1. Prezentarea sesizarii. Prin decizia penala nr. 353/R/10 septembrie 2008, Curtea de Apel Tg.-Mures a admis recursul declarat de inculpatul Xx împotriva deciziei penale nr. 67/A/14 aprilie 2008 a Tribunalului Mures, a casat integral hotarârea atacata, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Mures, pe motiv ca instanta de apel, neluând toate masurile în vederea aducerii la judecata a inculpatului Xx pentru a-i oferi posibilitatea efectiva sa faca noi declaratii, a încalcat dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Conventia europeana asupra drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Prin cererea înregistrata astfel la Tribunalul Mures sub dosar nr. 3178/320/2007/22 septembrie 2009, Parchetul de pe lânga Judecatoria Tg.-Mures a declarat apel împotriva sentintei penale nr.1397 din 23 octombrie 2007 pronuntate de Judecatoria Tg.-Mures în dosarul nr.3178/320/2007.
În motivarea caii de atac, s-a apreciat ca solutia instantei de fond de achitare a inculpatului Xx de sub acuza comiterii infractiunii de înselaciune în foma continuata, prev. de art. 215 alin. 1 si 3 C. pen., cu retinerea art. 41 alin. 2 C. pen., pe considerentul ca fapta nu este prevazuta de legea penala, este total gresita. În cauza, sustine procurorul, sunt întrunite atât latura obiectiva, cât si latura subiectiva a infractiunii. Reaua credinta de care a dat dovada inculpatul pe parcursul derularii întregii sale activitati infractionale rezida din aceea ca de la început acesta a prezentat o situatie financiara eronata a societatii sale afirmând ca este profitabila, când în realitate bilantul contabil întocmit la data de 30.06.2004 reflecta cu totul altceva – respectiv o serie de pierderi financiare. Prin urmare e certa intentia infractionala cu care a actionat inculpatul.
Analizând apelul declarat prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 3178/320/2007 al Judecatoriei Tg.-Mures, a motivelor invocate, a concluziilor si motivelor reprezentantului Ministerului Public si ale avocatului inculpatului, precum si din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se retin urmatoarele:
2. Prezentarea hotarârii atacate. Prin sentinta penala nr. 1397/23 octombrie 2007 pronuntata de Judecatoria Tg.Mures în dosar nr.3178/320/2007:
- în baza art. 11 punctul 2 litera a raportat la art. 10 litera b din Codul de procedura penala, s-a dispus achitarea inculpatului XX, de sub acuza savârsirii infractiunii de înselaciune în forma continuata – prevazuta si pedepsita de art. 215 alin. 1 si 3 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, întrucât fapta de care este acuzat acesta nu este prevazuta de legea penala.
-în baza art. 346 alin. 4 din Codul de procedura penala s-a lasat nesolutionata actiunea civila a partii civile XX.
-în temeiul art. 192 alin. 1 punctul 1 litera a din Codul de procedura penala, partea vatamata a fost obligata la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauza.
Pentru pronuntarea acestei hotarâri, prima instanta a retinut ca, inculpatul Xx a fost administrator al XX. Câmpia Turzii, societate care avea ca principal obiect de activitate efectuarea si comercializarea de instalatii electrice, si care se afla, în prezent, în stare de lichidare judiciara.
La începutul lunii noiembrie 2004, inculpatul a luat legatura telefonic cu administratorul XX. din Tg-Mures, cunoscându-l pe acesta prin intermediul tatalui sau, si a comandat de la societatea mentionata cabluri electrice.
La data de 12.11.2004, inculpatul s-a deplasat personal la Tg-Mures si, în baza întelegerii cu reprezentantul XX. Tg-Mures, a ridicat cabluri electrice în valoare de 13.248,61 RON. S-a convenit ca plata sa fie efectuata în termen de 30 de zile de la livrare, pe baza unui bilet la ordin. Biletul la ordin a fost emis în ziua livrarii marfurilor având înscris numarul contului si banca la care era deschis contul.
