Dreptul la propria imagine. Raspundere civila delictuala. Conditii.

Dosar Nr. 223A (15.12.2009)

Apel. Dreptul la propria imagine. Raspundere civila delictuala. Conditii.

- Cod Civil, 998-999;

- Legea nr. 8/1996, art.88 alin.1

În speta este de necontestat ca a fost publicat portretul reclamantei în revista pârâtei, fara ca reclamantei sa i se fi cerut acordul, astfel ca se verifica ipoteza prevazuta de art.88 alin.1 din Legea nr.8/1996. Nu sunt îndeplinite conditiile situatiilor de exceptie când nu este necesar consimtamântul, prevazute la alin.2 si 3 ale aceluiasi articol, având în vedere ca nu s-a sustinut ca persoana reprezentata ar fi de profesie model sau ca ar fi primit o remuneratie pentru a poza, nici persoana general cunoscuta, pentru a se cerceta daca portretul a fost executat cu ocazia activitatilor sale publice. De asemenea, nu sunt îndeplinite nici conditiile literei b a alin.3, întrucât portretul reclamantei nu a fost prezentat într-o poza de grup, pentru a fi considerat un detaliu al unei opere ce prezinta o adunare, un peisaj sau o manifestare publica, ci singular.

În ceea ce priveste conditiile raspunderii civile delictuale, Curtea considera ca savârsirea unei fapte ilicite a fost dovedita, aceasta constând tocmai în utilizarea portretului fara consimtamântul persoanei reprezentate, fiind evidenta si culpa, atât timp cât avea aceasta obligatie pe care si-a încalcat-o. În cazul raspunderii civile delictuale nu este necesara existenta vinovatiei sub forma intentiei, fiind suficienta savârsirea faptei din neglijenta. Or, chiar prima instanta retine ca pârâta a publicat din eroare fotografia.

Ceea ce nu s-a dovedit în speta, situatie retinuta corect de catre prima instanta a fost existenta prejudiciului si în ce consta acesta, deoarece chiar reclamanta în raspunsul la interogatoriu a recunoscut la întrebarea daca publicarea imaginii sale este de natura sa aduca atingere demnitatii si reputatiei sale, ca nu este vorba de demnitatea, ci de imaginea si reputatia sa, ca ipostaza în care a fost surprinsa în fotografie nu îi prejudiciaza imaginea.

În aceste conditii Curtea considera ca simpla recunoastere a drepturilor sale reprezinta o reparatie corespunzatoare a încalcarii drepturilor mentionate anterior, tinând cont si de faptul ca pârâta a îndepartat poza care se afla pe site-ul revistei si a publicat si o erata în ziar cerând si scuze pentru eroarea produsa. (Decizia nr.223A din 15.12.2009 - Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala)

Prin cererea înregistrata la data de 24.09.2008, pe rolul Tribunalului Bucuresti, reclamanta J.M. chemat în judecata pe pârâta SC C.M. SRL, solicitând recunoasterea drepturilor reclamantei de a autoriza utilizarea portretului si constatarea încalcarii acestor drepturi de catre pârâta, prin publicarea în ziarul Can Can si pe site-ul web aflat la adresa www.cancan.ro a fotografiei care o reprezinta; înlaturarea fotografiilor care contin portretul reclamantei publicate pe site-ul aflat la adresa mentionata; obligarea pârâtei la plata despagubirilor estimate provizoriu la valoarea de 300.000 euro, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei prin încalcarea drepturilor prevazute de dispozitiile art. 88 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe; obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în valoare de 1000 RON/zi de întârziere în executarea sentintei pronuntate; publicarea sentintei pronuntate în doua ziare de larga raspândire pe cheltuiala pârâtei; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea actiunii se arata ca în numarul din 28 iulie 2008, pârâta a publicat articolul "mama vitrega a A.M. - Amenintata cu moartea de fostul iubit", în cadrul caruia a fost inclusa fotografia reclamantei, care nu este în relatii de rudenie cu A.M. sau alt membru de familie, lucrând o perioada pentru aceasta. Din cuprinsul articolului reiese ca portretul reclamantei a fost utilizat pentru a se da credibilitate textului, iar dupa o saptamâna pârâta a publicat un alt articol "Fostul iubit al mamei vitrege al A.M. - Am lasat-o pentru ca îi placeau cârciumile si barbatii", afirmatiile pârâtei aducând o grava atingere demnitatii, onoarei si reputatiei reclamantei.

