Dreptul părintelui divorţat, căruia nmu i s-a încredinţat minorul spre creştere şi educare, de a păstra legăturile personale cu copilul.

Dosar Nr. 457 (19.02.2009)

JUDECATORIA MANGALIA

SENTINTA CIVILA NR.457/C/19.02.2009.

Dreptul parintelui divortat, caruia nu i s-a încredintat minorul spre crestere si educare, de a pastra legaturile personale cu copilul.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Mangalia la data de 03.06.2008 reclamantul S N a chemat în judecata pe pârâta F M solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa încuviinteze reclamantului sa aiba legaturi personale cu minora S O timp de o saptamâna în vacanta de iarna, o saptamâna în vacanta de Pasti, 2-3 saptamâni în vacanta de vara, cu posibilitatea de a o lua pe minora în concedii, în vacante sau la domiciliul reclamantului si sa dispuna obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca prin sentinta civila nr. 2384/C/20.12.2007 pronuntata de Judecatoria Mangalia s-a dispus desfacerea casatoriei partilor, încredintarea minorei spre crestere si educare pârâtei si obligarea reclamantului la plata în favoarea minorei a unei pensii lunare de întretinere.

Reclamantul a mai aratat faptul ca de la data desfacerii casatoriei nu a mai avut posibilitatea de a lua legatura cu minora întrucât acest lucru i-a fost interzis de catre pârâta.

S-a mai aratat faptul ca încercarile reclamantului de o convinge pe pârâta cu privire la interesul superior al copilului, ce primeaza în fata resentimentelor parintilor, s-au lovit de un zid de insensibilitate, agresiv atât verbal cât si gestic.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 43 alin.3 Codul familiei.

Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a aratat ca este de acord cu admiterea cererii formulate de reclamant cu exceptia saptamânii de vizita propusa în timpul vacantei de primavara, motivat prin aceea ca întreaga vacanta de Paste dureaza 7 zile.

S-a mai aratat de catre pârâta faptul ca sustinerile reclamantului în sensul ca nu i-a permis pastrarea legaturilor personale cu copilul nu corespund adevarului, reclamantul fiind acela care, fiind efectiv plecat, a abandonat orice responsabilitate paterna.

S-a aratat de catre pârâta faptul ca se impune ca reclamantul sa precizeze cu exactitate programul de vizita, astfel încât fiecare dintre parti sa fie în masura sa-si faca un plana de vacanta sau de alta natura si sa fie în masura sa îl respecte.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 115-18 Cod procedura civila.

Prin raspunsul la întâmpinare, depus la dosarul cauzei la data de 12.08.2008, reclamantul a precizat ca solicita stabilirea unui program de vizita astfel încât minora sa petreaca sarbatoarea Craciunului cu pârâta iar revelionul cu reclamantul iar trei saptamâni din vacanta de vara, în luna august, sa le petreaca alaturi de reclamant.

Cu privire la vacanta de Paste s-a aratat ca aceasta are durata de doua saptamâni astfel încât este posibil ca minora sa petreaca o saptamâna împreuna cu reclamantul.

Prin cererea scrisa depusa la dosarul cauzei la data de 30.09.2008, pârâta a aratat ca revine asupra pozitiei procesuale exprimate prin întâmpinare si ca nu mai este de acord cu admiterea cererii formulate de catre reclamant .

Pârâta a solicitat restrângerea drastica a programului propus de reclamant, cu consecinta vizitarii minorei doar la domiciliul pârâtei.

S-a motivat prin aceea ca de la data redactarii întâmpinarii s-au întâmplat o serie de fapte care i-au creat pârâtei o teama cu referire la comportamentul reclamantului fata de minora. S-a arata ca reclamantul a manifestat în prezenta copilului un comportament deplorabil si dezaxat, folosind un limbaj trivial si necorespunzator vârstei minorei.

În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale si a probei cu interogatoriul pârâtei.

În combaterea cererii, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale si a probei cu interogatoriul reclamantului.

Apreciind ca probele solicitate de parti sunt pertinente, concludente si utile solutionarii cauzei, instanta le-a încuviintat.

Din oficiu, în exercitarea rolului activ reglementat de dispozitiile art. 129 alin. 5 Cod procedura civila si apreciind ca sunt utile justei solutionari a cauzei, instanta a dispus efectuarea de anchete sociale la domiciliile partilor.

Au fost depuse la dosarul cauzei urmatoarele înscrisuri: referatele de ancheta sociala întocmite de Autoritatile tutelare, formular de primire bani prin MoneyGram, copie de pe decizia nr. 82/2003 pronuntata de Curtea Constitutionala.

Au fost audiati martorii D E, BI, M V.

Au fost administrate probele cu interogatorii, raspunsurile partilor la întrebari fiind consemnate si anexate la dosar.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 din Legea nr. 272/2004 a fost ascultata în Camera de consiliu minora SO ( proces-verbal).