Inculpatul a dat asigurari administratorului XX. Tg-Mures ca, la data scadentei, va avea disponibilul necesar în contul bancar pentru decontarea biletului la ordin, spunându-i totodata ca societatea sa este profitabila.
În acelasi mod, inculpatul a achizitionat ulterior, în trei rânduri, marfuri de la XX. Tg-Mures, respectiv la datele de 17.11.2004, 03.12.2004 si 16.12.2004, de fiecare data prezentându-se personal pentru a ridica marfa si emitând de fiecare data câte un bilet la ordin cu scadenta la 30 de zile de la livrare, dând din nou asigurari ca biletele la ordin vor fi onorate la scadenta.
Prin modalitatile mentionate mai sus, inculpatul a achizitionat de la XX. Tg-Mures, marfuri în valoare totala de 39.808,75 RON.
Când au devenit scadente biletele la ordin acestea au fost refuzate la plata din cauza lipsei partiale sau totale a disponibilului din contul societatii cumparatoare.
În cursul urmaririi penale, inculpatul a declarat ca a folosit produsele aprovizionate de la XX. Tg-Mures în procesul de productie si a valorificat produsele finite catre clientii firmei sale, însa acestia nu i-au achitat contravaloarea produselor livrate, motiv pentru care, la rândul sau, nu a reusit asigurarea disponibilului în cont necesar decontarii celor patru bilete la ordin. Inculpatul a mai mentionat ca nu a avut intentia de a-l însela pe reprezentantul XX. Tg-Mures, ca l-a anuntat pe acesta ca nu si-a încasat sumele cuvenite de la clientii sai si ca nu poate sa-i onoreze biletele la ordin.
Prin adresa nr. 3815 din data de 11.05.2006, RB ROMEXTERRA BANK – Sucursala Cluj-Napoca a comunicat faptul ca XX. Câmpia Turzii a fost declarata în interdictie bancara la data de 07.11.2003, pentru o perioada de un an, din cauza lipsei totale de disponibil în cazul emiterii unui cec barat si prezentarii acestuia la plata înainte de expirarea termenului de prezentare, si ca aceasta interdictie a fost adusa la cunostinta reprezentantei firmei la aceeasi data (fila 32). În somatia trimisa de banca firmei inculpatului nu se mentioneaza decât de interdictia de a mai emite file cec (fila 33).
În rechizitoriu s-a retinut faptul ca inculpatul nu a efectuat nici o plata catre XX. desi în conturile XX. Câmpia Turzii au intrat unele sume de bani, precum si faptul ca inculpatul ar fi prezentat administratorului firmei pagubite o situatie financiara eronata a societatii pe care o administra, pretinzând ca aceasta este profitabila, desi stia ca situatia reala era cu totul alta, conform bilantului contabil întocmit de inculpat la data de 30.06.2004, data la care societatea administrata de inculpat înregistra pierderi.
În cursul judecatii, inculpatul nu a putut fi audiat întrucât, desi a fost prezent la termenul de judecata din data de 19.06.2007 si i s-a acordat, la cererea sa, un termen pentru a-si angaja aparator, atragându-i-se cu acea ocazie atentia ca are obligatia de a comunica, în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare de locuinta, la urmatoarele termene de judecata acesta nu s-a mai prezentat, sustragându-se astfel de la judecata.
În raport de starea de fapt prezentata asa cum a rezultat din probele administrate, prima instanta a apreciat ca fapta de care este acuzat inculpatul nu este probata suficient, cel putin din punctul de vedere al laturilor obiectiva si subiectiva.
Faptul ca inculpatul a dat asigurari reprezentantului legal al firmei pagubite ca va exista disponibilul necesar pentru decontarea biletelor la ordin si ca, în realitate, nu s-a întâmplat asa la scadente, nu reprezinta o manopera de inducere în eroare ci, cel mult, o încalcare a obligatiilor comerciale asumate, încalcare care era sanctionata prin perceperea de penalitati de întârziere conform conventiei dintre parti.