Reclamanta arata ca pârâta a încalcat drepturile prevazute la art. 88 din legea dreptului de autor, prin utilizarea fotografiei care o reprezinta (utilizarea unei opere care contine un portret necesita consimtamântul persoanei reprezentate în acel portret), fara ca reclamanta sa-si dea consimtamântul pentru publicarea uneia dintre cele doua fotografii utilizate de catre pârâta în revista si pe site, aceste dispozitii coroborându-se cu dispozitiile art.30 alin.6 din Constitutia României (libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine), fiind statuat de Curtea Constitutionala ca libertatea de exprimare nu poate fi înteleasa ca un drept absolut.

Reclamanta arata de asemenea ca publicarea abuziva a fotografiilor continând portretul reclamantei si mentinerea acestora pe site-ul sau au adus o atingere grava imaginii reclamantei, demnitatii, onoarei si reputatiei acesteia, precum si dreptului la viata privata, întrucât fotografiile contin imaginea reclamantei în cadrul desfasurarii unei activitati care tine exclusiv de sfera vietii private a acesteia. Între prejudiciul cauzat reclamantei si fapta ilicita a pârâtei exista o legatura de cauzalitate, întrucât utilizarea unei fotografii care contine imaginea unei persoane impune acordul acesteia, în speta neexistând acest acord, iar pârâta nu poate invoca situatiile prevazute la art. 88, alin. 3, caz în care nu este necesar consimtamântul persoanei reprezentate (în cazul unei opere care contine portretul unei persoane general cunoscute, daca portretul a fost executat cu ocazia activitatilor sale publice sau al unei persoane a carei reprezentare constituie numai un detaliu al unei opere ce prezinta o adunare sau manifestare publica).

În cauza exista si vinovatia pârâtei, arata reclamanta, având în vedere modul în care au fost realizate fotografiile reclamantei, fara cunostinta sau acordul acesteia, instanta trebuind sa aiba în vedere atingerile aduse demnitatii, onoarei si reputatiei reclamantei prin textul articolelor, prin publicarea fotografiilor încercându-se asimilarea reclamantei cu mama vitrega a A.M., motiv pentru care se solicita înlaturarea acestora de pe site si obligarea pârâtei la despagubiri estimate provizoriu la suma de 300 000 euro, având în vedere grava atingere adusa dreptului la imagine si a dreptului la viata privata. Astfel, dispozitiile art.139 din Legea nr.8/1996 prevad în mod expres posibilitatea titularilor drepturilor încalcate de a pretinde acordarea de despagubiri pentru repararea prejudiciului cauzat, iar în cauza pârâta a produs o încalcare în mod abuziv si cu rea credinta a dreptului la imagine.

Mai arata reclamanta ca este îndreptatita si la solicitarea de daune cominatorii, acestea neavând nici o legatura cu prejudiciul, reprezentând o pedeapsa civila menita sa asigure executarea obligatiei de catre debitor.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal anularea actiunii pentru insuficienta timbrajului, respingerea primului capat de cerere ca fiind promovat de o persoana fara calitate procesuala activa, iar pe fond respingerea actiunii ca neîntemeiata.