Din analiza materialului probator administrat în cauza, în vederea solutionarii cererii, instanta retine urmatoarea situatie de fapt.

Minora S O s-a nascut în anul 1998 si este fiica reclamantului si a pârâtei.

Cu prilejul desfacerii casatoriei partilor prin divort, prin sentinta civila nr. 2384/C/20.12.2007 pronuntata de Judecatoria Mangalia, minora a fost încredintata spre crestere si educare pârâtei, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii lunare de întretinere( referatele de ancheta sociala).

Pâna în luna octombrie 2008 minora a locuit împreuna cu pârâta în mun. Mangalia( declaratiile martorilor).

În prezent, minora locuieste împreuna cu pârâta în municipiul S, unde beneficiaza de conditii corespunzatoare de crestere si educare si unde frecventeaza cursurile scolare (declaratiile martorilor, referatul de ancheta sociala).

Reclamantul locuieste în strainatate si este salariat al unei firme de constructii din aceasta tara.

Partile detin în mun. Mangalia un apartament compus din trei camere si dependinte, imobil în care reclamantul locuieste cu prilejul vizitelor în România( referatul de ancheta sociala).

Dupa desfacerea casatoriei partilor, reclamantul a manifestat un interes constant pentru cresterea si educarea minorei, a participat la cheltuielile impuse de întretinerea copilului, a contactat-o telefonic din strainatate, a vizitat-o cu prilejul revenirilor în tara si i-a oferit daruri corespunzatoare vârstei si preocuparilor minorei ( declaratiile martorilor).

Din declaratiile martorilor audiati în cauza si a celor declarate de minora cu prilejul ascultarii de catre instanta a rezultat ca între minora si reclamant s-au dezvoltat sentimente reciproce de afectiune si atasament iar copilul a primit cu bucurie vizitele tatalui si le asteapta în continuare cu nerabdarea caracteristica vârstei.

Raporturile dintre parti sunt tensionate si se repercuteaza asupra legaturilor personale dintre minora si reclamant.

Astfel, pe fondul existentei procesului de partaj al bunurilor comune si al unor discutii purtate de reclamant cu minora referitoare la comportamentul pârâtei, aceasta din urma, începând din vara anului 2008, nu i-a mai permis reclamantului sa se întâlneasca cu minora si nici sa o contacteze prin intermediul telefonului (declaratiile martorilor, raspunsurile pârâtei la interogatoriu).

Având în vedere situatie de fapt retinuta instanta apreciaza ca sunt întrunite cerintele legale pentru admiterea cererii formulate de reclamant.

În drept, potrivi dispozitiilor art. 43 alin. 3 Codul familiei, parintele divortat caruia nu i s-a încredintat copilul pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu aceasta precum si de a veghea la cresterea, educarea, învatatura si pregatirea lui profesionala.

Textul de lege anterior mentionat utilizeaza termenul de drepturi ale parintelui divortat, caruia nu i s-a încredintat copilul, dar care pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta si de a veghea la cresterea, educarea, învatatura si pregatirea lui profesionala, în opozitie cu tertele persoane si, în special, cu celalalt parinte, caruia i s-a încredintat copilul si care este debitorul obligatiilor corelative, fiind tinut sa-i asigure fostului sau sot, care si-a pastrat calitatea de parinte, realizarea efectiva a drepturilor conferite de lege.

O atare conduita cooperanta este impusa de împrejurarea ca drepturile mentionate constituie, în realitate, mijloace pentru îndeplinirea obligatiilor pe care le are orice parinte fata de copilul sau si care subzista atâta timp cât parintele nu este decazut din drepturile parintesti.

Astfel, prin derogare de la regula potrivit careia orice drept da expresie unui interes legitim, dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.

Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care a dezvoltat legaturi de atasament iar potrivit alin. 3, parintii nu pot împiedica relatiile personale ale copilului cu bunicii, fratii ori cu alte persoane alaturi de care acesta se poate bucura de viata de familie decât în cazul în care instanta decide în acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.

Potrivit art. 15 alin. 1 lit. a-e din Legea nr. 272/2004, în sensul prezentei legi, relatiile personale se pot realiza prin: întâlniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul; vizitarea copilului la domiciliul acestuia; gazduirea copilului pe perioada determinata de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu locuieste în mod obisnuit; corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul.

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 si 3 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor si va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, inclusiv în cazurile solutionate de instantele judecatoresti.

Fata de dispozitiile legale anterior mentionate si având în vedere situatia de fapt retinuta pe baza probelor administrate în cauza, în sensul ca relatiile dintre parti sunt tensionate si se repercuteaza asupra modului de pastrare a legaturilor personale ale minorei cu reclamantul si rudele pe linie paterna, instanta apreciaza ca este în interesul superior al copilului stabilirea unui program care sa-i permita mentinerea unor relatii personale firesti si a contactelor directe si cu parintele caruia nu i-a fost încredintat.