Desi se face vorbire în actul de sesizare al instantei ca inculpatul ar fi prezentat administratorului societatii comerciale pagubite o situatie nereala a firmei sale, acest fapt nu este dovedit. Însasi reprezentantul legal al partii vatamate a aratat în declaratia sa data în fata instantei ca inculpatul, la data comandarii marfurilor, nu i-a facut o prezentare a firmei sale (fila 117). Acelasi reprezentat legal al persoanei vatamate a aratat ca a acceptat plata marfurilor livrate cu bilete la ordin datorita uzantelor comerciale si datorita încrederii pe care o avea în tatal inculpatului, caruia i-a livrat, de asemenea, marfuri, si care i le-a achitat la timp.
Totodata, sunt adeverite într-un fel sustinerile inculpatului potrivit carora l-ar fi rugat pe reprezentantul partii vatamate sa nu introduca biletele la ordin în banca pentru decontare întrucât nu are înca disponibilul necesar pentru aceasta, chiar prin declaratia reprezentantului legal al firmei pagubite, acesta afirmând ca, înainte de data scadenta pentru primul bilet la ordin, a fost rugat, într-adevar, de catre inculpat în acest sens, si acesta este motivul pentru care a introdus primul bilet la ordin doar dupa câteva zile de la data scadentei.
Faptul ca inculpatul a facut promisiuni reprezentantului legal al firmei pagubite ca va onora plata biletelor la ordin în urma derularii unor operatiuni comerciale, chiar de natura compensarilor, iarasi nu poate fi considerata o manopera de inducere în eroare de natura celor reclamate de existenta infractiunii de înselaciune în conventie, neonorarea promisiunii putând reprezenta doar o nerespectare a obligatiilor comerciale asumate.
Producerea pagubei a fost posibila si datorita neefectuarii unor verificari de catre reprezentantul legal al firmei pagubite, la banca clientului sau sau în alte evidente legale la care avea acces, aceasta „delasare” datorându-se încrederii pe care acesta o avea în tatal inculpatului. Inculpatul nu avea cum sa ascunda situatia reala a firmei sale din moment ce a întocmit si depus un bilant contabil la data de 30.06.2004, iar acel bilant contabil putea fi solicitat expres de reprezentantul persoanei vatamate înainte de încheierea contractului si de livrare a marfurilor.
Nici chiar interdictia bancara în care s-a aflat o perioada societatea inculpatului nu reprezinta o manopera de inducere în eroare, la data emiterii primului bilet la ordin interdictia nemaifiind în vigoare.
Fata de toate aspectele mentionate mai sus, instanta a apreciat ca litigiul ivit între cele doua societati comerciale este unul de natura pur comerciala si consta în neonorarea obligatiilor asumate prin contract, lipsind cu desavârsire manoperele dolosive de inducere în eroare specifice unei infractiuni de înselaciune.
Având în vedere solutia pronuntata în privinta actiunii penale, în temeiul art. 346 alin. 4 din Codul de procedura penala, instanta a lasat nesolutionata latura civila a cauzei.
3. Punctul de vedere al instantei de apel. În ceea ce priveste expunerea starii de fapt;, hotarârea în discutie este la adapost de critici.