Astfel, reclamanta nu are calitatea de titular al vreunui drept de autor sau drept conex dreptului de autor si deci nu sunt incidente dispozitiile art. 5 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, reclamanta neavând nici calitatea de autor pentru a fi titularul dreptului patrimonial exclusiv de a autoriza utilizarea operei, asa cum se prevede expres la art. 12 si art. 13, prin actiune încercându-se extrapolarea continutului art. 88, denaturându-se sensul foarte clar al dispozitiilor privind necesitatea consimtamântului persoanei reprezentate în opera fotografica. Aceasta s-a interpretat gresit în sensul existentei în patrimoniul persoanei reprezentate în portret a unui drept de autorizare a utilizarii operei, în contradictie flagranta cu dispozitiile art. 13, care prevad expres ca drepturile patrimoniale de utilizare apartin exclusiv autorului. Conditia existentei consimtamântului persoanei continute de portret prevazuta la art. 88 din Legea nr. 8/1996, arata pârâta, este expresia protectiei legale de care beneficiaza dreptul la propria imagine, consfintit si garantat de Constitutie si a carui nesocotire atrage raspunderea civila sau penala întemeiata pe dispozitiile de drept comun, dar nu pe dispozitiile speciale din Legea nr. 8/1996 de la art. 139.

Pe fondul cauzei, arata pârâta, în revista Cancan si pe site-ul ziarului au aparut doua articole referitoare la E.M., mama vitrega a vedetei A.M., textul fiind însotit de o poza primita de la un corespondent local, continând imaginea despre care reclamanta sustine ca o înfatiseaza. Reclamanta nu a considerat util, anterior promovarii actiunii, sa solicite redactiei cotidianului rectificarea erorii strecurate, conform dispozitiilor art.72 - 75 din Legea nr. 3/1974 rep., legea presei, sustinând ca i s-au adus grave prejudicii si solicitând despagubiri si daune cominatorii, în realitate rec1amanta urmarind o îmbogatire fara justa cauza si denaturând sensul raspunderii civile delictuale, menita a acoperi o paguba si nu a asigura un câstig.

Cu privire la dispozitiile speciale de la art. 88 din Legea nr. 8/1996, arata pârâta, nu se pot eluda dispozitiile generale aplicabile raspunderii civile delictuale si aplicarea dispozitiilor art.139 din legea dreptului de autor, întrucât pretentiile reclamantei nu întrunesc cumulativ conditiile necesare pentru a fi antrenata raspunderea civila delictuala (existenta faptei ilicite, a prejudiciului, raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei autorului).

Astfel, în speta existenta prejudiciului ar trebui sa se traduca prin crearea unei imagini defavorabile reclamantei, prin prezentarea unor fapte care nu corespund realitatii, scoaterea la iveala a unor fapte, acte afirmatii ale reclamantei care ar putea-o expune unei sanctiuni civile, penale sau de alta natura, ori oprobriului public, defaimarea reclamantei prin interpretarea unor fapte cu rea credinta si cu scopul de a o discredita în opinia publica, dar în speta s-a publicat un articol care nu se refera la reclamanta, solicitându-se în schimb o valoare exorbitanta, desi niciuna dintre persoanele din articol nu se identifica cu reclamanta, iar imaginea în care este surprinsa aceasta nu este de natura a-i aduce atingere vietii private, demnitatii, onoarei sau reputatiei. Practica judiciara constanta în materia delictelor de presa este în sensul ca simplul fapt al publicarii unor fotografii nu este de natura sa aduca atingere vietii private a unei persoane, dar ceea ce poate crea un eventual prejudiciu este textul articolului, iar cuantumul sumei solicitate trebuie sa aiba un efect strict compensatoriu, de vreme ce raspunderea civila delictuala are o functie reparatorie, iar nu punitiva.

Mai arata pârâta ca fapta ilicita nu exista, întrucât publicarea fotografiei reclamantei alaturi de articolele care se refereau la dna E.M. s-a facut din eroare, si nu pentru a se da credibilitate articolelor, nefiind îndeplinita nici legatura de cauzalitate, atâta timp cât articolul nu se refera la reclamanta iar imaginea publicata nu este de natura a-i aduce atingere vietii private. De asemenea, nici conditia vinovatiei nu este îndeplinita în cauza, buna credinta a pârâtei fiind evidenta, atâta timp cât aceasta, desi nu a fost sesizata anterior depunerii cererii de chemare în judecata, a retras imediat de pe site poza incriminata, neexistând nici o clipa intentia de discreditare a reclamantei sau de dezinformare a cititorilor.