Instanta apreciaza de asemenea ca programul de vizita se impune a fi stabilit în afara domiciliului pârâtei, starea conflictuala dintre parti fiind de natura sa limiteze exercitarea efectiva a dreptului recunoscut de lege reclamantului, de a avea legaturi personale cu copilul, drept care presupune posibilitati reale de a interactiona cu fiica sa, fara a se simti stânjenit de prezenta sau de amestecul celuilalt parinte.

Sustinerile pârâtei în sensul ca reclamantul a manifestat un comportament aberant si dezaxat fata de minora, acesteia nu i-ar fi benefice contactele cu reclamantul în absenta pârâtei întrucât minora a dezvoltat un sentiment de teama si ca nu mai doreste sa pastreze legaturile personale cu reclamantul nu pot fi retinute întrucât nu au fost dovedite ci chiar combatute prin probele administrate în cauza.

Astfel, chiar din declaratia martorei D E, care urmeaza a fi privita prin prisma relatiei de prietenie cu pârâta si familia acesteia, a rezultat ca nu asistat la întâlniri dintre reclamant si minora ulterioare despartirii partilor, ca raporturile dintre parti sunt tensionate iar minora i-a relatat aspecte privind discutia purtate cu reclamantul la invitatia bunicii materne, pentru a motiva accidentul vascular suferit de bunicul minorei si refuzul pârâtei de a-i permite reclamantului sa pastreze legaturile personale cu copilul.

De asemenea, din declaratiile martorilor audiati în cauza la propunerea ambelor parti, a rezultat ca pâna la momentul despartirii în fapt a partilor reclamantul s-a ocupat în mod corespunzator de cresterea si educarea copilului, între minora si tatal acesteia s-au dezvoltat sentimente reciproce de afectiune si atasament, copilul a primit cu bucurie darurile facute de acesta si vizitele tatalui ulterior divortului partilor, ocazii cu care reclamantul a manifestat un comportament corespunzator fata de minora.

În plus, cu prilejul ascultarii de catre instanta în Camera de Consiliu, minora si-a exprimat dorinta de a pastra legaturile personale cu tatal în conditiile în care i-ar vorbi frumos despre mama.

Coroborând aspectele rezultate din probele administrate în cauza cu atitudinea manifestata de catre minora fata de ambii parinti cu prilejul ascultarii acesteia de catre instanta, se poate retine ca împrejurarea ca, în pofida imaturitatii psihice si a lipsei experientei de viata, ostilitatea reciproca resimtita de parti si exprimata si în raporturile cu minora, nu a fost de natura sa-i afecteze acesteia sentimentele de afectiune dezvoltate fata de ambii parinti si posibilitatea de a sesiza care este adevaratul sau interes în raporturile cu acestia.

Cât priveste programul de vizita, având în vedere situatia de fapt retinuta pe baza probelor administrate în cauza, instanta apreciaza ca încuviintarea de a o lua pe minora la domiciliul reclamantului sau în concedii timp de 3 zile în perioada vacantei de Paste, doua saptamâni în perioada vacantei de vara, în luna august, si timp de o saptamâna în timpul vacantei de iarna, între 27 decembrie si 2 ianuarie inclusiv este de natura a permite atât tatalui cât si minorei sa pastreze relatii personale si sa se bucure de viata de familie fara afectarea interesului superior al copilului si a dreptului recunoscut reclamantului de dispozitiile art. 43 alin. 3 Codul familiei si de art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Cu privire la solicitarea reclamantului de a o lua pe minora la domiciliul sau timp de o saptamâna în perioada vacantei de Paste, instanta apreciaza ca nu poate fi admisa, fiind de notorietate împrejurarea ca aceasta vacanta are o durata de 7 zile.

Instanta apreciaza astfel ca admiterea cererii reclamantului, astfel cum a fost formulata, ar aduce atingere dreptului minorei de a a-si petrece o fractiune din vacanta de Paste alaturi de pârâta si, eventual, alaturi de rudele pe linie materna.

Având în vedere considerentele de fapt si de drept anterior expuse, instanta va admite în parte cererea formulata de reclamant si va obliga pe pârâta sa permita reclamantului sa aiba legaturi personale cu minora SO în sensul de a o lua pe minora la domiciliul reclamantului sau în concedii timp de 3 zile în perioada vacantei de Paste, doua saptamâni în perioada vacantei de vara, în luna august, si timp de o saptamâna în timpul vacantei de iarna, între 27 decembrie si 2 ianuarie inclusiv, cu obligatia de a o readuce pe minora la domiciliul pârâtei dupa terminarea programului de vizita, si va respinge ca nefondate celelalte pretentii ale reclamantului.