Cu toate acestea, apelul promovat în cauza împotriva sentintei penale nr. 1397/23 octombrie 2007 a Judecatoriei Tg.-Mures este fondat, iar împrejurarile pe care le vom expune în continuare vor determina, în temeiul art. 379, pct. 2, lit. a C. pr. pen., admiterea caii de atac, cu consecintele desfiintarii integrale a sentintei si rejudecarii în apel a pricinii, în urmatoarele limite:
3.1. a) Examenul elementelor constitutive ale infractiunii de înselaciune, în forma continuata. Dupa cum rezulta din declaratia reprezentantului partii civile Xx(f.117 dos.fond) inculpatul l-a asigurat ca biletele la ordin emise vor avea acoperirea necesara, întarindu-i astfel încrederea în justetea relatiilor comerciale pe care urmau sa le întreprinda. Aceasta încredere i-a fost întarita reprezentantului partii vatamate chiar si de tatal inculpatului. Împrejurarea ca dupa emiterea primului bilet la ordin din 12 noiembrie 2004, inculpatul l-a rugat sa nu-l depuna la scadenta pe motiv ca nu are înca bani constituie un motiv în plus pentru a demonstra activitatea de mentinere în eroare a reprezentantului partii civile pe durata executarii conventiei si de a-i întari acestuia încrederea în „buna credinta” a inculpatului.
În plus, înainte de data emiterii primului bilet la ordin societatea inculpatului înregistra pierderi, conform bilantului contabil întocmit la 30.06.2004 (f.48-78 dos.u.p.), iar din data de 7.11.2003 XX (f.32 dos.u.p.) a fost declarata în interdictie bancara, aspect adus la cunostinta inculpatului de reprezentanta Romexterra Bank – Sucursala Cluj Napoca.
Cu toate acestea, inculpatul a dat asigurari reprezentantului partii vatamate ca va avea disponibil suficient si a continuat astfel, ascunzând situatia reala a firmei sale, sa emita alte bilete la ordin la datele de 17.11.2004, 3.12.2004, 16.12.2004 cu scadenta la 30 de zile de la emitere si pe baza carora a achizitionat marfa în valoare de 39.808,75 lei de la partea civila XX. Tg-Mures. Situatia financiara dezastruoasa prin care trecea societatea inculpatului pâna la urma a si dus la lichidarea judiciara a acesteia în luna ianuarie sau februarie 2005 (f.28-29 dos.u.p.), asa cum a declarat chiar inculpatul în faza de urmarire penala, întrucât în faza cercetarii judecatoresti, nu s-a mai prezentat în instanta pentru audiere, desi a dat asigurari ca se va prezenta dupa ce îsi va angaja un avocat. Sustinerile aceluiasi inculpat din faza de urmarire penala ca avea de încasat sume de bani de la alti clienti nu sunt justificate în nici un fel, astfel ca nu pot fi luate în considerare.
Motivarea instantei de fond ca cel îndrituit sa faca verificari cu privire la firma inculpatului era reprezentantul partii civile este doar partial fondata si, oricum, desi era necesara o minima diligenta din partea reprezentantului societatii comerciale, absenta acesteia nu înlatura vinovatia inculpatului. Acesta din urma era animat de credinta ca acuzatul a actionat cu buna-credinta, din moment ce anterior avusese relatii comerciale optime cu tatal inculpatului, iar acuzatul si tatal sau i-au dat asigurari ca marfa livrata va fi achitata, ascunzându-i realitatea cum ca societatea lor avea pierderi mari.
Elementele expuse demonstreaza atât latura obiectiva a infractiunii de înselaciune, constând în inducerea si mentinerea în eroare a reprezentatului partii vatamate în mod repetat, cu ocazia încheierii si apoi a derularii conventiilor comerciale, cât si intentia directa a inculpatului de a-l induce în eroare pe reprezentantul partii civile în scopul de a obtine un folos material injust. Intentia nu era sub nicio forma aceea de a-si redresa situatia financiara a firmei prin crearea unor lichiditati în urma valorificarii instalatiilor electrice, întrucât nu rezulta ca inculpatul ar fi folosit marfa cumparata în interesul firmei, cu atât mai mult cu cât societatea sa a intrat în lichidare judiciara. Reaua credinta a inculpatului este cu atât mai evidenta cu cât nu a acoperit nici macar partial paguba produsa, desi în faza de urmarire penala s-a angajat sa o acopere pâna la data de 2.10.2006 (f.29 dos.u.p.).
