anexe proprietatea pârâtei iar aceasta refuza sa încheie contract de închiriere pentru terenul pe care sunt amplasate constructiile, motivând ca din 14.666 mp. foloseste efectiv doar 9.614 mp. si nu recunoaste ca restul de teren este ocupat de calea ferata si garajele proprietatea sa. În consecinta, refuza sa încheie acest contract, producând reclamantei o paguba de 39.240,63 euro echivalent al chiriei nepercepute pentru aceasta suprafata în perioada 01.01.-07.03.2006. A invocat prevederile art. 12, 12/1, 12/2 din Legea nr. 84/1992, art. 26 lit. A, cap. 5 anexa 2 H.G. nr. 330/1994 si art. 998-999 C.civ.
În aparare, pârâta a depus întâmpinare, aratând ca terenul, pentru care reclamanta solicita chirie, are o situatie neclara fiindca a fost cuprins în proprietatea sa conform Legii nr. 15/1990, dar prin H.G. nr. 330/1994 i-a fost luat din proprietate. Arata ca a solicitat prin actiune separata, constatarea neconstitutionalitatii anexei 1 a H.G. nr. 330/1994. Mai arata ca terenul pentru care se percepe chirie nu este decât o parte din cel precizat de pârâta.
Reclamanta a solicitat proba cu interogatoriul pârâtei. Pârâta nu a raspuns la interogatoriu.
Din extrasul de carte funciara depus, la solicitarea instantei, de Oficiul de cadastru si publicitate imobiliara Braila a rezultat ca terenul în suprafata de 61.807 mp. situat în perimetrul III al Zonei Libere este intabulat în C.F. 32540/N având ca proprietar Municipiul Braila (domeniu public), este în administrarea R.A. Zona Libera Braila, iar pentru constructiile C1-C10, situate pe acest teren, nu s-au prezentat acte de proprietate.
Tribunalul Braila, prin sentinta nr. 767/19.12.2006, a admis actiunea si a dispus evacuarea pârâtei S.C. C. D. S.A. Braila de pe terenul în suprafata de 14.815 m.p. situat în perimetrul III al Zonei Libere Braila, aflat în administrarea reclamantei Regia Autonoma A.Z.L. Braila.
A obligat pârâta catre reclamanta la plata sumei de 39.240,63 Euro, în echivalent lei la data platii efective, cu titlu de despagubiri civile si a sumei de 3996 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a hotarî astfel, a retinut ca reclamanta a dovedit ca are un drept de
administrare asupra terenului în litigiu, conferit de H.G. nr. 330/1994, iar pârâta ocupa acest teren fara a detine vreun titlu locativ.
Mai mult, pârâta a sustinut ca are un drept de proprietate asupra terenului, drept a carui existenta nu a dovedit-o. Cât priveste dreptul sau de proprietate asupra constructiilor, acesta este incert, fata de consemnarile efectuate în cartea funciara.
În conditiile art. 225 C.pr.civ., refuzul pârâtei de a raspunde la interogatoriu a fost considerat de catre instanta ca fiind o recunoastere a pretentiilor reclamantei.
Cât priveste despagubirile solicitate, a constatat ca pârâta a cauzat reclamantei un prejudiciu cert, actual si determinat, prin refuzul de a încheia contract de închiriere. Reclamanta a fost pusa, astfel, în imposibilitate sa obtina veniturile stabilite de lege din administrarea terenului, pentru perioada 01.01.2006 – 07.03.2006, instanta de fond neputând cuantifica prejudiciul aferent unei perioade viitoare.
Împotriva acestei hotarâri, în termen legal, au declarat apel atât reclamanta R.A. A.Z.L. Braila, cât si pârâta S.C. C. D. S.A. Braila, apeluri înregistrate sub nr. 285/44/2007 pe rolul Curtii de Apel Galati – sectia comerciala, maritima si fluviala.
