Drepturi revolutionari
Prin sentinta civila nr. 849/CA/14 octombrie 2009 pronuntata de Tribunalul Brasov – sectia comerciala si de contencios administrativ, în dosarul nr. 5010/62/2009 s-a admis actiunea formulata de reclamanta DF în contradictoriu cu pârâta Directia de Munca si Protectie Sociala si în consecinta s-a anulat Hotarârea nr. 96/12.06.2008 emisa de pârâta si pârâta a fost obliga sa emita o hotarâre pentru acordarea drepturilor prevazute de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 6/2008.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele considerente:
Prin Decizia nr.96/12.06.2008 emisa de pârâta s-a respins cererea reclamantei întrucât din actele depuse la dosar nu rezulta faptul ca petenta îndeplineste cumulativ conditiile prevazute de art.19 alin.4 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 6/2008. S-a retinut ca aceasta nu dovedeste faptul ca a fost supusa la verificari, cercetari si audieri de organele de partid, militie, securitate si nici nu face dovada ca sotul sau a decedat ca urmare a participarii la revolta muncitoreasca în conformitate cu art.20 alin.1 din actul normativ mai sus mentionat.
Potrivit art.19 alin.4 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 6/2008 dovada calitatii prevazute la alin.3 se face de catre persoana interesata, cu înscrisuri oficiale eliberate de catre organele competente, din care sa rezulte supunerea la presiuni, din partea securitatii sau a militiei, pentru stabilirea domiciliului în localitatea în care se afla deportat sotul, indiferent daca aceasta urmare s-a produs sau nu.
În speta, reclamanta a facut dovada faptului ca, în calitate de sot al persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987, a fost supusa la presiuni din partea securitatii si militiei, pentru stabilirea domiciliului obligatoriu în Brasov.
Rezulta astfel din declaratiile martorilor BI si BA ca reclamanta nu avea voie sa paraseasca orasul fara sa anunte organele de militie, precum si ca aceasta era, alaturi de sotul sau, verificata, urmarita si terorizata de organele de militie.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse instanta de fond a admis actiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta Directia de Munca si Protectie Sociala dispunând conform dispozitivului sentintei.
Împotriva acestei sentinte, a declarat recurs, în termen legal, pârâta Directia de Munca si Protectie Sociala, solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei atacate în sensul respingerii actiunii.
În motivare, recurentul a aratat ca prin Hotarârea nr. 96/12.06.2008 Directia de Munca si Protectie Sociala a respins cererea intimatei, precizând ca aceasta nu a probat cu înscrisuri oficiale, eliberate de organele competente ca în urma arestarii sotului a fost supusa la presiuni din partea securitatii sau a militiei.
Recurenta a sustinut ca sentinta atacata este lipsita de temei legal si ca în forma în care a fost pronuntata nu poate fi pusa în aplicare.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 pct.9 Cod procedura civila, si art.19 alin. 2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 6/2008.
Intimata reclamanta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, aratând ca sotul sau a participat la revolta muncitoreasca anticomunista din 15 Noiembrie 1987 si ca a avut stabilit domiciliul obligatoriu.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila, instanta de control judiciar constata ca recursul promovat împotriva sentintei civile nr. 849/CA/14 octombrie 2009 pronuntata de Tribunalul Brasov – sectia comerciala si de contencios administrativ este în parte întemeiat.
În mod corect instanta de fond a retinut ca reclamanta a facut dovada faptului ca, în calitate de sot al persoanei care a avut de suferit pentru participarea la revolta muncitoreasca anticomunista din 15 Noiembrie 1987 a avut stabilit domiciliul obligatoriu, a fost supusa unor presiuni si verificari din partea organelor de securitate si de militie din acea perioada.
Aceste aspecte rezulta atât din înscrisurile depuse la dosar, cât si din depozitiile martorilor audiati în cauza.
Înscrisurile depuse de intimata reclamanta în sustinerea actiunii, respectiv avizul eliberat de Asociatia 15 Noiembrie 1987, copia carnetului de munca al sotului, DV, situatia persoanelor anchetate pentru participarea la „actele huliganice din ziua de 15.11.1987 de la Brasov si puse în libertate”, certificatul de casatorie si certificatul de deces al sotului reclamantei, Decizia nr. 153883/24.12.1991 a Casei de Pensii Brasov, din care rezulta ca sotului reclamantei a beneficiat de prevederile Decretului –Lege nr. 118/1990, Hotarârea nr.1630/15 noiembrie 1991 a Comisiei Judetene Brasov pentru Aplicarea Decretului –Lege nr. 118/1990 prin care s-a recunoscut sotului reclamantei calitatea de persecutat politic în perioada 17 decembrie 1987-10 ianuarie 1990, fac deplina dovada a faptului ca sotul reclamantei a participat la revolta muncitoreasca anticomunista din 15 Noiembrie 1987 si ca a avut de suferit pentru aceasta actiune, fiind retinut, anchetat, eliberat din functia detinuta la Întreprinderea de Autocamioane Brasov si încadrat apoi la Întreprinderea Hidromecanica Brasov.
În aceste împrejurari si intimata reclamanta a avut de suferit, fiind verificata în repetate rânduri de organele de militie si neavând voie sa paraseasca localitatea, astfel cum rezulta din declaratiile martorilor.
Aceasta situatie se încadreaza în ipoteza reglementata de art. 19 alin. 2 lit. a si alin. 3 din Legea nr. 341/2004 Legea recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, modificata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 6/2008, astfel cum a retinut instanta de fond.
Cu toate acestea, în sentinta atacata nu s-a precizat perioada pentru care reclamanta beneficiaza de prevederile acestor acte normative cu caracter reparator si data de la care i se cuvin aceste drepturi.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 si 2 Cod procedura civila va admite în parte recursul declarat de recurenta Agentia Judeteana pentru Prestatii Sociale, continuator al Directiei Muncii si Protectiei Sociale Brasov, împotriva sentintei civile nr. 849/CA/14 octombrie 2009, pronuntata de Tribunalul Brasov – sectia comerciala si de contencios administrativ, în dosarul nr. 5010/62/2009, va modifica în parte sentinta atacata, în sensul ca perioada pentru care intimata beneficiaza de drepturile prevazute de Legea nr. 341/2004, modificata si completata de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 6/2008 este 17 decembrie1987 – 22 decembrie 1989, iar data de la care i se cuvin aceste drepturi este 1 martie 2008 si va mentine celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
Decizia nr. 173/R/ 2 martie 2010