Prin sentinta civila nr. 359 din 13.03.2009 Tribunalul Bucuresti Sectia A III-A Civila a respins ca neîntemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei J.M., invocata de pârâta SC C.M. SRL si a respins ca neîntemeiata actiunea.

În motivarea sentintei s-a retinut, referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, cu privire la capatul 1 al cererii de chemare în judecata, invocata de pârâta SC C., prin care s-a solicitat recunoasterea drepturilor reclamantei de a autoriza utilizarea portretului si constatarea încalcarii acestor drepturi de catre pârâta, prin publicarea în ziarul Can Can si pe site-ul web aflat la adresa www.cancan.ro a fotografiei care o reprezinta pe reclamanta J.M., ca, în sustinerea exceptiei, pârâta a aratat ca reclamanta nu are calitatea de titular al dreptului de autor sau al vreunui drept conex, nefiind titularul dreptului patrimonial exclusiv de a autoriza utilizarea operei, asa cum se prevede expres la art. 12 si art.13. De asemenea, se încearca extrapolarea continutului art. 88 din Legea nr. 8/1996, invocat de reclamanta, denaturându-se sensul acestui text privind necesitatea consimtamântului persoanei reprezentate în opera fotografica. Astfel, s-a interpretat gresit, în sensul existentei în patrimoniul persoanei reprezentate în portret a unui drept de autorizare a utilizarii operei, în contradictie flagranta cu dispozitiile art.13 care prevad expres ca drepturile patrimoniale de utilizare apartin exclusiv autorului.

Cu privire la aceste sustineri, tribunalul a apreciat ca dreptul de a utiliza orice opera apartine exclusiv autorului acesteia, asa cum afirma pârâta, drept reglementat la art. 12 si 13 si urmatoarele din Legea nr. 8/1996. Actiunea reclamantei are însa ca temei de drept nu un drept de autor propriu zis, nascut în urma crearii unei opere, sau un drept conex reglementat de aceeasi lege, ci un drept autonom, recunoscut de legea speciala mentionata persoanelor reprezentate într-un portret continut de o opera. Acest drept este dreptul la imagine, asa cum este prevazut la art. 88 din Legea dreptului de autor nr. 8/1996, modificata prin legea nr.285/2004, în redactarea introdusa prin OG nr.123/2005, si prin care se prevede ca utilizarea unei opere care contine un portret necesita consimtamântul persoanei reprezentate în acel portret. Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul sa o reproduca sau sa o utilizeze fara consimtamântul persoanei reprezentate sau a succesorilor acesteia, timp de 20 de ani de la moartea sa. Din interpretarea textului legal rezulta în mod evident ca titularul dreptului prevazut este persoana reprezentata în portretul continut de opera, astfel ca, în speta, reclamanta justifica legitimarea procesuala activa de a formula prezenta actiune, motiv pentru care, în temeiul dispozitiilor aratate, coroborat cu dispozitiile art.137 C.pr.civ. tribunalul a respins ca neîntemeiata exceptia invocata de pârâta din cauza.

Pe fondul cererii de chemare în judecata, tribunalul a retinut ca dreptul a carui încalcare se invoca de catre reclamanta din cauza este dreptul recunoscut de legea româna la propria imagine a oricarei persoane, care este îndreptatita sa autorizeze folosirea imaginii sale, a portretului sau, în situatia în care acesta este continut într-o opera, de regula o opera fotografica, cu privire la utilizarea operei respective, dreptul fiind recunoscut pentru o perioada de 20 de ani, asa cum s-a aratat mai înainte, potrivit dispozitiilor art. 88 din Legea nr. 8/1996, modificata. În acelasi articol se reglementeaza (alin. 2 si 3) si cazurile în care nu este necesar consimtamântul persoanei reprezentate în portret, în lipsa unei clauze contrare, respectiv situatia persoanei care este de profesie model sau a primit o remuneratie pentru a poza, sau situatia în care opera contine portretul unei persoane general cunoscute, daca portretul a fost realizat cu ocazia activitatilor sale publice, sau portretul persoanei constituire un detaliu al unei opere ce reprezinta o adunare, un peisaj sau o manifestare publica.

