Dreptul la legaturi personale cu minorul. Stabilirea conditiilor de exercitare. Dreptul copilului de a mentine legaturi personale nu numai cu ambii parinti, ci si cu rudele sale.
Potrivit legii, ambii parinti, chiar daca nu locuiesc împreuna sunt datori sa îngrijeasca de persoana copilului minor, astfel ca parintele care nu locuieste împreuna cu minorul trebuie sa pastreze dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, învatatura si pregatirea lui profesionala ( art. 100 si 101 din Codul familiei).
Dispozitiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 consacra însa si dreptul copilului de a avea legaturi personale atât cu ambii parinti, cât si cu rudele sale si cu celelalte persoane fata de care a dezvoltat relatii apropiate.
Obiectiunea mamei ca legaturile firesti dintre reclamant si copil sa se desfasoare la domiciliul mamei trebuie sa fie fundamentata pe probe din care sa rezulte neechivoc ca aceasta limitare este impusa în interesul superior al copilului. Altfel, o atare împiedecare ori limitare afecteaza dreptul la respectul vietii de familie, asa cum continutul acestui drept a fost dezvoltat în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Codul familiei:art.100 si 101.
Legea nr. 272/2004: art. 14 si 15.
CEDO:art. 8.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia civila nr. 70/8 septembrie 2008.
Prin sentinta civila nr. 486/2008 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia în dosar nr. unic 3042/176/2007 a fost admisa în parte actiunea formulata de reclamantul M. A. împotriva pârâtei G. C. si s-a dispus ca minorul G.A.B. nascut la data de 04.02.2006 sa poarte numele de familie al tatalui sau, acela de „M” si a încuviintat ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu acesta în sensul de a vizita minorul la domiciliul pârâtei în fiecare sâmbata de la ora 16,00-19,00.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a avut în considerare sentinta civila 5330/2006 a Judecatoriei Alba Iulia prin care pârâtul a fost obligat sa plateasca o pensie de întretinere de 75 lei lunar în favoarea minorului iar în considerentele acelei hotarâri s-a retinut ca pe parcursul procesului pârâtul l-a recunoscut pe minor ca fiind copilul lui.
Instanta a facut referire la art. 64 al.1si 2 Codul familiei.
În ce priveste stabilirea programului de vizita instanta a retinut ca ambii parinti au aceleasi drepturi si îndatoriri fata de copiii lor, ca parintele divortat caruia nu i s-a încredintat copilul pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu minorul si de a veghea la cresterea, educarea învatatura si pregatirea lui profesionala, ca în speta, s-a dovedit ca pârâta are conditii mai bune de locuit decât reclamantul si ca nu ar fi în interesul minorului ca acesta sa fie luat la domiciliul reclamantului având în vedere vârsta frageda a minorului.
Împotriva acestei sentinte au declarat apel ambele parti, reclamantul solicitând, printre altele, admiterea apelului, modificarea în parte a sentintei sub aspectul programul de vizita, în sensul ca acesta sa se desfasoare la domiciliul reclamantului, iar pârâta G.C. a solicitat, printre altele,admiterea apelului, modificarea sentintei în sensul ca legaturile personale cu minorul sa se desfasoare la domiciliul pârâtei în prima si a treia sâmbata între orele 14-16,00.
Prin deciziei civile nr. 119/A/2008 din 6 iunie 2008 pronuntata de Tribunalului Alba - sectia civila s-au admis apelurile formulate de ambele parti, s-a schimbat în parte sentinta atacata si s-a încuviintat ca reclamantul M. A. sa aiba legaturi personale cu minorul în sensul luarii minorului de la domiciliul pârâtei G. C. la domiciliul sau în prima si a treia sâmbata a lunii de la orele 16,00 la orele 19,00.
Pentru a pronunta aceasta decizie s-a retinut, în esenta, de catre tribunal ca în ce priveste programul de vizita stabilit de instanta de fond, apelul ambelor parti este fondat, întrucât, pe de o parte, chiar daca minorul are o vârsta frageda de 2 ani si 3 luni, luarea lui de catre tata de la domiciliul mamei nu este de natura a-i crea minorului un disconfort fizic sau psihic, raportat si la dreptul tatalui – reclamantului de a-si consolida relatia afectiva cu propriul sau fiu, iar pe de alta parte, stabilirea unui program de vizita o data la doua saptamâni este adecvat având în vedere vârsta copilului.