În consecinta, în raport de specificul cauzei asa cum a fost expus în fapt de prima instanta si reanalizat în drept de catre instanta de apel, activitatea inculpatului Xx de a induce si de a mentine în eroare pe reprezentantul partii vatamate XX cu prilejul încheierii si al executarii unui contract privind achizitionarea de cabluri electrice, în mod repetat, prin patru acte materiale, dar în realizarea aceleiasi rezolutii infractionale si în scopul producerii unei pagube, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de înselaciune, prev. de art. 215 alin. 1 si 3 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. Astfel, la speta sunt îndeplinite conditiile impuse de art. 345 alin. 1 si 2 C. pr. Pen., privind existenta infractiunii, savârsirea ei de catre inculpatul Xx si comiterea ei cu vinovatia ceruta de art. 215 alin. 1 si 3 C. pen., cu retinerea art. 41 alin. 2 C. pen.
b) Individualizarea judiciara a pedepsei si a modalitatii de executare a acesteia. La individualizarea pedepsei pe care o vom aplica inculpatului, vom tine seama de dispozitiile art. 72 C. pen. si, în egala masura, de regula neagravarii situatiei în propria cale de atac, având în vedere ca pricina se rejudeca în apel ca urmare a admiterii recursului formulat doar de inculpat împotriva primei decizii pronuntate în apel. Pornind de la: -gradul de pericol social al infractiunii de înselaciune, concretizat în modul si mijloacele comiterii actelor care compun elementul material al infractiunii de înselaciune; activitatea sustinuta a inculpatului în realizarea rezultatului dorit si urmarit, perioada de timp scursa de la momentul consumarii si pâna la cel al epuizarii infractiunii, urmarea de rezultat produsa. staruinta de care a dat dovada inculpatul pe parcursul efectuarii activitatii infractionale, numarul actelor materiale, timpul scurs de la consumarea si pâna la epuizarea faptei, prejudiciul însemnat cauzat subiectului pasiv. În acest context, nu poate fi ignorata usurinta cu care reprezentantul vatamate s-a lasat indus si mentinut în eroare, fara sa efectueze un minim de verificari ale situatiei financiare a societatii administrate de acuzat. Aceasta împrejurare, cum precizam mai sus, nu înlatura însa vinovatia inculpatului, întrucât legea penala pedepseste actiunea ilicita a celor care induc ori mentin în eroare pe altii, cu scopul de a obtine un profit injust, tocmai pentru a apara pe cei imprudenti si încrezatori, fiindca cei prudenti si diligenti se apara în general si singuri;
-persoana inculpatului, care se afla la prima confruntare cu legea penala, dar si comportamentul sau manifestat pe durata procedurilor, manifestat în lipsa totala de interes cu privire la cauza derulata împotriva lui si cu privire la repararea prejudiciului. Împrejurarea ca inculpatul a declarat în cursul urmaririi penale într-un sens care nu a fost retinut de instanta nu este de natura sa-i creeze o situatie mai grea sub aspect sanctionator, fiind interpretata ca o modalitate de exercitare a apararii si nu ca o încercare de tergiversare a solutionarii cauzei si îngreunare a aflarii adevarului;
-dispozitiile art. 41 alin. 2 C. pen. si ale art. 42 C. pen., privind definirea si indicarea tratamentului sanctionator al infractiunii continuate;
-limitele de pedeapsa prevazute de art. 215 alin. 1, 3 C. pen.
În raport de criteriile expuse, o pedeapsa de 6 luni închisoare care se va aplica inculpatului este suficienta pentru a da eficienta nevoilor reeducarii si preventiei generale si raspunde în mod adecvat principiului proportionalitatii.
Vazând ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 81 C. pen. si, în raport de gravitatea concreta a infractiunii comise si persoana inculpatului, apreciind ca aplicarea pedepsei constituie un avertisment suficient de puternic pentru acuzat în vederea îndreptarii, chiar si fara executarea efectiva a acesteia, vom dispune suspendarea conditionata a pedepsei principale aplicate, pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 6 luni.