Tribunalul a constatat ca dispozitiile mentionate în precedent nu sunt incidente în cauza, reclamanta nefiind în nici una dintre aceste situatii, dar, pe de alta parte, nu sunt întrunite nici conditiile pentru aplicarea dispozitiilor de la alin. 1.

Astfel, în fapt, tribunalul a retinut ca la data de 28.07.2008 si data de 05.08.2008 au aparut în cotidianul Cancan si pe site-ul ziarului mentionat doua articole referitoare la E.M., mama vitrega a vedetei de televiziune A.M., acestea fiind însotite de o poza care continea imaginea reclamantei din cauza, poza despre care redactia ziarului credea ca apartine E.M. Reclamanta din cauza nu a solicitat redactiei ziarului rectificarea erorii, dupa aparitia fotografiei sale în ziar si pe site, formulând în schimb la data de 24.09.2008 prezenta actiune, prin care solicita sa se constate încalcarea dreptului prevazut la art. 88 citat, înlaturarea fotografiilor care contin portretul sau si obligarea pârâtei la 300.000 euro despagubiri, aratând ca exista fapta ilicita a pârâtei care a utilizat portretul sau fara a avea autorizare, iar reclamantei i-a fost cauzat un prejudiciu prin aceea ca s-a adus atingere demnitatii, onoarei si reputatiei acesteia precum si dreptului la viata privata. Cu privire la prejudiciu, tribunalul a constatat ca acesta nu este dovedit în cauza, nefiind probat continutul acestuia (atingerea adusa onoarei, demnitatii sau vietii private a reclamantei), întrucât reclamanta a recunoscut prin raspunsurile la interogatoriu, la întrebarea daca publicarea imaginii sale este de natura sa aduca atingere demnitatii si reputatiei sale, ca nu este vorba de imaginea si reputatia sa, iar faptul publicarii nu este de natura a aduce atingere. Reclamanta a mai aratat ca prejudiciul consta în aceea ca fotografia sa era însotita de un titlu care se referea la alta persoana, respectiv mama vitrega a A. M., dar nu a considerat necesar nici un moment sa se adreseze redactiei pentru rectificarea erorii.

Tribunalul a mai constatat ca nu se probeaza nici celelalte elemente ale raspunderii civile delictuale, întrucât nu se poate retine fapta ilicita a pârâtei, având în vedere ca aceasta a publicat din eroare fotografia reclamantei din cauza, intentia sa fiind aceea de a publica fotografia mamei vitrege a A.M., si nu a reclamantei J.M., astfel ca nu exista nici vinovatia pârâtei si nici legatura de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita.

În consecinta, tribunalul a retinut ca nu au fost încalcate dispozitiile de la art. 88 din Legea nr.8/1996 modificata, pretentiile reclamantei cu privire la constatarea încalcarii dreptului sau si cu privire la obligarea pârâtei la plata despagubirilor si a daunelor cominatorii nefiind întemeiate, tribunalul înlaturând sustinerile acesteia si respingând actiunea reclamantei J.M. ca neîntemeiata, în temeiul art. 255 Cod Procedura Civila, iar în aplicarea dispozitiilor art. 274 Cod Procedura Civila a luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.

Împotriva sentintei a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului formulat, schimbarea în totalitate a sentintei civile pronuntate de Tribunalul Bucuresti, iar pe fondul cauzei admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecata formulate.

În motivarea apelului s-a aratat ca instanta de fond a realizat o aplicare gresita a dispozitiilor legale, respectiv a dispozitiilor art. 88 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, constatând ca nu s-a realizat un prejudiciu apelantei-reclamante prin utilizarea imaginii sale fara acordul acesteia.