Reclamanta-apelanta a solicitat schimbarea în parte a sentintei apelate, în sensul admiterii si a capatului de cerere referitor la obligarea intimatei pârâte la plata de despagubiri, pâna la evacuarea efectiva a pârâtei de pe terenul în litigiu.
Aceasta întrucât fapta intimatei pârâte, de ocupare fara drept a terenului, determina un prejudiciu viitor si sigur. Astfel, obiectul principal de activitate al apelantei-reclamante este închirierea/concesionarea imobilelor pe care le are în administrare si, în acest context, a primit mai multe cereri de la agenti economici interesati, pe care nu le poate onora.
De asemenea, prejudiciul este determinat, existând suficiente date pentru stabilirea cuantumului despagubirilor (suprafata de teren, tarif pe 1 m.p./luna, perioada în discutie – pâna la evacuarea efectiva).
Considera apelanta reclamanta ca instanta de fond a încalcat principiul repararii integrale a prejudiciului.
În drept, a invocat disp. art. 998 – 999 Cod civil, art. 282 si urmatoarele si art. 274 C.pr.civ.
Pârâta-apelanta S.C. C. D. S.A. Braila a criticat sentinta atacata sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, pentru urmatoarele motive:
Instanta de fond a stabilit gresit situatia de fapt, ignorând înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Astfel, pârâta a prezentat titlurile în baza carora detine terenurile, anume decizia nr. 427/1975 a fostului Consiliu Popular al Judetului Braila prin care terenul în suprafata de 14300 m.p., împreuna cu constructiile aferente a fost transmis în administrare fostei I.C.E. T Export Bucuresti; Decizia nr. 457/1990 a Ministerului Industriei Lemnului prin care bunurile respective au fost transmise în administrarea antecesoarei în drepturi a pârâtei – Combinatul de Celuloza si Hârtie Braila (în prezent S.C. C D S.A., conform H.G. nr. 1213/1990).
Prin adresa nr. 1090/1974 C.P.J. a dat acordul la construirea halei în suprafata de 10.000 m.p. pe terenul apartinând, la acea data, C.P.J. Braila.
Din aceste acte rezulta ca hala, în prezent proprietatea pârâtei, a fost edificata pe terenul aflat în administrarea C.P.J. Braila, prin constituirea unui drept de superficie. Ulterior, atât terenul, cât si constructia au intrat, în temeiul Legii nr. 15/1990, în proprietatea pârâtei.
Considera pârâta apelanta ca instanta de fond nu putea dispune evacuarea acesteia de pe terenul în litigiu, ci trebuia sa se procedeze la compararea titlurilor partilor în cadrul unei actiuni în revendicare.
În subsidiar, în cazul în care instanta de apel ar aprecia ca pârâta nu detine titlu valabil pentru teren, a solicitat sa se constate ca este proprietara constructiilor de pe acest teren. Chiar daca pârâta nu ar detine un drept de superficie, ea este un constructor de buna credinta, în conditiile art. 494 Cod civil, si trebuia despagubita în mod corespunzator.
A mai sustinut apelanta pârâta ca prezenta speta este civila, iar nu comerciala, precum si faptul ca suma acordata reclamantei, cu titlu de despagubiri, nu are temei legal sau contractual.
În drept, a invocat disp. art. 480, 492 si 494 Cod civil, Decretul nr. 409/1955 si Legea nr. 15/1990.
Curtea de Apel a admis apelul declarat de pârâta S.C. C.D. S.A. Braila si a schimbat în tot sentinta apelata, în sensul respingerii actiunii în evacuare si daune, ca nefondata.
A respins apelul declarat de R.A. A.Z.L. Braila, ca nefondat.
Pentru a hotarî astfel, a retinut urmatoarele :
În primul rând, se constata nefondat motivul de apel referitor la încalcarea, de catre instanta de fond, a competentei materiale a altei instante (instanta civila).