Vom atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 si 84 C. pen., privind revocarea suspendarii conditionate în cazul savârsirii unei noi infractiuni sau neexecutarii cu rea-credinta a obligatiilor civile pe durata termenului de încercare.
3.2. Latura civila. În cursul urmaririi penale, partea vatamata s-a constituit parte civila cu suma de 39.808,7547 lei. Desi a mentionat atunci ca îsi rezerva dreptul sa solicite si alte daune, precum si penalitati (f. 8/verso, dosar de urmarire penala), nu a mai formulat asemenea pretentii, astfel încât cererea partii o vom analiza prin prisma câtimii pretinse expres. În declaratiile facute de inculpat în cursul urmaririi penale (f. 24,25, 28, 29), acesta a recunoscut datoria avuta la partea vatamata, creanta care, oricum este demonstrata de înscrisurile aflate la dosar. Declaratiile inculpatului echivaleaza cu o achiesare la pretentiile partii civile, situatie în care, potrivit art. 346 alin. 1 C.pr.pen., vom admite actiunea civila alaturata actiunii penale, inculpatul fiind obligat, conform art. 14 alin. 3 lit. b C.pr. pen., art. 998-999 C. civ., sa plateasca partii civile Xxsuma de 39.808,7547 lei, cu titlu de daune materiale.
3.3. Cheltuielile judiciare. a) Pentru culpa sa procesuala rezultata din culpa infractionala, potrivit art. 191 alin. 1 C. pr. Pen., inculpatul va fi obligat sa suporte cheltuielile judiicare avansate de stat în cursul urmaririi penale si al judecatii în prim grad, în cuantum de 240 lei, din care sumele de 100 lei pentru urmarire penala si câte 10 lei pentru fiecare termen de judecata acopera costul suportului tehnic si de hârtie pe care s-au efectuat actele procesuale si procedurale necesare solutionarii pricinii; iar suma de 100 lei reprezinta onorariul avocatului desemnat din oficiu în prim grad si se va vira din fondurile Ministerului Justitiei.
b)Având în vedere solutia principala adusa apelului, potrivit art. 192 alin. 3 C. pr. Pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea apelului vor ramâne în sarcina statului.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, în suma de 200 lei, se va plati din fondurile Ministerului Justitiei.
3.4. Aspecte de procedura. Prin decizia penala nr. 353/R/10 septembrie 2008, Curtea de Apel Tg.-Mures a reprosat Tribunalului Mures ca nu a luat masurile adecvate pentru a asigura inculpatului posibilitatea efectiva sa faca declaratii în fata instantei de apel, cu atât mai mult cu cât în prim grad acuzatul fusese achitat.
În rejudecare, inculpatul s-a prezentat la un singur termen de judecata, când a solicitat amânarea cauzei în vederea prezentarii de înscrisuri în aparare. Asemenea înscrisuri le-a depus prin registratura instantei, însa el nu s-a mai înfatisat, nu a fost gasit la domiciliu pentru a fi adus în fata instantei si nici nu a indicat o alta adresa de unde sa fie chemat. Este, de altfel, atitudinea manifestata de inculpat si la judecata în prim grad. Având în vedere acest comportament, instanta apreciaza ca inculpatul se sustrage de la judecata, iar acordarea de noi termene pentru o eventualitate a înfatisarii din nou a inculpatului în apel este inutila si contravine termenului rezonabil impus ca o componenta esentiala a echitatii procedurilor instituite de art. 6 paragraful 1 din Conventia europeana asupra drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Aceasta, în conditiile în care, în prezenta cauza, care nu implica un grad ridicat de complexitate, notificarea oficiala asupra învinuirii s-a facut în urma cu cinci ani, iar trenarea pâna în acest moment a procesului s-a datorat în cea mai mare masura comportamentului inculpatului.