Instanta de fond a creat o confuzie între dreptul la imagine în sens patrimonial prevazut de dispozitiile art.88 din Legea nr.8/1996 si dreptul la imagine în sens nepatrimonial prevazut de dispozitiile constitutionale si de Decretul nr.31/1954. Legiuitorul român, preluând modelul Codului de proprietate francez a înteles sa acorde protectie dreptului la imagine în sens patrimonial în cadrul dispozitiilor privind dreptul de autor si drepturile conexe. În acest sens a folosit, întocmai pentru a evita confuzia cu dreptul la imagine - nepatrimonial expresia "protectia portretului". În doctrina franceza se realizeaza o diferentiere clara între dreptul la imagine "droit a l'image" si dreptul la propria imagine "droit de l'image", preluata si de doctrina româneasca.

În acest sens protectia portretului este reglementata de dispozitiile art.88 din Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe care prevad ca "Utilizarea unei opere care contine un portret necesita consimtamântul persoanei reprezentate în acest portret". Din interpretarea acestui articol rezulta ca orice persoana are dreptul sa dispuna de imaginea sa astfel cum doreste. Dreptul la propria imagine comporta facultatea pentru individ de a se opune publicarii imaginii sale fara consimtamântul sau. Dreptul instituit de legiuitor în cadrul dispozitiilor art. 88 este un drept patrimonial, întrucât titularul acestui drept poate sa solicite pentru utilizarea imaginii sale în cadrul unei opere acordarea unei remuneratii. În acest sens elocvente sunt contractele încheiate de personalitati publice în care imaginea lor este utilizata în promovarea diverselor produse sau servicii.

Astfel, dreptul la imagine este nu numai susceptibil de exploatare comerciala, ci si o reala sursa de profit pentru titularul sau, în vreme ce includerea acestuia în cadrul drepturilor reale nu raspunde chestiunilor pe care le ridica necesitatea de a proteja viata privata.

În special din aceasta perspectiva suntem în prezenta unei dihotomii admise de sistemul românesc de drept în cazul dreptului de autor si al drepturilor conexe, confruntat cu un alt drept care prezinta simultan caracterele juridice ale drepturilor personale, cât si ale altor drepturi patrimoniale, având o dubla natura juridica:

- dreptul personal nepatrimonial, dimensiune a vietii private si a dreptului la respectarea demnitatii umane, respectiv prerogativa oricarei persoane de a i se respecta si de a face sa i se respecte imaginea, careia îi corespunde obligatia corelativa opozabila erga omnes de abtinere de la orice acte care ar putea aduce atingere dreptului (latura defensiv-pasiva a dreptului la imagine);

- dreptul subiectiv de sine statator cu caracter patrimonial, constând în prerogativa persoanei de a autoriza sau interzice reprezentarea imaginii sale în orice forma si prin orice mijloace (fotografie, desen, marioneta, sosie, caricatura, înregistrare video sau audio-vizuala ori multimedia) si de a controla exploatarea ulterioara a imaginii sale fixate (latura activa a dreptului la imagine) - drept prevazut în cadrul dispozitiilor art.88 din Legea nr. 8/1996.

Astfel cum a fost retinut în doctrina, dreptul la imagine prezinta caracterele juridice ale dreptului nepatrimonial, fiind un drept subiectiv absolut, opozabil erga omnes, caruia îi corespunde obligatia corelativa opozabila erga omnes de abtinere de la orice acte care ar putea aduce atingere dreptului, cât si caracterele juridice ale drepturilor patrimoniale, respectiv caracter transmisibil prin acte între vii sau pentru cauza de moarte.

Instanta de fond nu a luat în considerare ca prin fapta intimatei de a utiliza o fotografie care contine portretul (imaginea) apelantei-reclamante, s-a realizat o încalcare a drepturilor acesteia, drepturi consacrate de legiuitor în cadrul dispozitiilor art.88 din Legea nr.8/1996. Practica judiciara, atât nationala cât si internationala, a recunoscut dreptul persoanelor reprezentate în cadrul unor fotografii sau filme la propria imagine.