Obiectul cererii de chemare în judecata consta în evacuarea pârâtei dintr-un imobil cu destinatie comerciala, iar partile litigiului sunt doi comercianti – o societate comerciala pe actiuni si o regie autonoma (în speta, reclamanta), care functioneaza, în baza art. 4 din H.G. nr. 330/1994, „pe principiile gestiunii economice si autonomiei financiare”. Prin urmare, sunt pe deplin aplicabile disp. art. 4 Cod comercial.
Instanta constata însa fondat motivul de apel referitor la gresita stabilire a situatiei de fapt, pe baza interpretarii eronate a probelor administrate în cauza si, pe cale de consecinta, gresita aplicare a legii raportului juridic dedus judecatii.
Din însasi cuprinsul cererii de chemare în judecata, din corespondenta purtata de parti anterior declansarii litigiului judiciar, rezulta ca reclamanta nu contesta dreptul de proprietate al pârâtei asupra constructiilor existente pe terenul în litigiu (hala depozit si anexe).
În fapt, societatea pârâta este fosta unitate economica de stat (Combinatul de Celuloza si Hârtie Braila) reorganizata în societate comerciala pe actiuni, în temeiul Legii nr. 15/1990, cu modificarile si completarile ulterioare (art. 1 alin. 1).
Hala depozit si anexele, situate pe terenul în litigiu, i-au fost transmise pârâtei în administrare, potrivit Deciziei nr. 45/04.04.1990 emisa de Ministerul Industriei Lemnului (fila 46 dosar apel), si au devenit proprietatea pârâtei apelante, în temeiul art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990.
Înainte ca societatea pârâta sa obtina certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, în temeiul H.G. nr. 834/1991, s-a înfiintat Zona Libera Braila, prin H.G. nr. 330/1994. Conform art. 5 din H.G. nr. 330/1994, terenurile care au intrat în perimetrul Zonei Libere Braila (inclusiv terenul în litigiu), au fost declarate ca apartinând domeniului public al unitatii administrativ-teritoriale si au fost date în administrare reclamantei.
Dreptul de proprietate asupra bunurilor din domeniul public nu este susceptibil de dezmembraminte (art. 11 din Legea nr. 213/1998), astfel ca pârâta apelanta nu poate sustine ca ar fi titulara unui drept de superficie asupra terenului în litigiu, desi constructia situata pe acesta a fost edificata cu acordul proprietarului terenului de la acea data.
Însa, în mod cert, pârâta este un constructor de buna credinta. Asa fiind, reclamanta nu poate solicita „evacuarea” pârâtei de pe terenul pe care îl administreaza,
fara a-si manifesta optiunea de a pastra constructiile si de a înapoia pârâtei fie valoarea materialelor si pretul muncii, fie o suma de bani egala cu cresterea valorii fondului, în conditiile art. 494 alin. 3 teza II Cod civil.
Fata de aceste considerente, cererea de „evacuare” a constructorului de buna credinta de pe terenul pe care îl ocupa aceste constructii, fara o justa despagubire, este nefondata.
Fata de considerentele ce preced, potrivit art. 296 C.pr.civ., a admis apelul declarat de pârâta-apelanta si a schimbat în tot sentinta apelata, în sensul respingerii actiunii în evacuare si daune, ca nefondata.
Fata de cele mai sus retinute, apelul declarat de reclamanta s-a constatat nefondat. Astfel, aceasta nu poate solicita obligarea constructorului de buna credinta la plata de despagubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin lipsa de folosinta a terenului, constând în fructele civile pe care ar fi îndreptatit sa le culeaga (chirie).
Asa cum s-a mai aratat, proprietarul terenului nu are dreptul de a cere ridicarea constructiilor proprietatea pârâtei, ci are doar dreptul de a dobândi, prin accesiune, dreptul de proprietate asupra lucrarilor, dupa o justa despagubire a constructorului de buna credinta. Cu alte cuvinte, pârâta nu ocupa abuziv terenul în litigiu, în conditiile inexistentei oricarui drept, astfel ca eliberarea terenului nu poate fi obtinuta pe calea aleasa de reclamanta.