Împotriva acestei decizii civile a formulat pârâta G. C., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, casarea deciziei atacate si, rejudecând cauza, a se dispune ca relatia reclamantului cu minorul sa se desfasoare la domiciliul mamei în prima si a treia sâmbata din luna între orele 16,00-19,00.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca instanta de apel a omis a lua în considerare vârsta frageda a minorului de doar 2 ani, vârsta la care copilul este foarte sensibil cu reactie de adversitate fata de persoanele necunoscute, ca este de acord ca vizitele sa se desfasoare la domiciliul mamei, cu obligatia de a crea un climat cât mai prielnic si ca reclamantul nu a recunoscut copilul si nu s-a interesat de acesta, fiind necesara chemarea sa în judecata si interventia justitiei pentru stabilirea paternitatii minorului.
Prin decizia civila nr. 70 din 8 septembrie 2008 , Curtea de Apel Alba Iulia – Sectia pentru cauze cu minori si de familie a respins ca nefondat recursul pârâtei.
Pentru a hotarî astfel, instanta de recurs a retinut ca în raport de situatia de fapt corect retinuta de instantele anterioare motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedura civila nu este fondat. Hotarârea atacata nu este lipsita de temei legal si nu a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Speta pune în discutie dispozitiile art.16 si 22 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, ce consacra dreptul copilului la protectia vietii sale de familie ( denumita în continuare Legea nr. 272/2004), art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor si a libertatilor fundamentale, precum si a practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului (denumita în continuare Curte) în aceasta materie, sens în care obiectiunea recurentei pârâte ca legaturile firesti dintre reclamant si copil sa se desfasoare la domiciliul mamei trebuie sa fie fundamentata pe probe din care sa rezulte neechivoc ca aceasta limitare este impusa în interesul superior al copilului. Altfel, o atare împiedecare ori limitare afecteaza dreptul la respectul vietii de familie, asa cum continutul acestui drept a fost dezvoltat în jurisprudenta Curtii.
Potrivit legii, ambii parinti, chiar daca nu locuiesc împreuna sunt datori sa îngrijeasca de persoana copilului minor, astfel ca parintele care nu locuieste împreuna cu minorul trebuie sa pastreze dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, învatatura si pregatirea lui profesionala ( art. 100 si 101 din Codul familiei).
Dispozitiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 consacra însa si dreptul copilului de a avea legaturi personale atât cu ambii parinti, cât si cu rudele sale si cu celelalte persoane fata de care a dezvoltat relatii apropiate. Articolul 15 din lege reglementeaza modalitatile de exercitare a relatiilor personale.
Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca legiuitorul consacra atât dreptul parintelui de a mentine relatii personale cu copilul sau, având în vedere ca acest parinte are aceeasi raspundere în ce priveste cresterea si educarea copilului, cât si dreptul copilului, care , pentru a-si dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult si a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a mentine legaturi personale nu numai cu ambii parinti, ci si cu rudele sale, dat fiind ca între drepturile copilului se înscrie si acela de a creste în familie.
În speta, este de observat ca minorul, nascut la data de 04.02.2006, urmare a relatiilor de concubinaj dintre parti, se afla în îngrijirea mamei recurente, iar aceasta se opune ca tatal, intimatul reclamant sa-l deplaseze la domiciliul sau conform programului de vizita stabilit de tribunal, ca instanta de apel.
Curtea de Apel constata ca relatiile tensionate dintre cei doi parinti, asa cum rezulta din probele administrate cauzei, se concretizeaza în efecte negative pe care le marcheaza în stabilitatea emotionala a copilului, astfel ca este de dorit ca derularea relatiilor dinte copil si tata, sa aiba loc la domiciliul tatalui.
Este incontestabil ca vârsta frageda a copilului ar putea fi un argument pertinent pentru sustinerile recurentei, însa la dosar nu s-a facut dovada ca tatal nu ar fi capabil sa asigure îngrijirea minorului în vârsta de 2 ani si jumatate, pe un interval de timp de 3 ore, o data la doua saptamâni, chiar si în conditiile unor nevoi speciale, specifice unui copil de o vârsta atât de frageda.
Referitor la sustinerile recurentei pârâte privind împrejurarea ca intimatul reclamant nu a achitat contributia la cresterea si educarea copilului sau la care a fost obligat nu sunt relevante pentru problema pusa în discutie, dreptul reclamantului de a avea legaturi cu fiul sau fiind independente de executarea obligatiei de întretinere a minorului a carei încalcare este sanctionata de lege în alte modalitati, iar cele privind împrejurarea ca intimatul reclamant nu a recunoscut copilul numai dupa ce a fost chemat în judecata într-o actiune de stabilire a paternitatii, nu poate fi luata în considerare ca un motiv pentru împiedicarea sa sa îsi vada fiul si sa îl ia la domiciliul sau în intervalul mentionat, având în vedere în acest sens si cele mentionate mai sus cu privire la starea conflictuala dinte parti.
Fata de aceste considerente, recursul promovat de pârâta s-a privit ca nefondat si respins, ca atare, conform art.312 alin.1 Cod procedura civila.