Fapta intimatei nu poate sa fie inclusa în cadrul exceptiilor de la necesitatea consimtamântului pentru utilizarea imaginii unei persoane, respectiv a portretului. Dispozitiile art. 88 alin. 3 lit. a prevad ca nu este necesar consimtamântul pentru utilizarea unei opere care contine portretul unei persoane general cunoscute, daca portretul a fost executat cu ocazia activitatilor publice. Apelanta-reclamanta nu este o persoana general cunoscuta. Intimata avea obligatia de a solicita consimtamântul apelantei-reclamante pentru a utiliza portretul sau, întrucât aceasta nu este o persoana general cunoscuta, iar activitatea desfasurata de aceasta tine exclusiv de viata privata. Reprezentarea apelantei-reclamante nu prezinta un simplu detaliu din fotografie. Reprezentarea acesteia reprezinta întreaga fotografie astfel încât nu poate intra în discutie ca imaginea acesteia reprezinta doar un element.

În ceea ce priveste prejudiciul cauzat, instanta de judecata având o larga posibilitate de aprecierea va putea determina cuantumul acestor despagubiri pentru utilizarea portretului apelantei-reclamante fara acordul acesteia.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 282-298 Cod Procedura Civila si prevederile Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea apelului ca nefondat si a reiterat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei.

Curtea, constituita în complet de divergenta, în majoritate, prin încheierea de la data de 15 decembrie 2009, a respins, ca inadmisibila, reiterarea în faza apelului a exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, pentru motivele care se regasesc în acea încheiere.

Analizând materialul probator administrat în cauza, prin raportare la motivele de apel si apararile intimatului, Curtea a constatat fondat apelul pentru considerentele expuse mai jos.

Curtea a retinut ca prin cererea înregistrata la data de 24.09.2008, pe rolul tribunalului reclamanta J.M. a chemat în judecata pe pârâta SC C.M. SRL, solicitând recunoasterea drepturilor reclamantei de a autoriza utilizarea portretului si constatarea încalcarii acestor drepturi de catre pârâta, prin publicarea în ziarul Can Can si pe site-ul web aflat la adresa www.cancan.ro a fotografiei care o reprezinta; înlaturarea fotografiilor care contin portretul reclamantei publicate pe site-ul aflat la adresa mentionata; obligarea pârâtei la plata despagubirilor estimate provizoriu la valoarea de 300.000 euro, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei prin încalcarea drepturilor prevazute de dispozitiile art.88 din Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe; obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în valoare de 1000 RON/zi de întârziere în executarea sentintei pronuntate; publicarea sentintei pronuntate în doua ziare de larga raspândire pe cheltuiala pârâtei; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

Prima instanta a respins cererea în tot, considerând ca nu sunt îndeplinite conditiile art.88 alin.1 din Legea nr.8/1996, pe motivul ca nu a fost dovedit prejudiciul nefiind probat continutul acestuia(atingerea adusa onoarei, demnitatii sau vietii private a reclamantei), si nici fapta ilicita atât timp cât pârâta a publicat din eroare fotografia reclamantei din cauza, intentia sa fiind aceea de a publica fotografia mamei vitrege a A.M., si nu a reclamantei J.M., astfel ca nu exista nici vinovatia pârâtei si nici legatura de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita, astfel ca nu ar fi îndeplinite elementele raspunderii civile delictuale.

Astfel, considerentele de fapt ale tribunalului sunt în sensul ca nu ar fi îndeplinite conditiile art.998, 999 Cod Civil, pentru intervenirea raspunderii civile delictuale, iar nu ale art.88 alin.1 din Legea nr.8/1996, în sensul ca reclamanta nu ar avea dreptul la protejarea portretului sau si ca pârâta nu i-ar fi încalcat acest drept.

Or, cererea formulata continea si alte capete de cerere decât cel privind obligarea pârâtei la plata unei sume de bani pentru repararea prejudiciului, si anume recunoasterea drepturilor reclamantei de a autoriza utilizarea portretului si constatarea încalcarii acestor drepturi de catre pârâta, prin publicarea în ziarul Can Can si pe site-ul web aflat la adresa www.cancan.ro a fotografiei care o reprezinta, pe care instanta de apel le considera întemeiate.

Astfel, potrivit art.88 Legea nr.8/1996: "(1)Utilizarea unei opere care contine un portret necesita consimtamântul persoanei reprezentate în acest portret. Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul sa o reproduca sau sa o utilizeze fara consimtamântul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia, timp de 20 de ani dupa moartea persoanei reprezentate. (2) În lipsa unei clauze contrare, consimtamântul nu este necesar daca persoana reprezentata în portret este de profesie model sau a primit o remuneratie pentru a poza. (3) Consimtamântul prevazut la alin. (1) nu este necesar pentru utilizarea unei opere care contine portretul: a) unei persoane general cunoscute, daca portretul a fost executat cu ocazia activitatilor sale publice; b) unei persoane a carei reprezentare constituie numai un detaliu al unei opere ce prezinta o adunare, un peisaj sau o manifestare publica."

În speta, este de necontestat ca a fost publicat portretul reclamantei în revista pârâtei, fara ca reclamantei sa i se fi cerut acordul, astfel ca se verifica ipoteza prevazuta de art.88 (1) din Legea nr.8/1996.

Nu sunt îndeplinite conditiile situatiilor de exceptie când nu este necesar consimtamântul, prevazute la alin.2 si 3 ale aceluiasi articol, având în vedere ca nu s-a sustinut ca persoana reprezentata ar fi de profesie model sau ca ar fi primit o remuneratie pentru a poza, nici persoana general cunoscuta, pentru a se cerceta daca portretul a fost executat cu ocazia activitatilor sale publice.

De asemenea, nu sunt îndeplinite nici conditiile literei b a alin.3, întrucât portretul reclamantei nu a fost prezentat într-o poza de grup, pentru a fi considerat un detaliu al unei opere ce prezinta o adunare, un peisaj sau o manifestare publica, ci singular.

În ceea ce priveste conditiile raspunderii civile delictuale, Curtea considera ca savârsirea unei fapte ilicite a fost dovedita, aceasta constând tocmai în utilizarea portretului fara consimtamântul persoanei reprezentate, fiind evidenta si culpa, atât timp cât avea aceasta obligatie pe care si-a încalcat-o. În cazul raspunderii civile delictuale nu este necesara existenta vinovatiei sub forma intentiei, fiind suficienta savârsirea faptei din neglijenta. Or, chiar prima instanta retine ca pârâta a publicat din eroare fotografia.

Ceea ce nu s-a dovedit în speta, situatie retinuta corect de catre prima instanta a fost existenta prejudiciului si în ce consta acesta.

Chiar reclamanta în raspunsul la interogatoriu a recunoscut la întrebarea daca publicarea imaginii sale este de natura sa aduca atingere demnitatii si reputatiei sale, ca nu este vorba de demnitatea, ci de imaginea si reputatia sa, ca ipostaza în care a fost surprinsa în fotografie nu îi prejudiciaza imaginea. Reclamanta a mai aratat ca prejudiciul consta în aceea ca fotografia sa era însotita de un titlu care se referea la alta persoana, respectiv mama vitrega a A.M., dar nu a aratat concret ce prejudiciu i-a provocat o asemenea asociere.

În aceste conditii Curtea considera ca simpla recunoastere a drepturilor sale reprezinta o reparatie corespunzatoare a încalcarii drepturilor mentionate anterior, tinând cont si de faptul ca pârâta a îndepartat poza care se afla pe site-ul revistei si a publicat si o erata în ziar cerând si scuze pentru eroarea produsa.

În consecinta, în temeiul art.296 raportat la art.295 Cod Procedura Civila, Curtea va admite apelul, va schimba, în parte, sentinta apelata în sensul ca va admite, în parte, actiunea, va constata ca reclamanta este titulara dreptului de a autoriza utilizarea portretului, va constata ca pârâta a încalcat dreptul reclamantei la autorizarea utilizarii portretului prin publicarea fotografiei reclamantei în ziarul Can-Can si pe site-ul www.cancan.ro, va mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate.